 |
| Dulce copilarie... |
Unde esti, copilarie, vreme de aur cu miros de paradis... unde esti suflete al meu de atunci inca purtand caldura si mireasma bratelor divine din care abia te-ai desprins... tu inca nu stiai cine e El, nu stiai ca esti al Lui....nu-l stiai pe nume, dar ii simteai prezenta iubitoare si te bucurai..... nu stiai ca tot ce vezi in jur sunt lucrarile mainilor Lui, dar puteai admira minute in sir o floare, o giza...un rasarit de soare... nu puteai explica in cuvinte ce-i Fericirea. Tu o traiai... tu nu stiai ce e infernul unei vieti iesite de sub aripa Lui protectoare tirite prin cele mai intunecate si scabroase locuri de pe fata pamantului, lasate prada coltilor veninosi ai celor mai grozave fiare care nu omoara pe loc ci lent si chinuitor ... aveai si tu durerile tale, dar ele nu lasau rani adanci care nu se mai vindeca...
Ti-aduci aminte cand il vedeai pe ingerul tau in vis sau aievea si rideai, cand va jucati de-a v-ati ascunselea si de jocul vostru pueril, nepamantesc se bucura tot Cerul... acum ingerul tau se ascunde de tine cat mai departe de scirba si durere...
Nu te condamn ca ai cazut...Toti cad.. Te condamn ca n-ai stiut sa te ridici inainte sa te afunzi cu totul in mlastina disperarii, inainte ca iadul sa-ti devina a doua casa...altii au stiut... au stiut sa-si verse sufletul in fata Domnului si sa nu inceteze in a striga dupa ajutor pana nu vor fi auziti...si asa de fiecare data...ar fi o nebunie sa-i invidiezi caci nu ai cunoscut iadul lor si lupta care au dus-o pentru fericirea lor...
Intrebi de ce trebuie sa strigi atat ca sa fii auzit...posibil fiindca faradelegile noastre au marit prea mult prapastia dintre noi si Dumnezeu...
Stii de ce ne nastem copii? pentru ca atunci cand vom fi mari sa ne aducem aminte cum arata fericirea...Mai crezi in Fericire, mai crezi ca pentru Ea ai fost plamadit de bratele dumnezeiesti? daca vei zice nu, te vei minti pe tine insuti, caci ai trait-o, si nu doar in sanul copilariei dar si mai tarziu din mila Domnului... te gandesti ca a fost o iluzie? nu cumva doar incerci sa-ti justifici neputinta de a fi fericit acum?...
Ti-ai uitat demult inocenta intr-un crin la poalele unui deal si demult uitat-ai acel loc...Dumnezeu a cules cu grija crinul si vrea sa ti-l intoarca.. dar in tine suflete- doar stanci si bolovani, si nicio palma de pamant fertil... iar un bolovan nu poate urca la cer chiar sa-i pui 10 perechi de aripi...
