Miros de casa noua...

Am facut reparatie capitala
Am muruit peretii
Am pus tapete noi lucitoare
Garnitura de mobila dupa ultima moda
Am aranjat fiecare lucrusor la locul lui...
Miroase a prospetime, a casa noua...
Acum putem trai si noi ca oamenii...
A ramas doar sa scoatem slinul si mucegaiul
De prin colturile sufletului...
Sa muruim peretii...
Nu stiu de ce de treaba asta ne apucam mult mai greu...
Desi nu e nevoie sa ne spetim ridicand mobila
Sa inhalam var si praf...
Parintele la biserica deseori ne spune sa ne grabim
Cu adunatul materialelor pentru casa cea din ceruri...
Multi dam din umeri...
Nu prea reusim sa ne imaginam cum arata acea casa...
De fapt, nici nu suntem siguri de exista cu adevarat...
Dar daca exista, la sigur arata altfel decat casa in care vietuim aici...
Probabil nu are un design interior ultramodern
Si nu gasesti in ea mobila stilata
Cred ca e mult mai stralucitoare
E invaluita de lumina ingereasca...
Dar din ce material o fi fiind construita?
Parintele la biserica ne vorbeste mereu despre Iubire
Si virtutile care se sprijina pe ea:
"Iar acum au ramas acestea trei:
Credinta, Nadejdea si Dragostea dintre care
Dragostea este cea mai mare"
Iubirea o fiind temelia casei
Stalpii casei - Faptele Iubirii:
Rabdarea, Milostenia, Rugaciunea, Postul...
Iar acoperisul- Smerenia...
Tot nu pot sa-mi imaginez cum ar arata asa o casa
Dar daca suntem chemati
Sa vietuim o vesnicie de fericire in ea
Atat de curand..
(Daca sfarsitul lumii e aproape, atunci sfarsitul nostru e chiar curand)
De ce amanam mereu cu strangerea materialelor?

Strigat mut...

Nu sunt mai sfanta decat voi
Nu am aripi de inger
Ma vezi adesea scormonind
Cenusa si pamantul
Dar lacrima mea se ineaca
In Valea grea de Plangeri.
Iar ochiul meu atunci cand ride
Incape-n el tot Cerul...

Nu musc din voi ca sa ma satur
Alta imi este hrana,
Nu jinduiesc perine moi
Urale si favoruri
Lipeste-ti inima de-a mea
S-asculti cum bate, mama
Si sa-ntelegi ce-adanc o curma
Si ce-o ridica-n ceruri...

Sunt ale noastre inimi
Ca niste prunci in pantec
Cu strigat mut ce striga
Simtind unealta mortii...
Si ce rost sa mai aiba tot
Noianul de cuvinte...
Cand viata-ncet se stinge,
Iar noi o credem viata..

Ce adanc esti, Cerule...

Ce limpede, adanc si nemarginit esti, Cerule...
Inca mai porti pecetea pasilor nostri...
Si toata fericirea ce ne-a daruit-o Cel de Sus
Sta acolo aproape neatinsa...
Doar pe alocuri poti vedea urme de degete, buze sau dinti...
Oameni nesabuiti ce suntem...
Nici nu ne-am gandit cum o sa traim aici fara Ea...
Si dusi de viltoarea ametitoare a vietii
Uitam ce comoara am lasat acolo...
Unii nici nu stiu...
Cand viata ne strange la perete, intindem mainile...
Uneori reusim sa smulgem cate o bucatica si...rasuflam usurati...
Intind si acum mana spre Cer...
Doar o bucatica, sa ajunga si pentru restul zilelor...
Ce naiva sunt...
Oare se poate termina ceea ce ne-a fost dat pe vecie?
Puterile noastre se termina...
Si pana le gasim din nou ca sa intindem mana...
Ne plang si pietrele de mila...

Ultima datorie...

Uneori ma gandesc cu admiratie la cei plecati in vesnicie...
Ii admir pentru ca si-au platit ultima datorie...
De care nimeni nu poate scapa...
Si parca as vrea si eu mai repede sa mi-o platesc,
Sa pun punct tuturor framantarilor, temerilor, obsesiilor mortii...
Dar imediat realizez ca nu sunt inca gata...
Nu sunt gata nici sa traiesc, cu atat mai mult sa mor...
Ce poate fi mai trist?
Ce soarta in vesnicie iti poate aduce o viata care are chipul mortii?
Ca sa inveti sa mori, trebuie mai intai sa inveti sa traiesti...
Am invatat sa simt un singur lucru...
Ca mai tare ca Moartea este Iubirea...
Intru Iubire nu poate fi Frica, Durere, Tulburare...
Iubirea e Viata, Pace, Bucurie, Armonie...
In iubire nu exista Moarte ci doar o trecere intr-o alta lume...
Lumea Iubirii ce nu are capat...
Si daca Iubirea e mai tare ca Moartea, se merita orice sacrificiu
Sa o dobandesti...

