Of, inimă...

- Te-a rănit, zici?. . . Ei și ? Se mai întâmplă. A greși este omeneşte. Ş-apoi lui chiar i-a părut rău, şi şi-a cerut iertare din tot sufletul...
-...
- Dumnezeu din orice rău trezeşte un bine. Chiar tu ai constatat că ai tras foloase din tot ce a fost... Ştii doar că ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi mai înţelept... 
-...     

- Chiar crezi că nu ai meritat ce ţi s-a întâmplat? Mă faci să râd... Te crezi buricul pâmântului, mai sfântă decât ceilalţi?
Nimeni n-are voie să te atingă nici cu un deget? Să-ţi spun eu, nu eşti decât o buruiană ofilită, printre alte ierburi şi flori ale pământului. Oamenii trec prin cumpene şi suferinţe mult mai mari, şi nu se plâng aşa. Iar tu incepi a miorlăi numai când te pişcă un ţânţar sau se aşează un fluture pe tine... Vai, vai, mă uit că tristeţile şi frământările te-au veştejit cu totul... Ei, hai, înţeleg că ai şi tu suflet şi te-a durut, dar după atâta timp ar fi trebuit să-ţi treacă.
- Timpul nu vindeca rănile sufletului. Doar dragostea o face. Probabil nu am destulă iubire in mine.
- Atunci învaţă să iubeşti şi să fii fericită în ciuda a toate. Nu uita, Dumnezeu e cu tine întotdeauna...