miercuri, 13 aprilie 2016

Copilule...

Vreau sa Te descopar iar si iar...
Ca un copil ce vede pentru intaia oara albastrul cerului,
Care se bucura de mangaierea unei raze de soare,
Si soarbe cu nesat din parfumul unei gingase flori,
Asculta indelung trilul pasarelelor...
Fara sa i fie frica ca va pierde vreodata minunea Vietii, minunea Bucuriei...


Copilule cu vesnicia in suflet
In ochii tai se scalda azurul cerului, marile si picaturile de ploaie...
In zambetul tau infloreste rasaritul soarelui...
In parul tau adie vantuletul racoros al primaverii...
In sufletul tau se joaca ingerii de a v-ati ascunselea...
Cugetul tau nu stie de timp, de moarte,de iadul departarii de Dumnezeu...
Tu esti un fiu al Fericirii...
Copilule, stii ca odata am fost si eu ca tine...(?)

miercuri, 14 octombrie 2015

Albert Einstein si legea Iubirii

Albert Einstein, intr-o scrisoarea adresata fiicei sale Leiserl face o dezvaluire cel putin senzationala pentru intreaga umanitate. Extrag doar cateva pasaje din ea:
"(...)Exista o forta extrem de puternica, pentru care, cel putin pana in prezent, stiinta nu a gasit o explicatie formala. Este forta care include si guverneaza totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi. Aceasta forta universala este IUBIREA. (...)
Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire."

Scrisoarea poate fi citita in intregime aici:
 

Noi, oamenii, spre deosebire de toate celealte fiinte vii, putem experimenta iubirea la cel mai inalt nivel al sau datorita constiintei care ne defineste ca persoane.
Deci Iubirea ca lege si forta suprema a Universului, are prin urmare constiinta, deci este o persoana...si aceasta persoana poate fi doar Dumnezeu

Omul este un mic chip al Lui Dumnezeu, o particica din constiinta divina inzestrat cu capacitatea si puterea de a iubi...Si daca iubirea este o persoana, prin urmare cu aceasta se poate comunica?
Da, si e ceea ce fac oamenii de mii de ani incercand sa intre in contact cu divinatea, sa comunice cu ea pe diferite cai. 

Iar crestinii comunica chiar cu Iubirea intrupata...Cu Hristos Fiul Lui Dumnezeu care s-a facut om ca pe om sa-l indumnezeiasca si sa-l intoarca in inaltimile iubirii acolo de unde a cazut...

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Neobisnuita calatorie a Serafimei...

Va recomand cu toata inima sa vizionati acest lungmetraj de animatie extraordinar, premiera caruia a avut loc in luna august, anul curent in Rusia, si care imi pare mie e mai mult pentru adulti decat pentru copii. De curand a aparut si subtitrarea in romana a filmului pe care il inserez mai jos. Pentru cei care nu au timp, am intocmit un mic rezumat, dar o imagine din acest film face cat o suta de cuvinte...E o munca colosala in spatele lui...Inchinaciuni realizatorilor. Deci va indemn sa-l vizionati...


Perioada razboiului al doilea mondial. O fetita simpla si buna la inima pe nume Serafima, tatal careia era preot, ramane fara parinti si ajunge la orfelinat. Educatoarea- o femeie severa si mereu acra nu o are la inima si tot cauta s-o invinuiasca pe nedrept...Fata nu e agreata nici de copii. Are o singura prietena mai apropiata Margarita, dar care nu crede in Dumnezeu ci in zane si ii spune Serafimei ca in fiecare noapte sus in mansarda ea vede o zana, iar crucea si sfintii sunt de fapt povesti de adormit copiii...Intr-o noapte ambele merg in mansarda sa surprinda zana. In momentul cand apare, fetele o rup la fuga, se indreapta catre camera lor, dar o gasesc inchisa- copiii au blocat usa ca ele sa nu poata intra...si nestiind unde sa se ascunda dau buzna in camaruta femeii de serviciu si se ascund sub pat... In cateva clipe intra si femeia de serviciu si fetele descopera ca ea era de fapt zana. Dar Margarita continua sa tina mortis ca zana exista si ca ea o vede si ii arata Serafimei niste scrisori pe care le luase pe ascuns din cutia postala, in care educatoarea aducea la cunostinta autoritatilor ca femeia de serviciu raspandeste printre copii propaganda religioasa... Ea intr-adevar era credincioasa in taina si tinea ascunse in camaruta ei mai multe iconite, printre care si icoana sfantului Serafim de Sarov -un mare sfant al Rusiei. Intr-o zi Serafima da de ele si astfel afla din povestirile femeii despre viata si minunile sfantului Serafim...Intr-o noapte in timp ce Serafima dormea, Margarita ii fura cruciulita de la gat pe care o avea de la mama sa, si o arunca in soba, spunand ca asa va fi mai bine si pentru ea si pentru zana...A doua zi niste copii gasesc cruciulita si o arata educatoarei, care merge sa i-o arate directorului. In acel moment Serafima da buzna in cabinet si abia stapanindu-se striga sa-i inapoieze cruciulita. In timp ce educatoarea o ameninta ca o va scoate la careu Serafima se repede spre masa vrand sa apuce cruciulita...Educatoarea o apuca de mana. Fata se zmunceste, reuseste sa apuce cruciulita si sa scape din mainile ei si iese pe usa fugind. Educatoarea fuge dupa ea. Serafima vrea sa intre in camera ei dar usa e blocata. Neavand nicio iesire, fata trece de partea cealalta a barei scarilor. Cruciulita ramane in mana educatoarei, iar Serafima cade in gol..

In timp ce se afla in stare de inconstienta are o revelatie minunata...Se face ca orfelinatul ei se afla in vazduh pe o bucata de biscuit...Cerul e ca o limonada, portocaliu, presarat cu felii de portocala, biscuitii si acadele...In vazduh zboara fiinte de poveste cu corp translucid...Un cerb translucid se pogoara in camera ei in care era doar ea singura. Serafima il incaleca si pornesc in zbor. Strapungand mijlocul unei ape, cerbul dispare si fetita se vede stand in mijlocul unei flori, in timp ce petale de trandafiri zboara de jur imprejurul ei. Sarind de pe o petala pe alta ajunge langa niste flori de papadie gigantice. Se apuca cu mainile de capatului unui puf de papadie si vantul o duce pe un taram de poveste unde o astepta un batranel cu o luntre. Batranelul e chiar Sf. Serafim de Sarov. 

Urca ambii in luntre si plutesc pe riu, pana acesta trece in cascada, apoi continua sa pluteasca in vazduh, printre nori, ajungand in dreptul unei biserici toata din aur, scaldata intr-o lumina orbitoare. Intrand in biserica Serafima isi intalneste tatal imbracat in haine preotesti. Il intreaba unde e maica-sa si el ii spune ca la orice trebuinta sa intrebe de parintele Serafim... Serafima il ia de mana pe parintele si urca amandoi pe niste scari,in vazduh, in capatul carora se vede o lumina puternica si ingeri cu corp translucid...Ea se pomeneste stand pe palmele Tatalui ceresc si ridicand mainile catre El il intreaba unde e mama...In acel moment Serafima revine in trup. Medicul ii pune niste intrebari simple si constatand ca e in regula, pleaca.

Educatoarea organizeaza careul unde o scoate pe Serafima in fata si ii zice raspicat ca daca vrea sa ramana in orfelinat sa spuna de fata cu toti ca Dumnezeu nu exista. Serafima are un moment de cumpana in care isi aminteste de batranelul bun si ii cere in gand ajutorul. Peste cateva clipe ea declara cu fermitate ca Dumnezeu exista. El s-a nascut intr-o pestera. A facut multe minune, a vindecat bolnavi si a inviat morti, apoi a fost rastignit si a inviat din morti...
Educatoarea tresare ca muscata de sarpe...Directorul sare si el ca ars, o apuca pe fata de guler zicand ca-i da o ultima sansa sa-si ia cuvintele inapoi, de altfel va fi mai rau. Educatoarea impreuna cu copii incearca "s-o ajute" strigand impreuna: Dumnezeu nu exista, nu exista!... Dar Serafima doar tace si da din cap...Dupa asta e izolata in acea mansarda, urmand sa fie dusa la o casa de corectie...Stand in camaruta, in fata ei apare din senin un inger cu 6 aripi si fara trup, un serafim...Fata se ia pe urma lui, reuseste sa iasa din mansarda pe acoperis, apoi coboara pe o scara jos... Tot mergand in urma ingerului in fata ii iese un politist pe o motocicleta cu atas. Serafima reuseste sa scape de el, si ajunge intr-o biserica parasita, vandalizata de sovietici. In timp ce admira cu uimire si interes icoanele, biserica incepe sa se transforme intr-o poienita cu o casuta din lemn.
Intrand in casuta Serafima il intalneste pe batranelul bun care a ajutat-o mereu. El o saluta cu "Hristos a inviat, bucuria mea", intinzindu-i un ou rosu. Era ziua de Pasti... La intoarcere Serafima imparte copiilor oua rosii spunandu-le tuturor "Hristos a inviat!". Copiii, desi nitel increzatori primesc ouale. O fetita intreaba de ce oul e rosu si Serafima ii povesteste intamplarea biblica. Ea are inocenta si curajul sa-i dea un ou si educatoarei care sare ca arsa ingrozita de indrazneala fetei. Serafima merge apoi si la director si ii intinde un ou. Acesta ii spune ca mortii nu pot invia dar, desi aparent revoltat, nu era in sufletul lui ateu convins...In acel moment ajunge si masina care trebuia sa o duca pe Serafima la casa de corectie...Copiii cu ouale rosii in mana ies sa o petreaca dar ...acolo jos Serafima o intalneste pe mama ei...Toti sunt fericiti pentru ea...





Trailerul filmului si mai jos filmul integral subtitrat in romana:

luni, 5 octombrie 2015

Zbori in pace, fluturasule...

Nu am crezut ca vei pleca asa devreme...Inteleg ca Domnul te-a luat la El ca sa-ti curme suferinta si chinul indelung si sa te odihneasca in bucuria Sa, fiindca atata suferinta nu poate fi in zadar....dar inima inca mai sangereaza si ochii inca se umplu de lacrimi pentru tot calvarul prin care ai trecut alaturi de parinti si sora ta, ingreuiat de  neintelegerea, ura si invidia oamenilor...Chiar si noi- prietenii tai mai apropiati sau mai indepartati - cei care ar fi trebuit sa te sustinem si intelegem cel mai bine, nu am reusit asta mereu... pentru care te rog sa ne ierti...de fapt, stiu ca tu deja ne-ai iertat...
Abia cand pierzi pe cineva drag, intelegi ca nu ai stiut sa-l pretuiesti cu adevarat si ca i-ai oferit de fapt atat de putin, dar e prea tarziu...
Ai lasat in urma multa durere, dar si nadejdea ca esti bine acolo unde esti, ca in sfarsit vei trai iubirea si fericirea pe care ai ravnit-o atat de mult aici fiind...
Vom purta mereu in inima si minte imaginea unui luptator ferm, optimist, glumet si plin de energie care a iubit viata si oamenii si datorita caruia au invatat sa o iubeasca si sufletele ratacite in intunericul acestei lumi...Pentru tine viata merge mai departe, si abia acum incepe cu adevarat...
Zbori in pace, fluturasule... iar noi avem nadejdea ca ne vom intalni toti impreuna acolo in Imparatia Iubirii, unde nu mai este ura, frica, durere, disperare...Domnul sa te odihneasca in pace, cu dreptii... ;( ;( ;(   <3<3<3



S-a stins din viata "purtatorul de cuvant al oamenilor cu boala fluturasului 

duminică, 20 septembrie 2015

Cine are Iubire?

Ca sa vezi daca cineva are Iubire, trebuie doar sa-l provoci putin si sa-i spui vreo doua cuvinte mai dure... Si trebuie sa recunoastem ca mai toti suntem corigenti la aceasta materie si ne aprindem ca niste torte cand ni se spune un cuvant mai usturator...Cand o sa aflam cu adevarat ce e Iubirea, o sa intelegem ca mereu am fost foarte saraci in iubire si de fapt niciodata n-am stiut sa iubim cu adevarat. 

***

“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.” (I Corinteni 13,4, 5,7).











Teama de a merge la biserica

Oamenii au frica de a merge la biserica din urmatoarele motive: se tem sa-si schimbe viata, prefera sa-si numeasca patimile porniri ale firii desi de pe urma lor au de suferit nu numai ei insisi ci si cei din jur, prefera sa considere ca nu au nevoie de o schimbare, desi viata lor nu e nici pe departe una implinita si fericita... apoi se smintesc de unii preoti care mai calca pe grebla, ori cel putin asa trambiteaza media ca sa faca senzatie... dar cei mai multi probabil cred ca biserica nu-i va ajuta cu nimic, asa cum credeam si eu inainte...

Copiii ii scriu Lui Dumnezeu

Din cartea "Copiii ii scriu lui Dumnezeu"...(traducere din rusa de mine)

Cum traiesti Tu acolo in cer? Nu-Ti lipseste nimic? Poate ai nevoie de ceva? Zina cl. 3.

Oamenii sufera atat de mult pe pamant...Oare in iadul Tau e chiar mai rau? Radi. cl. 4.

Se poate ca eu sa nu mor? Iulia cl. 1

Cand mama imi cumpara ceva bun, Tu ii soptesti? Galea cl. 1.

De ce primavara cand seara Tu aprinzi stelele si sufli un vant caldut, si in jur e liniste-liniste, imi vine sa plang? Natalia cl. 2

Cati ani ai, Doamne? Valentina cl. 2

Tu scrii in Biblie ca la inceput a fost cuvantul. Ce cuvant? Ruslan cl. 2

Poate pot sa te ajut cu ceva? Sveta cl. 2.

De ce tot ma trage sa fac ceva rau. Tu ma ispitesti? Pasha cl. 3

De ce pe pamant sunt atatea necazuri si suferinte. Ca oamenilor sa nu le para rau ca trebuie sa moara? Igor. cl. 4

Cum sa traiesc ca toti oamenii sa fie fericiti? Liza cl. 2    


De ce la noi acasa e asa o viata de caine, ca nicio pisica nu poate sa se traiasca aici? Andrei cl 4

In diferite carti esti descris diferit. De unde pot face rost de fotografia Ta? macar si una dinainte de potop? Raia cl. 3

De ce atunci cand obijduiesti pe cineva ti se strica dispozitia, iar cand ierti pe cineva esti bucuros? Alla cl. 3

Dar ateii iti cer vreodata ceva? Oiar cl. 3

De ce noi imbatranim? Ilia cl. 3

De ce multi oameni sunt atat de innourati? Arina cl. 3

De ce viata o dai Tu, dar sa o ia poate oricine? Roman cl. 3

Cand ma doare ceva, inseamna ca esti suparat pe mine? Goga cl. 4

De ce cand tata vine de la lucru, in casa se face intuneric?  Artiom cl. 3

De ce atunci cand iubesti, iti place totul, chiar si ochiurile prajite? Stiopa cl. 2

Oare fericirea nu e cuvenita tuturor? Arcadii cl. 3

Sub ce forma Tu traiesti? Erik cl. 4

Aprinde te rog soarele, ca la noi acasa au oprit caldura in calorifere si bunicai ii e frig... Raia cl. 3

Doamne. fa te rog asa ca incepand de la bunica mea si terminand cu elefantii, toti sa fie fericiti, satui si incaltati... Tonia cl. 2

Ajuta- ma sa invat bine la scoala toata viata...Vera cl. 1

Fa asa ca sa am un scris caligrafic, asa am sa dau normal evaluarea. Dar si tie iti va fi mai usor sa-mi citesti scrisorile. Sonia cl. 2

Doamne, fa asa ca mama sa nu mai manance niciodata pastile. Liusia cl. 3


Mult timp m am gandit ce sa-Ti cer. Poate un catel? Apoi am hotarat, de ce sa te deranjez pentru fleacuri. Trebuie sa Te rog ceva f important. Deci iata vreau ca mama sa vina mereu de la lucru vesela si buna. Katia cl. 2

Vreau ca in tinerete sa traiesc bine si fericita, iar la batranete se poate doar fericita. Vera cl. 3

Arata-mi incetisor macar un inger. Raia cl 2

Fa asa ca pe pamant sa se sfarme toate armele. Kostia cl 4

Hai sa ne intalnim pana la moarte. Iura. cl 2

Fa asa ca oamenii sa plece din viata cu pace si bucurie. Iulia cl. 2

Mi as dori sa nimeresc la Tine in ospetie. Pe o saptamana. Aliona cl 2

As vrea ca ziua mea de nastere sa fie nu o data in an ci de 5 ori. Nu din cauza cadourilor. Pur si simplu l-as vedea de mai multe ori pe tata. Nina cl. 2

Doamne, fa asa ca pe cer sa apara scaldate in lumina chipurile bunicului si bunicii...si ei sa- mi zambeasca. Kira cl. 4

Fie ca toti oamenii sa fie fericiti. Atunci ei nu sunt rai...Vasia cl. 4

Am scris o poezie. Este rusinoasa. N am aratat-o nimanui. Dar Tie Doamne am sa ti-o arat...
Adultii plang cu lacrimi
Adultii plang cu ochii
Copiii plang cu inima
Copiii plang cu viata
Iar cand un adult plange ca un copil
Inseamna ca plange cu adevarat.
Marik cl. 4


Ei iata, priveste. Noi invatam- invatam, dar de ce sa suferim atat, daca oricum vom muri, si cunostintele noastre se vor pierde. Fedia cl. 4

Ce ingrozitor ar fi daca ziua de maine nu ar mai veni. Liova cl. 1

Doamne, Te invit la ziua mea de nastere care va avea loc pe 4 august la ora 14. Am sa Te astept. Daca nu ai bani vino fara cadou. Misha cl. 2

Doamne, dar Tu mergi la biserica? Sau asa ca noi, doar dupa lucru si de sarbatori?


Florile Ti-au iesit mai bine decat omul...Galea cl. 2


Mie imi pare ca Tu ii iei la Tine pe oamenii nostri talentati fiindca ei iti plac si Tie. Ostap cl. 3

Noi Te intelegem mai luminos decat adultii. Garik cl. 2

Eu inca sunt mica. Invat in clasa a 3-a. Pacate inca n-am, dar se aduna. Eva cl. 3

Nu vreau in lumea adultilor. Acolo totul e minciuna. Andrei cl. 4

Dar acum ai mai fi creat inca o data omul? Oleg cl. 3

Despre oile turmei Lui Hristos...

Ca sa intelegi o data pentru totdeauna ce "zace" in biserica ortodoxa, pune-ti o intrebare simpla. Oare ce se da acolo? Ce se invata? Ori ce spune ea ca da? Biserica spune ca il da pe Dumnezeu pe gratis prin Sfintele Taine ( daca nu vrei sa lasi un leu, nu ti-l ia nimeni cu dea sila din buzunar si nu te da afara) si ca invata Iubirea, Iertarea, Pacea, Bucuria. Acuma fa-ti un examen amanuntit al constiintei si daca vei intelege ca le ai pe toate acestea din belsug nu te mai du la biserica. Iar daca nu le prea ai atunci du-te. Incearca sa participi la slujbe, sa te spovedesti si impartasesti regulat si daca nu vei simti nicio miscare pe suflet macar ai sa mori mai linistit.
***
Unii oameni nu vor sa fie "oi"ale turmei Lui Hristos ca sa invete cum sa se elibereze de patimi: ura, mandrie, desfranare, lacomie, neliniste si sa dobandeasca libertatea interioara, cum sa iubeasca cu iubirea desavarsita a Lui Hristos si sa intre in Bucurie... Ei prefera sa fie vaci injugate la jugul patimilor lumesti. Astfel se simt mai liberi si mai cu demnitate...

miercuri, 9 septembrie 2015

La fund...

Oamenii cauta Bucuria...
La fundul unui pahar
La fundul unei femei...
La fundul vietii...
Dau de si mai mare necaz
Dar tot acolo o cauta...
Caci viata e numai una
Si trebuie traita din plin...
Dar bucuria o arunca Hristos
Din cer...
Peste campii si paduri
Peste munti si izvoare...
Peste sufletele celor care o cheama
In biserici...
Trebuie doar sa intindem paharul
gol si curat al credintei...

Roadele credintei...

Necredinta in Dumnezeu este slabiciunea si neputinta de a crede in Iubire, in Viata, in Adevar si Frumos...De a lungul istorie anume credinta in Dumnezeu a modelat cele mai nobile si de valoare personalitati care ne au lasat drept mostenire un intreg tezaur de cuvinte, imagini si forme... Cea mai profunda si miscatoare arta este arta izvorata din credinta in Dumnezeu, care nu este un sentiment efemer ci o transfigurare a omului pamantesc in om suprapamantesc, care isi depaseste limitele conditiei umane si accede in transcedental... Credinta misca duhul omului spre cele mai inalte culmi ale existentei, acolo unde duhul urii si al patimei nu mai exista... Cei care spun ca misticii sunt niste schizofrenici si sarlatani si ca religia in sine e doar o exaltare a simturilor habar n -au de mistica, de adancimea interiorului uman, de realitatile lumii de dincolo. E o conceptie venita din dependenta de scepticism, deznadejde si chiar frica- manifestari ale ratiunii omului de dupa cadere....Omul - acest microcosmos este la fel de infinit pe cat de infinit e si Universul in care s-a nascut in trup si care il tine pe palmele sale...

marți, 8 septembrie 2015

Si iarasi despre biserica ortodoxa si pacatele preotilor

Nu va lasati manipulati de cei care spun ca biserica e corupta si compromisa datorita liderilor ei care cica ca ar invarti milioane pe spinarea poporului prostit. Pe langa scopul mass mediei de a demasca " afacerile si averea" bisericii exista si destula manipulare... In toate reportajele legate de biserica si preoti vazute de mine se intrezareste un duh trufas, perfid si batjocoritor, lipsa de respect si evlavie fata de slujitorii bisericii de parca ei ar fi primii dusmani ai poporului. Unui parinte i se cuvine cat de putin respect macar pt faptul ca e slujitor al bisericii...Se incearca inducerea unei stari de frica si dispret fata de preoti si biserica....Am avut un soc cand la o emisiune prezentatorul li se adresa celor 2 preoti invitati in studio spunandu-le direct pe nume, fara niciun pronume de politete..."Petrica, cred ca se poate sa-ti spun asa..."
Parintele insa din smerenie nu l-a mustrat intrand in discutie ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Suntem mandri de libertatea la care am ajuns, nu?
Daca acel prezentator are o mama la o varsta deja respectabila probabil ca nu ar accepta ca cineva mai tanar sa i se adreseze: Maricica sau Luci...ca n-ar fi tocmai normal. Insa el isi permite fara nicio jena sa vorbeasca cu o fata bisericeasca de parca ar fi pascut bobocii impreuna...Iata roadele acestei democratii si libertati de care suntem mandri: incultura, obraznicia, lipsa de respect si dragoste pentru aproapele...
Insa ce putem face cu o mass media aflata in mana masonilor care au drept tinta sa loveasca in cei mai puternici stalpi pe care se sprijina o societate sanatoasa: biserica si familia...si astfel sa distruga omenirea...
Hai sa lichidam si medicina caci exista medici netrebnici care duc oamenii in mormant...hai sa distrugem si scoala ca exista multi profesori rai, nu? O sa fie mult mai bine asa, nu?
Nu confundati asa zisele "pacate ale preotilor" cu biserica in sine capul careia este Hristos iar noi suntem madulare ale ei. Pacatele preotilor nu ne afecteaza nicidecum mantuirea personala care tine de credinta fiecaruia in parte... Pacatele nu ti le iarta preotul ci Hristos insusi prin mana lui...Sfanta impartasanie tot din mana lui Hristos o primesti...Daca tu crezi in sfintele taine te sfintesti, dobindesti harul duhului sfant...Hristos e viu si prezent in biserica la orice slujba... Preotul in rugaciune invoca duhul lui Hristos ca sa reverse pace, vindecare, bucurie peste toti credinciosii...si ce ti pasa tie de pacatele lui daca tu simti harul lui Hristos lucrand in tine? Daca o sa ne gandim mai mult la pacatele altora si nu la ale noastre s-ar putea sa o sfarsim prost, pe cand preotul daca se caieste de faptele lui se poate mantui.
Neamul nostru roman s-a nascut ortodox si numai prin credinta si biserica a reusit sa tina piept atator intemperii. Fara biserica suntem doar niste epave plutitoare gata sa se scufunde...Unde mai poti azi gasi liniste si bucurie decat in biserica? Lumea de azi ucide ca o tornada pe toti cei pe care i prinde in virtejul ei ametitor...ucide si trupul si sufletul...si mintea...
Biserica e si azi aceeasi si ne cheama la o viata mult mai inalta...O viata de pace si bucurie impreuna cu Hristos...acea viata pentru care am fost creati initial dar pe care prin pacat am pierdut-o...Daca unii capi ai bisericii nu corespund invataturii lui Hristos e atat problema lor cat si a noastra caci ei s-au nascut dintre noi, sunt fii ai acestui neam...Si orice neam isi merita conducatorii pe care-i are...Scriptura ne avertizeaza ca in vremurile de pe urma cu greu vom gasi slujitori vrednici...Intr-atat de cazuta va fi lumea...Dar sa nu ne pierdem nadejdea. Exista inca destui preoti vrednici, simpli, saraci si plini de dragoste care ar da orice doar sa- si vada aproapele fericit...

duminică, 30 august 2015

Viata de mort...

Simteam ca traiesc ca un mort...
Dar ma linisteam cu gandul ca e doar o obsesie a mea...
Vedeam la tv si in jur aceeasi morti
Unii fara fata, altii cu masca unui zambet hollywoodian
Si ma gandeam ca asa o fi viata...
Pana cand niste brate m-au tras din mormintul sufletului meu afara la Viata
si atunci am inteles ca nu era o obsesie...
Mi-a spus Sa-l urmez daca vreau sa
am Viata...
Un timp m-am tirit in urma Lui....
Apoi i-am zis ca am obosit si sa ma lase sa-mi mai sap o groapa ca
sa ma odihnesc acolo...
I-am spus ca-L voi ajunge din urma...
Si a plecat...
Cand am vrut sa ies din groapa....n-am putut...
-O, Doamne, vino si ma scoate iar...
si iar...
A venit de fiecare data...
Dar inca nu m-am dezvatat sa privesc spre pamant...
Uneori privesc in jos fiindca ma orbeste lumina cerului...


Agonia sufletelor

Vreau sa strig...
dar nu mi iese decat un strigat mut
inabusit sub povara propriei greutati...
Stiu ca oricum nu m-ati auzi...
fiindca deseori nu va auziti nici strigatul propriului suflet...
As vrea sa dispar...
sa ma topesc in caldura unor brate
care mi l-ar incalzi atat de mult
incat daca v-as imbratisa ati tresari si voi in chip neinteles...
O adiere de vant furisata prin geamul deschis mi se cuibareste in suflet
ca un balsam binefacator...
Miroase, da...miroase a viata...
care imi spune sa-i dau
Lui Dumnezeu toate strigatele, temerile, durerile, obsesiile mele ca sa le ducem impreuna,
pana voi intelege ce povara nefolositoare purtam ambii...
si o voi arunca pe apa Sambetei...
Poate ca atunci se va face Duminica in mine...

luni, 24 august 2015

Ce e Credinta?

M-am intrebat de multe ori in trecut si ma mai intreb inca ce e credinta, acea credinta insotita bineinteles de iubirea care poate misca muntii din loc, schimba vieti, vindeca trupuri si suflete,  care te duce sub mana calaului fara regrete, ba chiar cu bucurie...Da, pana si medicii ar putea confirma importanta credintei in autodepasirea propriei firi, in restabilirea echilibrului psihologic care favorizeaza vindecarea trupului... dar ce e credinta daca are o asemenea putere, ce e credinta ortodoxa daca a facut atatea mii si milioane de mucenici pentru Hristos,si sa nu uitam aici si de recent pomenitul caz al martirilor temnitelor comuniste romanesti care au trecut prin cumplita reeducare de la Pitesti? Nu stiu daca voi reusi sa dau o explicatie rationala, dar voi incerca o analiza mai pentru dintii nostri de muritori de rand...

Indubitabil este intai de toate o Putere, extraordinara fara limite, care depaseste limitele ratiunii umane.... dar de unde vine aceasta putere? Daca e mai presus de fire, prin urmare vine de undeva din alte dimensiuni... acelea pe care necredinciosii refuza cu vehementa sa le recunoasca, dar care se pare vrem noi sau nu - exista totusi... Stiu ca mai multi vor face aici apel la efectul placebo, dar despre originea lui ca fenomen caracteristic fapturii umane ma indoiesc ca cineva ar putea da un raspuns concret...si apoi acest efect placebo, e practic evident ca nu ar fi putut actiona si in cazul martirilor de la Pitesti de exemplu... acolo gandirea pozitiva ca totul va fi bine pana la urma, ca vom iesi de aici, s-a stins repede, ramanand doar teroarea, disperarea, infernul...Nici macar fagaduinta raiului de dupa moarte nu i-a prea ajutat...Sa crezi intr-un rai despre care nu aveai nicio certitudine ca exista?...    

Si ce i-a ajutat totusi pe acesti tineri obisnuiti, poate mai bine pregatiti fizic ca altii, desi asta nu prea conta, caci sub ciomegele si experimentele demonice ale lui Turcanu iti pierdeai vlaga si sanatatatea in cateva zile...- ce i-a ajutat sa reziste pana la capat fara sa se lepede de credinta stramoseasca, ba mai mult sa devina si mai puternici in credinta ulterior....? Credinta si Rugaciunea care pentru ei a fost vasul prin care Dumnezeu le picura din puterea si Iubirea Sa... Doar aceasta iubirea i-a intarit, i-a ajutat sa reziste, daruindu-le in mijlocul infernului chiar mici bucurii, mici crimpeie de rai de care acei copii in floarea varstei aveau atata nevoie ca sa poata merge mai departe, pana la clipa urmatoare, si apoi pana la urmatoarea... Unii chiar au reusit sa atinga plinul uman- sfintenia- bucuria deplina in Hristos... Si ce explicatie stiintifica sa mai cauti aici? Acolo daca nu te rugai 5 minute erai mort. Dovada e ca unii detinuti lepadandu-se de credinta si rugaciune, s-au demonizat, sau daca e sa vorbim in termeni mai lumesti-, si-au iesit din minti, devenind fiare salbatice...
Crestinii nu asteapta un rai de a carui existenta nu sunt incredintati...Ei incep sa traiasca raiul inca de aici de pe pamant...nimeni nu ajunge in rai, daca nu-l traieste mai intai aici impreuna cu Hristos...iar cu Hristos cel mai adesea te intalnesti paradoxal in iad... Anume durerea, acea durere halucinanta in fata careia esti cu totul neputincios este calea la capatul careia asteapta Hristos... Si daca ne mai intrebam daca se merita asemenea suferinte si jertfe pentru a fi cu Hristos in rai, in Imparatia Iubirii, avem mii si milioane de mucenici ai lui Hristos care ne spun ca se merita...ca viata aceasta e prea scurta si desarta, iar viata de dincolo prea plina si preafrumoasa ca sa nu indraznesti... dar cel mai important lucru ce e de spus...este ca anume pentru acea viata am si fost creati...daca Viata ar fi fost doar aici pe pamant, la sigur nu ar fi existat atata suferinta si ne-am fi indestulat aici de toate bunatatile, de iubire, pace, fericire... insa aici e doar pregatirea pentru vesnicie, pe care fiecare o parcurge in felul sau, dar ma conving tot mai mult ca Domnul vrea cu gelozie sa fim ai Lui...altfel nu-mi explic toate aceste fenomene inexplicabile stiintific, pe care noi le numim minuni, toata aceasta nebunie de credinta si iubire pentru Hristos, dar si acele "coincidente" lucruri aparent marunte care se intampla zi de zi, intalniri, situatii, evenimente, momente, sentimente, trairi, dureri, bucurii...de parca toate impreuna s-ar contopi intr-un singur strigat al Lui Dumnezeu..."Intoarce-te spre mine, nu vezi ca pieri, copile necajit?"
Si sa nu credem ca aceasta chemare e doar pentru unii. E pentru toti fara exceptie...Dar sa nu ne fie frica. Domnul nu cere de la noi jertfe atat de mari cum a cerut de la altii. El s-ar bucura daca macar din cand in cand ne-am aduce aminte de El si I-am destainui ca unui Tata problemele si framantarile noastre sufletesti...

"Demascarea" film documentar online

De ce astazi dupa 63 de ani de la "reeducarea" de la Pitesti prea putini cunosc ce s-a intamplat cu adevarat intre peretii acelor temnite care pe buna dreptate puteau fi numite intrarea in iad? Ce a fost reeducarea de la Pitesti in esenta ei? Si de ce acest experiment macabru unic in istoria omenirii s-a petrecut anume in Romania? Ce i-a ajutat pe acesti oameni sa reziste pana la capat, sa iasa de acolo in mintile lor, sau sa si le recapete in timp, devenind si mai profunzi in gandire si mai tari in credinta pentru care au indurat acel infern ani de-a rindul? Si avem oare dreptul astazi dupa toate cele petrecute sa aruncam cu noroi in biserica Ortodoxa? Pentru a afla raspunsul la aceste intrebari si nu doar va indemn sa urmariti documentarul tulburator "Demascarea".





