Iti imaginezi, Mosule, chiar si in acest an m-am gandit la tine. N-am sa uit niciodata miracolul pe care mi-l aduceai in fiecare an in noaptea de Craciun...vreme de atatia ani. Nu spun cati, caci n-o sa ma creada nimeni...Pana si copiii radeau cand le spuneam ca-mi lasi an de an cadouri sub brad, zicand ca la sigur e trebusoara parintilor...Trebuie sa recunosc ca m-am indoit si eu de tine nu o data...Dar, ciudat lucru, ceea ce-mi aduceai, uneori nu era pe gustul celor din familie, care erau mereu ocupati cu ale lor, obositi, necajiti si chinuiti de viata grea... Ai imbatranit o data cu mine, mosule, picurand cate un strop fermecat de poveste in viata mea care era departe de a fi o poveste...Da, anume tu m-ai invatat cat de important este sa nu pierd copilul din mine, ci sa-l iubesc ca pe tot ce am mai scump, caci prin el traiesc...
De cand nu ai mai fost pe la mine, am uitat de povata ta tacuta, tainica si atat de inteleapta...Si viata mea s-a transformat intr-un cosmar had si insuportabil...Insa, mosule am reusit sa salvez la timp copilul din mine...Cred ca am reusit...De atunci am grija sa nu-i lipseasca nimic...Si totusi acel copil e inca slab si lipsit de puteri...
In acest an am vrut sa-ti cer ceva special. Sunt demult matura si dorintele mele nu mai tin de lucruri materiale...
Am nevoie de o minune, mosule...O minune care sa il vindece complet, care sa-mi schimbe viata din temelii, si sa pot exclama cu cea mai adanca certitudine ca nu il voi mai pierde niciodata, iar daca va fi sa se imbolnaveasca vreodata, voi sti cum sa-l reabilitez...Adu inca o minune in viata mea, si daca te lasa inima si niste dulciuri pentru copilul din mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu