Am fost si eu in iadul vietii pamantesti, ca si tine poate, si stiu sigur ca de acolo numai Dumnezeu m-a putut scoate...Cine este Dumnezeu...? Nu cred sa-ti pot raspunde pe intelesul inimii tale...Poate nici nu crezi in El... Am sa-ti spun doar ca omul e grozav de mic si neputincios, mai ales in fata suferintei... Ce poate omul face cand da navala peste el un necaz, o boala crunta, cand se pomeneste in mijlocul furtunii? Sa se zbata ca o musca neputincioasa inchisa intr-un borcan? Sunt unii care scapand de un necaz, primejdie, pun asta pe seama norocului, sau a propriilor puteri...Ei se aseamana cu musca care a gasit iesire, fiindca cineva a luat capacul de la borcan...
Ce faptura bicisnica e omul pe pamant, si in acelasi timp ce minunata. Cate daruri minunate ascunde sufletului lui... Te- ai gandit vreodata la asta?
As vrea ca tu, suflete sa iubesti cat mai mult, sa iubesti pe toti deopotriva, sa daruiesti fara rezerva, sa imbratisezi, sa ai multa pace, sa rizi, sa fii fericit...Iar asta o vei putea face daca vei regasi in tine sufletul de copil...Un copil vede totul in nimic, iar un adult vede nimic in totul... Iti spun toate astea nu fiindca ma cred mai buna, mai iubitoare ca tine...Ci fiindca am aflat ca numai iubind pe toata lumea poti fi fericit...
Iar ca sa iubesti pe toti trebuie sa il cunosti intai pe Dumnezeu. N-o sa-ti spun cum si unde sa-l cauti. El singur te va gasi, lasa doar poarta inimii deschisa, dar inainte de asta fa curatenie in gandurile si sentimentele tale... Fiindca asa cum un oaspete drag nu poate intra in casa ta daca nu dai tu jos zavorul de la usa, asa si Dumnezeu care este insasi Viata, nu poate intra in sufletele zavorite si incarcate de lucruri nefolositoare, distrugatoare ce miros a moarte...