 


Tortură neîntreruptă, blasfemie, umilinţă, prăbuşire sufletească,
iertare – acesta este drumul pe care au fost împinşi 600 dintre cei mai buni studenţi români în închisoarea Piteşti între 1949 şi 1951. Unică prin complexitatea şi caracterul ei macabru, acţiunea îmbina cele mai diverse şi violente metode de tortură fizică cu violentarea psihică şi obligarea victimelor de a se transforma în agresori. 60 de ani mai târziu, victimele vorbesc despre una din cele mai inumane acţiuni represive din istoria recentă. Filmul se întemeiază pe îmbinarea relatărilor a 8 victime ale
torturilor din închisoarea Piteşti, care povestesc etapele şi torturile prin care erau forţaţi să treacă, stările sufleteşti pe care le-au cunoscut, şi ne oferă consideraţiile lor despre scopul şi efectele acţiunii. Mărturii pline de emoţie, dure, dar lipsite de ură şi patimă. Cele 70 de minute de mărturii tulburătoare sunt împărţite în 11 capitole: „Scopul acţiunii Piteşti”, „Începutul: câştigarea încrederii”, „Declanşarea violenţelor”, „Etapele”, „Ţurcanu”, „Ororile”, „Blasfemiile”, „Disperarea”, „Speranţa”, „Încetarea acţiunii”, „Aveţi regrete?”.


Regia:  Nicolae Mărgineanu
Scenariul:  Alin Mureşan
Imaginea:  Andrei Lascu, Nicolae Mărgineanu
Montaj:  Nita Chivulescu
Muzica:  Petru Mărgineanu

miercuri, 1 iulie 2015

Unde a ajuns omenirea? (1)

Am descoperit azi mai multe articole continutul carora m-a oripilat facandu-ma sa inteleg ca sfarsitul este aproape. Doua dintre ele aici:

http://ortodox.md/monitorizarea-presei/statele-unite-parintii-socati-de-excursia-organizata-elevilor-la-un-sex-shop-directoarea-scolii-afirma-ca-a-fost-frumos/

http://odoras.md/articole/top/cele-mai-bizare-jucarii-pe-care-nu-trebuie-sa-i-le-cumperi-copilului-ta

Imi inchipui ce frumoasa a fost excursia la sex-shop. Cei mai mari numai asta si asteptau. Cei mai mici au mers mai mult de curiozitate. Si a fost destul doar o singura vizita "nevinovata" acolo, ca sa li se intipareasca in minte acele imagini si obiecte care le-au zgandarit patimile inca ascunse...Masonii - cei care conduc lumea si urmaresc distrugerea fizica si spirituala a ei, stiu ca desfranarea este cea mai puternica patima, pe care daca o "exploatezi" corespunzator ajungi sa ai la cheremul tau tinara generatie- o generatie de tineri fara scrupule, cu constiinte usor manipulabile. Iar distrugerea moralitatii copiilor si tinerilor echivaleaza cu distrugerea societatii, adica cu implinirea scopului lor demonic...Acum sa nu ne miram daca multi din acei copii care au fost la acel magazin, or sa fie f tentati sa se masturbeze sau sa incerce sexul unul cu altul... Bietii copiii. Bine ca macar parintii mai au cap pe umeri si se revolta impotriva faradelegii...

Vazusem recent mai multe video de prezentare a unor jucarii putin spus nepotrivite pentru un copil...Masonii au ajuns sa foloseasca si jucariile drept instrument de pervertire a sufletului fragil si inocent al copiilor...Papusa Barbie care naste mi-a trezit atata scirba, mai ales vazand o fetita cum se joaca cu ea.

 Nu ma scirbeste fenomenul nasterii in sine. Imi trezeste repulsie scena creata de fetita in care papusa sta pe un pat de spital, alaturi sotul si moasa care o ajuta sa nasca. Fetita imita gemetele femeii, apoi apasa cu degetul pe burta, si incepe sa urle cum a auzit ca tipa femeile cand nasc, si copilul incet incet iese plin de sange...Teribil... A mai ramas doar sa se creeze papusi el si ea care fac dragoste, impreuna sau singuri cu ajutorul instrumentelor ajutatoare. Astfel copiii vor fi "invatati" cum sa faca si ei dragoste "mai bine si mai corect"... Doamne miluieste constiintele noastre pervertite si adormite!

vineri, 22 mai 2015

Osho si religia sau Osho versus Hristos (4)

Sunt sincera si prezint intai spusele lui Osho (filosof indian), nu am de ce sa le ascund, fiindca intentia mea nu este si nu poate fi alta decat cunoasterea adevarului...v-as ruga sa cititi pana la capat... Puteti citi si postarile mele anterioare din aceeasi serie

Osho : "Ne putem creşte copii într-un mod mai uman, necondiţionat, inteligent, privind Pămîntul ca pe o unitate-nu creştini, nu hinduşi, nu mahomedani, nu indieni, nu chinezi, nu americani. Naţiunile şi religiile sunt creaţii ale preoţilor şi politicienilor. Odată ce aceştia sunt terminaţi, religiile şi naţiunile sunt şi ele terminate. Iar o lume fără religii, fără naţiuni, va fi o lume umană-fără războaie, fără lupte inutile pe care nimeni nu le-a văzut...E atît de stupid că, de mii de ani, oamenii s-au ucis între ei în numele lui Dumnezeu. Nimeni n-a văzut, nimeni nu are vreo dovadă, nimeni dintre ei nu are vreo probă că Dumnezeu există. Şi nici măcar nu se simt jenaţi, pentru că nimeni nu le-a pus întrebarea privindu-i în ochi...Şi ei continuă cu cruciadele, cu jihadurile, cu războaiele religioase, distrugîndu-i pe toţi cei care nu cred în dogma lor, deoarece dogma lor e divină şi oricare altă dogmă este creaţia diavolului. Ei încearcă să servească umanitatea ucigînd oameni. Intenţia lor e de  a-i elibera pe oameni din ghearele diavolului.Dar lucrul cel mai ciudat este că fiecare religie crede că religia cealaltă e creaţia diavolului.
Aşa că lupta continuă. Politicienii poartă război după război-pentru ce? Eu nu văd rostul. Dacă putem face ca omul să fie liniştit, paşnic, iubitor, naţiunile vor dispărea, războaiele vor dispărea, toate politicile murdare vor dispărea. Toate politicile sunt murdare-nu există vreuna altfel. Dar trebuie să îi atacăm pe cei care au puterea. Atacarea sărmanului om obişnuit nu va fi de nici un ajutor, deoarece el nu are nici o putere, el e victima. Chiar dacă îl putem schimba, nu va fi o mare schimbare. Dar, dacă putem să distrugem conspiraţia dintre religie şi politică, dintre preoţi şi politicieni, va fi cu adevărat o mare schimbare, o revoluţie-singura revoluţie necesară şi care nu s-a petrecut încă."
"Dacă umanitatea rămîne adormita, dacă umanitatea rămîne inconştientă şi hipnotizată, atunci politicianul poate rămîne la putere, iar preotul poate continua să te exploateze. Dacă umanitatea se trezeşte, atunci nu va mai fi nevoie de aceşti preoţi şi politicieni. Nu va mai fi nevoie de vreo ţară, de vreun stat şi nu va mai fi nevoie de nici o Biserică, de nici un Vatican, de nici un papă. Nevoia va dispărea. Va exista o calitate total diferită a conştiinţei umane. Calitatea trebuie să se nască. Am ajuns la acel punct al evoluţiei în care această conştiinţă nouă este imperios necesară, disperat necesară-această conştiinţă nouă care îl eliberează pe om de politică şi de religie." Osho "Putere, politică şi schimbare"
 

 