Draga Mosule...

Iti imaginezi, Mosule, chiar si in acest an m-am gandit la tine. N-am sa uit niciodata miracolul pe care mi-l aduceai in fiecare an in noaptea de Craciun...vreme de atatia ani. Nu spun cati, caci n-o sa ma creada nimeni...Pana si copiii radeau cand le spuneam ca-mi lasi an de an cadouri sub brad, zicand ca la sigur e trebusoara parintilor...Trebuie sa recunosc ca m-am indoit si eu de tine nu o data...Dar, ciudat lucru, ceea ce-mi aduceai, uneori nu era pe gustul celor din familie, care erau mereu ocupati cu ale lor, obositi, necajiti si chinuiti de viata grea... Ai imbatranit o data cu mine, mosule, picurand cate un strop fermecat de poveste in viata mea care era departe de a fi o poveste...Da, anume tu m-ai invatat cat de important este sa nu pierd copilul din mine, ci sa-l iubesc ca pe tot ce am mai scump, caci prin el traiesc...
De cand nu ai mai fost pe la mine, am uitat de povata ta tacuta, tainica si atat de inteleapta...Si viata mea s-a transformat intr-un cosmar had si insuportabil...Insa, mosule am reusit sa salvez la timp copilul din mine...Cred ca am reusit...De atunci am grija sa nu-i lipseasca nimic...Si totusi acel copil e inca slab si lipsit de puteri...
In acest an am vrut sa-ti cer ceva special. Sunt demult matura si dorintele mele nu mai tin de lucruri materiale...
Am nevoie de o minune, mosule...O minune care sa il vindece complet, care sa-mi schimbe viata din temelii, si sa pot exclama cu cea mai adanca certitudine ca nu il voi mai pierde niciodata, iar daca va fi sa se imbolnaveasca vreodata, voi sti cum sa-l reabilitez...Adu inca o minune in viata mea, si daca te lasa inima si niste dulciuri pentru copilul din mine...

Marilena Radu- Copilarie (Childhood)

Marilena Radu & Anisoara Cebotaru - Hai cu mine

Am cunoscut un Om

Sunteti toti niste papusi fara suflet, fara iubire, fara valori
Incapabili de o intelegere profunda a vietii!,
Mi-am spus cu sufletul chircit de durere
Si atunci am cunoscut un Om, un simplu Om...
Fara sa vreau am reusit sa-i privesc in ochii sufletului
Si papusile din jur au inceput a prinde viata...
Probabil Dumnezeu mi l-a scos in cale
Ca sa-mi arate ca El nu e Dumnezeul unor marionete
Ci al unor oameni vii creati dupa Chipul si Asemanarea Sa...
Oameni care la fel ca mine rivnesc un strop de Viata, de Iubire, Fericire...
Si poate prea usor se impotmolesc in murdariile acestei lumi...
Dar nici eu nu am fost si nu sunt mai tare ca ei...

Stiti ca traim intr-o poveste?

Stiti ca traim intr-o poveste?...
Oare nu suntem noi acei feti-frumosi din basme
Care au de strabatut un drum plin de incercari
Pentru a obtine mana Ilenei Cosanzene
Inarmati cu scutul iubirii si sabia dreptatii
Strabatem paduri cu fiare salbatice
Ape involburate...
Ne luptam cu balaurul cu 3 capete, uneori si mai multe...
Iar in final Cartea Cartilor- (Scriptura) ne spune ca Binele va invinge Raul...
Balaurul cel de demult va fi aruncat in iezerul de foc...
Si fetii cei frumosi si neinfricati se vor bucura
Alaturi de Ileana Cosanzeana
In Imparatia cea vesnica...
Traim o viata de poveste si nici nu stim...

Tacerile...

Doamne, umple tacerile dintre cuvinte cu iubirea Ta
Sa ma pot bucura si de ele...
Poate chiar mai mult ca de cuvinte...
Asa cum ma bucuram in pantecele mamei...
Sau intr-un vis frumos...
Sau intr-o imbratisare tacuta si adanca...
Daca cuvantul a zidit Lumea
Tacerea a admirat-o si s-a bucurat...