Sandrina- Молитва Пресвятой Богородице

Cântarea originală e superbă, îngerească. Am încercat să iau vocea a doua, şi sună bine şi în două voci. Nu pot să vă descriu ce senzaţii te încearcă când cânţi aşa ceva... Ţi se ridică sufletul până în sferele cereşti de unde ia cu sine pacea şi bucuria dumnezeiască...

La mulţi ani pentru Eugen Brad!

Încă înainte să te naşti, Dumnezeu ţi-a încredinţat această nobilă misiune de a face oamenii mai buni, mai iubitori, pecetluind-o cu Dreapta Sa iubitoare în inima ta...  

  Au trecut 30 de ani de când ai apărut pe lume. O viaţă de om, în care ai reuşit să faci atât de multe... poate mai multe decât ar fi făcut cineva în 100 de ani...ai reuşit să birui durerea fiecărei clipe şi să te bucuri de ea ca de un preafrumos dar, ai semănat mii de zâmbete, ai secat mii de lacrimi, ai oferit iubire, căldură, înţelegere chiar şi atunci când tu însuţi aveai cea mai mare nevoie de o mângîiere caldă, ai reuşit să-i convingi pe cei plictisiţi şi îndureraţi de viaţă, că viaţa e frumoasă şi că merită traită frumos, că Dumnezeu există şi ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi că prin puterea Lui tu trăieşti, în ciuda a tot... că prin Puterea şi Dragostea Domnului tu continui să trăieşti şi să răspândeşti Lumină în jur...
   Fie ca anii ce vor veni să fie şi mai rodnici, mai  plini de Pace, de Soare, de Bucurie, de Dragoste, mai Fericiţi, mai Împliniţi...

La mulţi ani binecuvântaţi de Dumnezeu! Să ne trăieşti întru mulţi ani fericiţi...
Cu drag şi respect: Sandrina







Aşa cum cei ce privesc prin aripile acestui fluturaş, văd minunăţiile naturii, la fel şi cei ce privesc cu atenţie prin sufletul tău, văd minunea vieţii cu toate splendorile şi frumuseţile ei... 

Fie ca sufletul tău să fie mereu limpede şi cristalin ca apa unui izvor... Eşti şi tu o minune a Lui Dumnezeu asemeni acestui fluturaş cu aripi transparente... O minune care bucură ochii şi sufletele celor din jur... 

M-a impresionat foarte mult cadoul video pe care ţi l-a făcut surioara ta. În această zi cred că pe bună dreptate toţi membrii familiei tale merită un sincer La Mulţi Ani, cele mai înalte aprecieri, şi cele mai calde urări de bine... Domnul să vă aibă în pază pe toţi şi să vă întărească pe calea Mântuirii...

Oamenii de ştiinţă spun: Pamântul a fost creat. Teoria evoluţiei un basm. Vârsta pământului e de 6000 de ani. Dovezi. Explicaţii. Teorii ale procesului de creaţie.

Dialog cu un ateu...

1. 1.    Sandrina Says: 
   august 2nd, 2013 at 3:31 pm
   Demascarea ateismului ERORILE EVOLUTIONISMULUI: http://www.youtube.com/watch?v=nACfawehSx4

   
   admin Says:
   Ar fi comic daca n-ar fi trist. Un individ agramat crede ca nu exista evolutie pentru ca el stie mai bine. Daca omul e asa de inteligent proiectat de ce se ineaca cu oase de peste? N-ar fi fost mai inteligent sa avem doua orificii diferite, ca delfinii, pentru respirat si pentru mincat? Nu exista “Stiinta ateista”. Exista stiinta si bilbiieli crestine.   
   

   
   2.    Sandrina Says: 
   august 17th, 2013 at 1:17 pm
   Problema voastra, a ateilor este ca incercati sa rationalizati totul, si paradoxal, va ies judecati din ce in ce mai irationale. Argumentul tau la prima vedere pare interesant, si logic, dar la o analiza mai profunda, devine chiar comic. Daca omul e doar un animal evoluat, nu are suflet nemuritor, poate ca i-ar fi fost benefice asemenea orificii din punct de vedere biologic. Dar daca admitem ca omul a fost proiectat dupa Chipul si Asemenarea Lui Dumnezeu, adica cu suflet nemuritor, atunci el a fost creat pentru un scop mult mai inalt decat acela de a manca cu usuratatea cu care o fac alte animale… Crezi ca omul ar fi mai fericit daca ar avea aceste 2 orificii? In ce fel? Fericirea tine doar de suflet, de partea duhovniceasca din om… Poate te gandesti c-ar fi o tragedie, daca omul s-ar ineca cu oase de peste si ar muri. Daca acest Univers nu are niciun rost, asa cum afirmati voi, atunci nu prea conteaza cand moare, ca oricum ajunge in nefiinta… Iar daca are rost, dupa invatatura crestina daca moare intr-o stare duhovniceasca buna, ajunge in rai…Iar Dumnezeu il ia pe om in cel mai potrivit moment al vietii sale.. Si atunci unde-i tragedia?
   Inima are judecati pe care mintea nu le poate intelege… Existenta Lui Dumnezeu o putem percepe si intelege doar cu ajutorul ratiunii inimii. Oamenii de stiinta au descoperit ca inima are propriul sau creier…
   Citeste asta: http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2013/04/03/inima-un-emitator-mai-puternic-decat-creierul/
   3.    admin Says: 
   august 17th, 2013 at 4:13 pm
   Ce porcarie: cine incearca sa “rationalizeze” e Sandrina. Nu s-a demonstrat ca ar fi existat ceva dupa moarte. Punct. Nici macar biserica ortodoxa romana nu crede ca exita iad si rai. Nu s-a demonstrat ca inima “emite” ceva.

   Nu pornim de la premise false, nedovedite, cum ca am fi fost “creati” pentru ceva si apoi tragem concluzii. Plecam de la ceva ce stim precis: oamenii mor pentru ca se ineaca cu mincare. Acum sau n-ar trebui sa manince sau e ceva gresit in constructia lor. Si exita animale cu o constructie mai buna. Punct.

   De aici pina la fericire e cale lunga. De aici si pina la a considera ca omul care a murit mestecind e mai fericit e distanta ca de la om sanatos la om nebun.

   Dam, eu ca ateist cred ca e o tragedie, sa inteleg ca credinciosilor nu le pasa daca moare cineva? (si asa e, nu prea le pasa)
   4.    Sandrina Says: 
   august 20th, 2013 at 7:23 am
   De unde informatia ca Biserica ortodoxa romana nu crede ca exista iad si rai? E o aberatie. Si desigur ca pt un crestin adevarat e o mare durere sa piarda pe cineva drag, insa durerea lui este alinata de speranta ca acesta va ajunge in lacasurile raiului, si ca se va putea intalni cu el pe lumea cealalta daca va duce o viata curata… Daca oamenii nu ar simti prezenta, ajutorul, bucuria de a fi impreuna cu Dumnezeu, religia demult ar fi pierit, ramanand doar o piesa in muzeul istoriei. Dar aceasta bucurie exista si e una coplesitoare. Vorbesc din propria experienta nu din ceea ce am citit. E o stare indescriptibila cand harului duhului sfant iti revarsa in suflet aceasta bucurie fara margini. E o stare nu din lumea aceasta, de mii de ori mai inalta decat orice placere lumeasca… Placerile pacatoase sunt scurte, si aduc cu sine multe suferinta.. Dar aceasta bucurie daca stii sa o pastrezi, dureaza si dureaza si omul traieste vesnicia inca de aici de pe pamant, pregustand din dulceata raiului vesnic… O sa-mi zici acum de autoinductie. In aceasta lume plina de suferinta, omul prin propriile puteri nu si-ar putea induce singur o asemenea stare paradisiaca… Puterea lui Dumnezeu o face. Punct…
   5.    Sandrina Says: 
   august 20th, 2013 at 7:30 am
   Daca nici descoperirile stiintifice nu sunt relevante pt tine, chiar e grav. Bine zicea cine zicea, ca unui ateu chiar de i s-ar arata Hristos in persoana si i-ar zice “Eu sunt Cel ce am suferit moarte pe Cruce pentru pacatele tale, si pentru ca tu sa ai viata vesnica”, el ar zice ca are halucinatii…
   