 Deci Osho ne spune ca toate religiile la fel ca si politicile lumii sunt de o mama si trebuie anihilate. Cel putin in ce priveste Ortodoxia din cate stiu eu si din cate spune istoria Biserica Ortodoxa nu a organizat cruciade, inchizitii si nu are asupra sa vina de a fi facut zeci, sute sau sau mii de victime, de a fi ucis in general pe adeptii altor religii si de a fi instigat la ura si intoleranta fata de alte religii. Dimpotriva anume Biserica Ortodoxa a si fost prigonita in toate timpurile sub diferiti conducatori, incepand de la imparatii pagani ai Romei si pana in ziua de astazi. Astazi prigoana se duce mai ales prin razboiul informational-propagandistic-ideologic care este cel mai zdrobitor pentru sufletul omului, dar si in mod direct. Crestinii sunt si azi torturati si ucisi de anumite grupari islamiste pentru indrazneala de a-si marturisi credinta. Adulti si copii. Nu incerc sa spun ca islamistii sunt rai, iar ortodocsii buni. Incerc sa judec dupa fapte. Ma gandesc cam ce-as putea sa-i incriminez Bisericii ortodoxe si nu gasesc decat " vina" de a fi si ea o religie si deci automat o punem intr-o oala cu celelate religii si ne gandim ca nu poate sa ne calauzeasca spre Adevar. Daca incercam o viziune panoramica asupra religiilor, si ideii de religie in general ajungem usor la concluzia ca pana si Ateismul e o religie intrucat si ateul are zeul lui- materia pe care o divinizeaza si despre care crede ca s-ar fi organizat singura prin nu stiu ce focus-pocus...Orice om crede in ceva. Si acest " crede" induce automat ideea de religie, de conectare cu ceva superior omului. Chiar si acest Osho care pretinde ca e in afara oricarui sistem de gandire, are pana la urma sistemul lui de gandire si raportare la religii si filosofii de viata. Deci isi promoveaza sistemul lui de gandire, religia lui daca vreti, de a fi in afara oricarei religii si de a se inchina dumnezeului din el.. L-a studiat si el pe Budha, si pe alti maestri spirituali, chiar si Biblia Ortodoxa si cuvantul lasat de Hristos pe care le-a comentat in fata discipolilor sai si acestia au imortalizat spusele lui astfel aparand cartile cu invataturile sale. Osho singur nu a scris nicio carte. Iisus la fel a predicat in fata discipolilor sai si nu a scris nicio carte. Toate invataturile sale au fost fixate in scris de catre ucenicii Sai... Asa a facut si Budha...si Mahomed...si... Ni s-a luminat putin situatia sau ne-am impotmolit si mai mult? Osho afirma ca o lume fara religii, fara natiuni va fi o lume umana, fara razboaie.. .si daca putem face ca omul sa fie linstit, pasnic, iubitor, natiunile vor dispare ,razboaiele vor disparea, toate politicile murdare vor disparea... Daca putem... Daca umanitatea se trezeste...Si cine sa reuseasca aceasta performanta de a trezi si pacifica pe oameni, ca de secole tot se incearca asta dar fara izbanda? Parem tot mai inraiti, mai dezechilibrati, mai neintelepti, ne urim intre noi pana ajungem sa ne uram propria viata caci nu mai stim cum s-o traim ca sa avem pace si bucurie. E o utopie aceasta idee a lui Osho de a crea o noua constiinta universala, prin distrugerea religiilor si tuturor politicilor. In afara oricarui sistem de referinta, nestiind de unde vine si incotro pleaca, omul nu va deveni pasnic si iubitor ci se va indobitoci cu totul...Dovada sunt sistemele politice comuniste-antihriste ale secolului 20, care au incercat crearea unei lumi noi fara Hristos, fara religie, pierzand de pe fata pamantului mai multi oameni ca toate razboaiele religioase la un loc, dar au pierit si ele repede...
Deci aceasta creatie a lumii noi despre care vorbeste el, si pentru care se pregateste terenul acum in lume prin persecutia bisericii si inlaturarea regimurilor monarhice este o lucratura diavoleasca despre care se vorbeste apropo in Scriptura. Revenind, chiar Osho ne arata prin propriul exemplu ca avem nevoie totusi de o calauza sufleteasca ca sa ajungem ceva mai departe, fie acesta Budha, Hristos, Mahomed etc... Tin sa amintesc ca Hristos a fost singurul lider daca vreti sa-i spun asa, care a predicat iubirea pana la jertfa suprema fata de aproapele dar si fata de dusman. Hristos a venit sa-l ridice pe om din starea sa cazuta dobitoceasca la starea de inger, de om indumnezeit prin harul Sau. Biblia ortodoxa este o carte a iubirii. Cititi-o si va veti convinge. Cititi mai cu seama Noul Testament... Toate filosofiile si ideile religioase palesc in fata intelepciunii si puterii cuvantului Lui Hristos, care este de fapt Cuvantul Lui Dumnezeu, pe care daca l-am auzi am iesi din mocirla in care ne zbatem si lumea s-ar asemana cu acea pe care si-o imagina Osho...Hristos a venit sa vesteasca o noua constiinta, constiinta iubirii, si nu mai avem nevoie de o alta, de alti predicatori si lideri spirituali. In jertfa Lui Hristos de pe cruce se cuprinde toata Taina Ortodoxiei, Taina Dragostei,care a fost intemeiata pe Sangele Lui varsat din Iubire nemarginita fata de omenire...

Daca Hristos n-ar fi iubit nu s-ar fi lasat rastignit...Si avem dovada istorica, documentara si materiala a rastignirii Lui. Din doua una, sau Hristos chiar a fost Fiul Lui Dumnezeu, sau a fost un nebun de legat, daca s-a lasat batjocorit in acest hal si rastignit...Dar daca a fost nebun, de ce din invatatura lui strabate atata intelepciune, dragoste, viata, putere? A venit un Osho acum spre sfarsitul mileniului 2 sa ne lumineze spunandu-ne uite, ati trait ca animalele pana acum, ati fost tradati, umiliti, manipulati de religie si biserica, e timpul sa traiti ca oamenii, eu am reusit asta. Si daca am trait ca animalele pana azi, ce s-a ales de toate acele miliarde de oameni care au vietuit pe pamant pana acum, ce s-a ales de viata lor,  dar si de soarta lor in vesnicie? Ne poate spune Osho unde au ajuns sufletele lor? Sau nu mai conteaza, ca oricum is morti, nu mai exista. Important e sa "salvam" prezentul, sa aflu eu, tu si restul care mai traiesc Calea si Adevarul si sa traim in pace si iubire pana la adanci batraneti...ca dupa aia nu stiu ce o fi...
...Niciun lider religios nu s-a jertfit ca Hristos, toti au venit si continua sa vina cu idei, idei... Dar fapte concrete nu prea vad... Majoritatea acestor lideri sunt niste egoisti si sarlatani, care nu au reusit sa realizeze nici a mia parte din cate a facut Hristos pentru oameni cat a fost in trup dar si dupa asta prin Biserica Sa, si mai rau i-au scurs de bani nebuni pe cei ce credeau orbeste in ei si invataturile lor. Cercetati istoria Bisericii Ortodoxe, vedeti faptele ramase in istorie, si faptele prezentului...Vedeti cum traiesc preotii vrednici, cu cata iubire isi calauzesc discipolii, ce fapte de milostenie fac, fapte mari! Cercetati ce minuni se fac in biserica Ortodoxa, prin puterea Lui Hristos, si in prezent, minuni de care n-a facut nici Osho, nici Budha si nimeni altul...Vindecari de trupuri si suflete, invieri din morti (inchipuiti-va ca se petrece si asa ceva), sfinte moaste izvoritoare de mir...icoane care plang, izvorasc mir sau sange. Oamenii de stiinta au descoperit globule albe in acel mir ce izvoraste din moaste. Mergeti si vedeti cu ochii vostri. Adevarul si Libertatea se poate cuprinde doar in Iubire si in dorinta de cunoastere.

Osho si religia (3)

In ultimul timp se pare ca tot mai multi, in special tineri sunt interesati si captivati de scrierile filosofului si liderui spiritual indian al secolului XX Osho. Astazi, pe una din retelele de socializare am dat iarasi de o spusa a acestui guru indian, pe care o redau mai jos, dupa care incerc sa analizez cele afirmate de el.

"Dacă ai o idee în minte, eşti corupt. Atunci nu mai asculţi ce se spune - atunci asculţi potrivit ideilor tale. Atunci, mintea ta joacă un rol activ. Cînd te uiţi, mintea este activă. Cînd vezi, mintea este pasivă. Asta-i diferenţa. Cînd te uiţi, mintea încearcă să manipuleze. Cînd vezi mintea este tăcută, observă, este disponibilă, deschisă, fără nici o idee anume pe care să o impui asupra realităţii. Vederea este goală. Şi ajungi la adevăr numai atunci cînd eşti complet gol, cînd ai aruncat toate hainele, toate filosofiile, toate teologiile, toate religiile, cînd ai abandonat tot ce ţi-a fost dat, cînd vii cu mîinile goale, fără să ştii ceva. Cînd vii posedînd cunoştinţe, vii deja corupt. Cînd vii cu inocenţă, ştiind că nu ştii, atunci uşile sunt deschise - atunci o să fii în stare să ştii. Doar persoana care nu deţine cunoştinţe este capabilă de cunoaştere." Osho - "Inocenţă, cunoaştere şi uimire. Ce s-a întîmplat cu sentimentul de uimire pe care îl aveam cînd eram copil?"

Daca ne luam dupa cele afirmate de Osho ajungem la concluzia ca trebuie sa aruncam la gunoi toata educatia pe care am primit-o de mici copii acasa, la gradinita, apoi la scoala, tot ce a fost investit mai bun, mai curat, mai moral in noi de catre parintii, buneii nostri- si aici vorbesc de exemplele fericite de familii crestine, dar si de cele religioase in general, care si-au educat copiii in frica Domnului, cu dragoste si daruire ca sa creasca din ei oameni cu demnitate si moralitate- apoi de profesorii nostri si alti oameni de buna credinta... Nu incerc sa afirm ca exista parinti care isi educa copiii fara cusur, pregatindu-i perfect pentru viata, precum nu incerc sa spun nici ca exista copiii atat de obedienti, de perfecti ca sa primeasca cu bratele si sufletul deschis intregul tezaurul moral-duhovnicesc oferit de parinti... Si imi vine aici sa-l citez pe Aurelian Silvestru: "Lumea e imprefecta. Conteaza insa nu cum o gasesti cand vii, ci cum o lasi cand pleci". Traim intr-o lume plina de rataciri, si trebuie sa trecem prin filtru toata informatia pe care creierul nostru o acumuleaza de-a lungul vietii, sa nu primim si acceptam orice. Dar cum sa stii ce poti primi in tine cu inima linistita si ce nu? Mintea noastra sa fie singurul punct de reper? Trasi in acest virtej teribil de informatii, concepte, filosofii, curente incepem sa credem ca cel mai intelept lucru ar fi sa dam Delete intregii arhive a mintii si sufletului nostru si sa incepem sa o formam de la zero... Am dat de o parte principiile religioase, educatia mostenita de la parinti, bagajul de cunostinte acumulat pe bancile scolii si facultatii, ideile desprinse din carti si din auzite, am aruncat totul... Ce ramane, si cu ce incepem sa ne formam acel suflet liber si dornic de Adevar pe care ni-l dorim? Sa ne imaginam ca am fi fost din fasa lipsiti de orice cuvant de iubire, orice mangaiere, de educatia si sfaturile parintesti, de frecventarea unei scoli obisnuite, de lectiile si indrumarile profesorilor, adica am fi trait ca niste Mowgli, dar unii modern, nu crescuti in padure de fiarele salbatice, dar traind ca niste fiare salbatice in lumea moderna. V-ati putut imagina? Oare cat de capabili de cunoastere am fi fost si ce "sistem de gandire" am fi avut ajunsi la varsta a tineretii ? Unul nu departe de al unei fiare salbatice... Da, am fi fost inocenti ca niste copii, dar incapabi de a penetra adancurile fiintei umane fara ajutor din exterior... Osho spune ca el a reusit sa atinga luminarea spirituala si sa "vada dinauntru". Ma intreb daca ar fi fost lipsit de educatia parinteasca si cea religioasa, de interactiunea cu societatea in general, ce-ar mai fi putut el sa vada acolo in mintea si sufletul lui?

Trebuie sa fim cu totul ignoranti, sau chiar cretini sa nu realizam ca ceea ce avem mai bun si mai valoros in mintea si sufletul nostru le-o datoram anume parintilor, buneilor, strabuneilor nostri si bisericii in general, caci aceasta a fost dintotdeauna sursa adevaratei si celei mai adanci moralitati si culturi. Deci cum se poate ca acest Osho sa fie atat de luminat si sa cunoasca taina Iubirii, daca face astfel de afirmatii? Si ajungem iar la obirsiile religiei, fiindca ne place sau nu - omul se naste cu sentimentul religiozitatii, cu nevoia de a crede in Cineva superior lui, de a se incredinta puterii si dragostei Lui infinite, si acest sentiment n-o sa piara decat dimpreuna cu omenirea intreaga, caci a fost sadit in sufletul omului de catre Insusi Dumnezeu- Creatorul si Tatal nostru.

Chipuri sarutate de Dumnezeu. Juliana Wetmore. (2)

In 2010, in viata Julianei a aparut un omulet nou, o sora minunata pe nume Danika care sufera de acelasi sindrom, insa cazul ei nu e atat de grav ca al Julianei. Familia Wetmore a infiat-o de la un orfelinat din Ukraina. Va invit sa urmariti mai jos intalnirea emotionanta dintre familia Wetmore si Danika. Acum Danika-Christina Wetmore si Juliana vor fi probabil prietene de nedespartit care-si vor intelege reciproc durerile si bucuriile asa cum nimeni nu o va putea face vreodata... Si lasa gurile rele sa vorbeasca...Ce au altceva de facut? Un om care se simte fericit si implinit nu-si va baga niciodata cu nerusinare nasul in viata altuia sa improaste cu noroi. Daca o face, inseamna ca el insusi e profund nefericit, altfel si-ar vedea de viata lui si la nevoie ar intinde o mana de ajutor celor mai incercati de viata ca el, ar plange cu cei in suferinta, si s-ar bucura cu cei ce se bucura.

Oamenii ca familia Wetmore nu trebuie sa fie compatimiti, ci admirati, caci sunt vadit mai puternici, mai admirabili, mai Oameni decat multi dintre noi... Mai degraba mi-ar trezi mila fetele rebele din ziua de azi, care-si petrec viata prin cluburi si desfranari murdare...Iar Juliana si Danika sunt oarecum protejate de necuratiile lumii de azi...Deci acest handicap este mai mult o binecuvantare pentru ele decat o povara si sa dea Domnul sa simta si ele asa...Cum poti sa mai spui ca Domnul nu se ingrijeste de fapturile sale? Se ingrijeste Domnul de toti, dar nu toti sunt alesi sa poarte aceste suferinte ca pe o cununa, caci traim intr-o lume de oameni fara coloana vertebrala, slabi cu duhul, care nu stiu sa-si poarte cu demnitatea nici crucea lor nu atat de grea, daramite sa mai puna umarul la crucea altuia, iar Raul pe care-l fac nu e o putere, ci o slabiciune care cauzeaza multa durere si tulburare in lume, dar de fapturile care-si pun nadejdea in Domnul nu se poate atinge atat cat sa le distruga... Insa se va intoarce insutit impotriva celor care-l pricinuiesc daca acestia nu se vor trezi la timp din delir...
Multi zic, ia uite saracul de el este orb, paralizat, are retard mintal... Nimeni nu zice: uite sarmanul de el este zgarcit, manios, crud, desfranat... Or handicapurile sufletesti sunt cu mult mai grave ca cele trupesti. Cele trupesti nu sunt vesnice. Se trec cel tarziu o data cu moartea, iar cele sufletesti daca nu le tamaduiesti aici, le iai cu tine in suflet, in vesnicie...

Un adanc respect familiei Wetmore pentru acest gest extraordinar. Cat de minunat rinduieste Dumnezeu lucrurile. Daca Juliana nu s-ar fi nascut cu acest defect, cine stie care ar fi fost soarta Danikai, poate ar fi ajuns intr-o familie nu atat de buna, sau mai rau- pe strazi... Vestile bune nu se opresc aici. In 2012 familia Wetmore a mai infiat 3 copii sanatosi. Acum sunt 6 de toti. Nu contenesc sa ma minunez de aceasta familie cum nu am mai vazut o alta pana acum. Dumnezeu sa-i ocroteasca de rele si sa le rinduiasca cat mai multe bucurii adevarate! Iar noi daca nu stim sa fim sensibili la suferintele si bucuriile lor, sau nu avem posibilitate sa le intindem o mana de ajutor, macar sa nu le ingreunam viata prin vorbe necugetate si murdare care din pacate inca mai continua sa umble pe internet...Si sa ne amintim ca a fi Om nu inseamna a fi voinic si frumos la chip, ci a avea suflet si a respecta fiece faptura lasata de Dumnezeu pe acest pamant...

 



Un suflet sensibil de artist a gasit o sursa de inspiratie in Juliana realizand cu maiestrie un portret al ei in culori calde si vii cum este si sufletul acestei copile...Pe mine cel putin ma fascineaza si ma inspira. Toata admiratia autorului al carui nume din pacate nu am reusit sa-l aflu exact...
 


joi, 21 mai 2015

Chipuri sarutate de Dumnezeu. Juliana Wetmore (1)

Am aflat de cazul Julianei Wetmore cu vreo 3 ani in urma si de atunci il urmaresc cu multa emotie si interes. Juliana Wetmore s-a nascut 11 ani in urma, cu o defectiune genetica grava numita sindromul Treacher Collins. Cazul Julianei este cel mai sever cunoscut in practica medicinala. Fetitei ii lipsesc 40% din oasele fetei si a suferit pana acum 45 operatii de restabilire a functiilor vitale si reconstructie a fetei. Medicii nu au crezut ca va supravietui, dar in ciuda tuturor pronosticurilor Juliana traieste si pare un copil fericit...Spun pare fiindca nimeni in afara de ea si Dumnezeu nu poate sti ce e in sufletul ei. Un singur lucru strabate foarte clar: curajul si dragostea parintilor care nu s-au gandit nicio clipa sa- si abandoneze copilul si au luptat impreuna cu ea pentru viata...Da, poate ca multi vor spune ca aceasta nu e viata ci un iad de o viata. Citeam cu frangere de inima unele comentarii pe youtube la adresa Julianei. Multi pareau foarte revoltati ca acest copil, acest monstru(!)  a fost lasat sa vina pe lume si intrebau mama de ce n -a facut avort. Ridicola si inutila intrebare. Daca deja l-a adus pe lume, ce rost are sa mai pomenesti de avort care este de fapt o crima? 