Concert de caritate pentru băiatul-fluture din Chişinău

    Astăzi, 18 august, în scuarul Teatrului de Operă şi balet din Chişinău a avut loc un concert de caritate în susţinerea băiatului-fluture -Eugen Brad care suferă de o boală rară, cumplită -epidermoliză buloasă.  Nu este primul concert pe care-l organizează acest tânăr luptător... Până acum el a reuşit să organizeze mai multe concerte, fondurile adunate fiind destinate atât pentru tratamentul său cât şi al altor bolnavi de Epidermoliză buloasă -membri ai Asociaţiei Debra Moldova al cărei preşedinte este chiar el. De data aceasta, concertul a avut drept scop colectarea de fonduri, pentru ca Eugen sa poata pleca în Germania, unde urmează să fie operat la ochi... 80 de interpreţi cu renume, tinere talente şi dansatori au venit să-l susţină pe acest băiat curajos şi cu suflet mare în lupta sa pentru viaţă... Unul dintre cele mai impresionante cadouri muzicale a fost piesa lui Aurel Sîrghi, dedicată în special lui Eugen...

Puteţi viziona şi alte fragmente din concert pe canalul lui Eugen: http://www.youtube.com/user/EUGENIU131313

Pentru mai multe detalii accesaţi site-ul: http://debra-moldova.md/

Unde este Dumnezeu, mamă? unde este Dumnezeu, tată? (Scrisoare de adio)

Of, inimă...

- Te-a rănit, zici?. . . Ei și ? Se mai întâmplă. A greși este omeneşte. Ş-apoi lui chiar i-a părut rău, şi şi-a cerut iertare din tot sufletul...
-...
- Dumnezeu din orice rău trezeşte un bine. Chiar tu ai constatat că ai tras foloase din tot ce a fost... Ştii doar că ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi mai înţelept... 
-...     

- Chiar crezi că nu ai meritat ce ţi s-a întâmplat? Mă faci să râd... Te crezi buricul pâmântului, mai sfântă decât ceilalţi?
Nimeni n-are voie să te atingă nici cu un deget? Să-ţi spun eu, nu eşti decât o buruiană ofilită, printre alte ierburi şi flori ale pământului. Oamenii trec prin cumpene şi suferinţe mult mai mari, şi nu se plâng aşa. Iar tu incepi a miorlăi numai când te pişcă un ţânţar sau se aşează un fluture pe tine... Vai, vai, mă uit că tristeţile şi frământările te-au veştejit cu totul... Ei, hai, înţeleg că ai şi tu suflet şi te-a durut, dar după atâta timp ar fi trebuit să-ţi treacă.
- Timpul nu vindeca rănile sufletului. Doar dragostea o face. Probabil nu am destulă iubire in mine.
- Atunci învaţă să iubeşti şi să fii fericită în ciuda a toate. Nu uita, Dumnezeu e cu tine întotdeauna...

Oamenii intra in viata ta pentru un Motiv, Sezon, sau o Viata.

     Unii oameni probabil inca mai cred ca se vor mai intalni cu mine in viitor, cu vreo frumoasa ocazie. Cel mai probabil asta nu se va intampla. Voi ati iesit din viata mea. Ati iesit singuri. Nu eu v-am alungat. Si oricat de greu nu mi-ar fi sa recunosc, inseamna ca asa a trebuit sa fie, asa e mai bine pentru toti, si pentru voi si pentru mine... In viata mea au ramas doar cei care au trebuit sa ramana, adica cei de care am nevoie cu adevarat...Dar, nu, nu vreau sa credeti ca ma gandesc ca ati pierdut multe iesind din viata mea, care de altfel e una mult prea pacatoasa si obisnuita. Vreau doar sa va multumesc pentru toate: si pentru bune si pentru rele. Toate si-au avut rostul lor, de a ma pregati pentru adevarata viata, plina de incercari, ispite si dureri, dar din care nu lipsesc si momentele frumoase, si voi face tot posibilul ca ea sa fie una fericita si implinita...

Fie ca si fiecare din voi sa-si gaseasca fericirea si implinirea...

Inima...

Ai calculat vreodată de câte ori pe zi bate inima ta? Dacă nu, atunci află că ea bate de cca. 100 000 de ori în 24 de ore şi de 3 miliarde de ori în 80 de ani. Dumnezeu este Cel care te-a creat. El ţi-a dat viaţa, El a poruncit inimii tale să bată. David a spus: „Doamne, Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.” Dumnezeu este Cel care te-a conceput. Pe când erai încă în pântecele mamei tale, El te-a cunoscut şi te-a iubit. El a dorit să trăieşti pentru El. Dumnezeu porunceşte inimii când să înceapă să bată. După fiecare bătaie ea Îl întreabă pe Creatorul ei: “Tată, să mai bat?” iar Acesta îi răspunde: “Da, mai bate o dată!” Inima ascultă, apoi întreabă iarăşi: “Tată, să mai bat?” Răspunsul este acelaşi: “Da, mai bate o dată!” Aceste întrebări vor fi puse de 100 000 de ori pe zi şi de 3 miliarde de ori în 80 de ani.

Va veni însă un moment, în care inima va întreba acelaşi lucru: “Tată, să mai bat?“, iar răspunsul va fi: “NU, OPREŞTE-TE!” În acest caz, nimeni nu se va putea împotrivi. Prin urmare, viaţa nu este în mâna noastră, ci în mâna Celui care ne-a conceput. Ştii ce înseamnă “Countdown“? Este un sistem de numerotare inversă. În viaţa ta, acesta a fost activat atunci când a avut loc prima bătaie a inimii tale. Ştii tu oare câte au mai rămas?   … 20 – 19 – 18 – 17 – 16 – 15 …

Gândul la moarte este înfricoşător numai pentru cel ce nu crede în veşnicie. Cel credincios ştie că moartea este numai poarta dintre cele două lumi. Adevărata tristeţe este să ştii că ţi-ai petrecut viaţa fără să fi iubit, fără să fi făcut ceva pentru suflet. Lupta este o condiţie a vieţii; viaţa moare abia atunci când lupta încetează. Dar mai bine să murim uzaţi decât ruginiţi…Cu o moarte toţi suntem datori, însă cea mai onorabilă moarte ar fi să mori pentru numele lui Hristos, pentru dreptate, pentru adevăr…Viaţa este un voiaj spre Acasă; aici suntem numai într-un scurt popas. Însă, după cum o zi bine întrebuinţată ne dă un somn liniştit, tot astfel o viaţă bine folosită ne dă un sfârşit fericit.

Sursa: https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2012/05/22/inima/

Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi...

     

    Ce mare nebunie e sa-ți doreşti toată viața ceea ce nu vei putea avea vreodată, spre exemplu: frumusețe, darul de a cânta, de a picta, chiar şi iubirea cuiva. Tu crezi ca această iluzie te ajuta sa trăiești, dar ea de fapt te distruge încet-încet, furându-ți timpul pe care ar trebui sa-l folosești pentru a te bucura de ceea ce ai. Astfel se scurge viaţa fără rost, în chin şi disperare...Gândești că numai dacă ai avea acel lucru ai fi cu adevărat fericit si împlinit. Dar Dumnezeu nu este zgârcit. Dacă acel lucru ți- ar fi fost de folos si te-ar fi făcut fericit Dumnezeu ți-ar fi făcut parte de el. Însă El ştie că lucrul respectiv ar fi spre paguba si suferința atât a ta cât şi a altora. Din păcate astazi Talentul nu merge mână in mână cu Nobleţea. Multi își folosesc talentele si darurile spre rău... Câte fete işi vând trupul pe bani, mutilându-şi şi murdărindu-şi chipul Lui Dumnezeu din ele, ajungând nişte creaturi jalnice. Câţi artişti care ating culmile slavei, se aruncă în patima drogurilor, se sinucid, fiindca nu au ştitut să-şi trăiască viaţa, aşa ca să se împlinească cu adevărat. Şirul poate continua. Dumnezeu ii dă fiecăruia tot de ce are nevoie, dar nu fiecare ştie să-şi făurească zi de zi fericirea din ceea ce are...

     Unchiul meu spunea ca sunt oameni,care slujesc o cauză şi îşi trăiesc viaţa activ, şi sunt, de fapt, fericiţi. Dar sunt oameni,care îs preocupaţi de propria persoană şi multe-n viaţă nu reuşesc, tocmai pentru că îşi irosesc energiile în Visări şi nu în Fapte. Trebuie să ne determinăm unele Priorităţi în viaţă şi să le lucrăm- să ne exploatăm Capacităţile, şi atunci vom simţi că trăim. Problemele existenţiale sunt fireşti la oamenii care gândesc, dar şi rezolvate ele trebuiesc cu Înţelepciune- Evanghelic, adică, cu dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. Nu există probleme nerezolvabile în viaţa asta! 

Iubirea bărbatului versus Iubirea femeii...

Ieri, pe net, am găsit un mic text, care m-a pus pe gînduri. Textul era in rusă. În traducere sună cam aşa:

Iubirea barbatului este doar o parte din viata lui. El are multe alte treburi care trebuie realizate. Iubirea femeii este intreaga ei viata. Pentru barbat nu e asa. Pentru barbat iubirea este un lucru din multe altele. El ar vrea sa scrie poezii nu fiindca iubeste; el ar vrea sa picteze nu fiindca iubeste- aceasta ocupatie are pentru el valoarea ei proprie, care nu are nicio legatura cu dragostea. Iar obosind de pictura, muzica, el ar vrea sa se cufunde adanc in iubirea si sa uite de sine.Aceasta este odihna lui. Observati diferenta: iubirea barbatului- este locul lui de odihna. Cand el oboseste de lume, de o mie si unu de lucruri vrea sa se cufunde in energia femeii, in caldura ei si sa se topeasca. Tineti minte: el iubeste, numai daca primeste odihna, si atunci el din nou poate picta, scrie poezii, compune muzica, sau dansa. Pentru el iubirea e fundamentul indispensabil pentru a putea face alte lucruri. Pentru femeie, din contra: ea va face alte lucruri fiindca iubeste. Daca nu iubeste ea inceteaza sa mai faca vreo ceva.

      La sfîrşit am văzut că aceste gînduri aparţin marelui filozof si lider spiritual indian Osho, despre care se spune că la 21 de ani a atins iluminarea spirituală. E un text foarte argumentat şi, deaceea,convingător,cu care e greu să nu fii de acord. Dar diagnosticarea lui este una lumească,pentru că vorbeşte de o iubire lumească. E evident, că acesta fiind adept al învăţăturii Lui Buddha, şi neajungînd să cunoască viaţa cea Adevărată în Hristos, care este Iubirea Desăvârşită, nu a putut înţelege sensul cel mai înalt al Iubirii... Iubirea Adevărată- înaltă, nepieritoare, sfântă- nu cere recompensă, nu pune condiţii şi nu e limitată de circumstanţe. Iubirea e şi odihnă,e şi trudă. În fond,însă,e Jertfă- benevolă,o facere de Bine- pentru alţii, e cea mai adevărată Viaţă! Numai aşa se trăieşte- cu adevărat... 

     Sunt de acord doar cu faptul ca bărbatul simte si iubeşte altfel decât femeia... Simţirea şi iubirea lui sunt mai raţionale. Ea însa are profunzimi sufleteşti mult mai mari. Are o inimă caldă şi intuieşte totul din iubire. De aceea un bărbat n-o să poată niciodată înţelege exact cum simte şi cum iubeşte o femeie...