Copilul exista, si intrebarea trebuie sa fie ce se poate de facut pentru acest copil ca sa poata duce o viata cat de cat normala. Stiu ca unii vor fi sceptici si vor nega cu vehementa posibilitatea unei vieti normale... Dar ce e normalitatea de fapt? Majoritatea inteleg normalitatea in urmatorii termeni: sa poti manca singur, duce la wc singur, sa mergi pe picioarele tale, sa ai inteligenta cat sa poti urma o scoala, eventual o facultate, sa ai un serviciu, sa poti intemeia o familie, naste si creste un copil...da, si pentru ca un baiat sa se uite la tine trebuie ca nici fizicul sa nu lase de dorit..  Si daca incercam s-o integram pe Juliana in acesti parametri vedem ca nu ne reuseste... Ea se hraneste printr-un tub fixat la nivelul abdomenului, nu vorbeste decat prin semne si nu are un chip de zana... Iar faptul ca urmeaza o scoala obisnuita si ca poseda mai multe talente, pictura, dans, ne- ar trezi mai degraba mila si repulsie decat admiratie...


Sarmanii copii ce invata intr-o scoala cu ea; deci conchidem ca Juliana nu e un copil normal, ba chiar poate prejudicia dezvoltarea armonioasa  a psihicului copiilor (faptul ca copiii nostri se uita la desene animate cu monstri, ori colectioneaza papusi-monstri ne doare mai putin, oricum aia nu sunt "reali") …Sunt sigura ca daca parintii ar vorbi cu copiii lor si le-ar spune ca Juliana este un copil obisnuit, cu nimic mai prejos decat ceilalti copii, ba chiar ii depaseste pe altii prin inteligenta si talentele sale, copiilor nu le-ar mai fi frica de ea ci ar respecta-o si ar iubi-o. O colega de clasa a Julianei inca pe cand ea era prin clasa a intaia marturisea ca Juliana este cea mai buna prietena a ei, insa nu stie de ce. Cata sinceritate si inocenta intr-un copil. Copiii sunt mult mai intelepti ca noi adultii, ei nu rationalizeaza asa dur, ei simt mai profund sufletul omului si nu judeca dupa aparente. Iar multi dintre noi cred ca ar prefera sa-si transfere copilul in alta institutie decat sa-l lase alaturi de asa un copil ca Juliana. Si ce atitudine o sa aiba el mai tarziu la vazul unei persoane cu disabilitate grava? Multi ne gandim cu groaza ca aceasta fetita poate ajunge la maturitate si naste copii ca si ea, la fel si alte fete cu acest teribil defect, si astfel vom ajunge sa traim intr-o lume de monstri... Ce terifiant...Chiar cineva a si lasat un comentariu care suna cam asa: sa fie ucisa cu foc, sa nu lase urmasi! Stau si ma intreb, e Juliana un monstru mai mare decat noi cei ce gandim asa? Sunt sigura ca daca ne-am putea vedea sufletele cu ochii trupesti am constata cu stupoare ca sunt mult mai hade decat chipul acestui copil…Evident, vom incerca sa ne justificam nesimtirea si rautate prin faptul ca i-am face o favoare Julianei lipsind-o de dreptul la viata, caci oricum viata ei nu va fi viata... Dar cine suntem noi sa decidem cine are dreptul sa traiasca si cine nu? Credeti ca ar fi mai frumoasa si mai sanatoasa o societate cu chipuri perfecte si inimi de monstru? Dumnezeu a trimis pe pamant acest copil cu suflet de inger dar si cu un chip la fel as putea spune, caci omul este atat de frumos la exterior pe cat de frumos ii e sufletul, sa vada daca chiar il vom accepta si iubi asa cum eIar celor care spun ca Dumnezeu a facut o greseala, sau conchid ca El nici nu exista daca lasa sa se intample asa ceva ( cineva ironiza rautacios, ha, ha si asta e fiinta creata dupa Chipul si asemanarea Lui Dumnezeu? ) , le raspund ca nu trupul e creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, ci sufletul care este imaterial si vesnic...Trupul este doar o carcasa...Ceasornicul are valoare doar atat cat se afla mecanismul in el. Daca il inlaturi, ramai doar cu carcasa, care poate fi si frumoasa dar nu-ti foloseste la nimic.
Altcineva scria cu regret pe youtube ca fetita asta  cand va atinge adolescenta si va intelege cum arata isi va pune capat zilelor. Si de se va intampla asta, a cui va fi vina? A Julianei care nu s-a simtit iubita indeajuns
, sau a noastra a tuturor care nu am stiut sa-i oferim suficienta caldura si dragoste ca sa se simta iubita si fericita? Daca Juliana ar intalni in fiece zi priviri blande si pline de dragoste, iar nu de mila, dezgust, sau chiar repulsie, daca oamenii in loc de o privire sau o vorba de fier i-ar oferi un suras sincer si o imbratisare, ea nu s-ar mai simti atat de diferita de altii si nu ar ajunge sa-si doreasca moartea… Iubirea e cea mai puternica forta din univers. Un om care se simte iubit nu-si va putea uri niciodata viata sa atat cat sa vrea sa si-o ia. Adevarata tragedie a persoanelor cu disabilitati nu e defectul fizic, ci atitudinea rece si ostila a societatii fata de ele. Rana sufleteasca doare mult mai mult ca cea trupeasca, sa stiti asta…

Iar implinirea si fericirea in aceasta viata nu se reduce la a-ti gasi jumatatea. E o minciuna care ni se inoculeaza inca de mici copii prin filme, literatura, si toata mass-media. O minciuna care se trage inca din perioada romantismului cand omul s-a distantat de Dumnezeu punand pe piedestal persoana iubita si inchinandu-se ei. Fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Implinirea omului nu vine de la relatia cu alt om, ci de la relatia sa cu Dumnezeu. Cel care se afla in continua rugaciune si comuniune cu Dumnezeu simte adanc Dragostea divina, care umple golul creat de inexistenta unui partener de viata. Fiecare om are o importanta colosala in ochii Lui Dumnezeu si un rol semnificativ in istoria omenirii. Doar vedem bine ca nu oricui ii este dat sa se casatoreasca si sa intemeieze o familie. Exista destui oameni sanatosi si frumosi la chip care raman celibatari pe viata, nemaivorbind de calugari… Si cine poate sa stie daca Juliana nu va deveni si ea un om al Lui Dumnezeu? Si ii va mai pasa ei atunci cum arata si ce vorbesc oamenii despre ea?

Nu exista oameni normali si oameni cu handicap. Dumnezeu a creat doar oameni normali. Iar oamenii cu disabilitati exista pentru ca prin suferinta sa inteleaga desertaciunea frumusetii exterioare si sa descopere adevarata frumusete- cea a sufletului, si izvorul iubirii si fericirii care exista in fiecare om, si pentru ca prin ei sa inteleaga si ceilalti esenta si valorile vietii....Asta nu e o teorie, dar un adevar al vietii pentru cei ce vor sa inteleaga...

Daca nu ar exista persoanele cu disabilitati, si suferinta in general, probabil ca am fi toti o gloata de suflete handicapate,fara Dumnezeu, incapabila de sentimente omenesti, care s-ar indrepta inevitabil spre iad...
Sa ne gandim ca daca am fi in locul Julianei poate ca ne-am dori si noi sa tram si sa fim acceptati de societate ca oameni obisnuiti, iar viata e data de Dumnezeu o singura data si e atat de imprevizibila. Cine poate sti daca cineva din noi nu va suferi vreodata un accident, care sa-i mutileze chipul sau orice parte a corpului incat va arata mai "rau" ca Juliana. Cunosc cazurile catorva persoane care au ramas fara fata in urma unor accidente grave, dupa care marturiseau ca pana sa li se intample tragedia, judecau oamenii dupa infatisare...Dumnezeu nu ne vrea schilozi si nefericiti, dar cum sa ajunga omul asta nebun la Dumnezeu, la intelegerea adevaratelor valori, altfel decat prin suferinta? Asta e practic singura si cea mai eficienta cale...Deci data urmatoare cand vom dori sa ne exprimam parerea vizavi de o persoana cu disabilitati, sa ne gandim de doua ori inainte de a vorbi...

 

Un documentar despre Juliana realizat in anul 2009, puteti urmari mai jos: