vineri, 31 octombrie 2014

As vrea...

As vrea sa fiu o pasare si sa zbor fara de griji...
Imi spuneam cand parea ca suferinta se indragostise de mine...
Dar daca un glonte imi va lua brusc viata si libertatea...
Sau vreun animal rapitor?...
Nu, mai bine as fi un animal mare- da, leul- regele animalelor...
Nu, elefantul- ca traieste mai mult...
Sau chiar cel mai longeviv animal de pe glob- Scoica Quahog...
Dar stai ca-i comestibila...
Nimeni nu-mi garanteaza ca o sa traiesc atat...
Iar moartea ar putea fi dintre cele mai cumplite...
Iar dupa moarte ce va fi?
Doar omul e inzestrat cu suflet nemuritor...
Si-n general cum as putea trai fericita in pielea unui animal
Fara ratiune si suflet...
Doamne, de ce e atat de greu sa fii om, daca omul e o faptura
atat de minunata...
Si Domnul m-a purtat pe carari nebanuite, mi-a aratat Infernul
Incat as fi dat orice sa ma intorc in viata de mai inainte...
Dar nu era cu putinta si in incercarea mea disperata de a evada din infern
M-am pomenit in bratele Lui Dumnezeu, unde am gasit Raiul....
Acum stiu ca nu e mai mare binecuvantare de a fi om si a sluji Iubirii
Adica Lui Dumnezeu...


Cu o imbratisare mai aproape de Viata...

Oare in Ceruri oamenii isi pot vorbi, se pot imbratisa?
Ma intrebam, iar inima-mi batea in ritmul ceasornicului, singura si trista...
Acolo unde concentratia de iubire pe cm3 e maxima, posibil ca nu e nevoie de ele...
Stiu sigur, insa, ca pentru a ajunge in Imparatia Iubirii
Trebuie sa ne iubim mai mult in cuvinte si in fapte,
Sa ne imbratisam mai des aici...
Ca sa nu ne mai simtim cu o clipa mai aproape de Moarte...
Ci cu o imbratisare mai aproape de Viata...

Si ateii cred...

Si ateii cred in Dumnezeu
Dar intr-un Dumnezeu razbunator si insetat de sange
Care are nevoie de noi sa-i fim robi pentru vesnicie...
Cei care nu cred deloc rezista pana la prima boala crunta
Sau pana in clipa mortii...
Singur in fata durerii omul tremura ca trestia in vant...
Ce e durerea daca il poate ingenunchea si pe cel mai zdravan si neinfricat om?..
Mergi pe firul ei si Il vei gasi pe El...
Atunci vei afla cine esti cu adevarat...

miercuri, 29 octombrie 2014

Nu stiu ce faci cu mine...

Nu stiu ce vrei sa faci cu mine, Doamne...
Dar imi vine sa strig cu glasul lutului
Framantat de degetele olarului...
Sau al placintei care se parpaleste in cuptor...
Recunosc ca vreau sa ajung o lucrare aleasa...
Si mai vreau ca in clipa ceea sa-mi amintesc
Cu impacare si bucurie de "durerile nasterii".

Uneori imi pare...

Uneori imi pare ca port in mine toata durerea lumii...
Probabil fiecare gandeste asa despre sine...
Fiecare are o durere pentru care ar vrea sa urle ca un lup flamand...
Dar pana si lupul cand da de hrana se linisteste...
Tu esti hrana sufletelor noastre flamande, Hristoase...

Am incercat...

Am incercat sa Te cuprind cu mintea si n-am reusit...
O frica paralizanta m-a cuprins...
Atunci am incercat sa Te cuprind cu sufletul...
Imi parea prea mic...dar am incercat...
Mi-a reusit ceva mai bine...
Am simtit ca Esti...ca Esti nemarginit de tainic si adanc...
Ca Esti...ca nu poti sa nu Fii...
Si frica nu a plecat, dar s-a indulcit...
Pentru acea clipa mi-a fost de ajuns...

Varstele...

Simt in mine toate varstele
Cum se bat intre ele ca niste copii...
Se vede ca toate au ceva din copilarie...
Nu va bateti, copii, am nevoie de voi toti
Mai exact de seninatatea ta- Copilarie
De Puterea ta de viata si iubire- Tinerete
Si de intelepciunea ta - Batranete.

Stiu...

Stiu ca exista Bucurie...
Am vazut-o intr-un zambet de copil...
In cantecul unui suflet
Intr-un cuvant de iubire
Stiu ca este vesnicie...
Am vazut-o in privirea Ta din icoana
In zborul pasarii...
In susurul de izvor...
Am simtit-o in aerul incarcat de parfumul delicat
Al florilor de primavara...
In mangaierea mamei...
Stiu ca daca Tu n-ai fi pamantul ar fi un infiorator pustiu
Presurat cu cadavre in putrefactie...

Singura si cea mai vie...

Ridica-ma de pe fundul prapastiei inimii mele
E grozav de frig aici si miroase a moarte...
Uneori, starvurile care ma impresoara
Imi par mai vii ca mine...
M-am ratacit de Tine, dar Tu stii ca sunt aici...
Ridica-ma si ajuta-ma sa misc soarele de dupa nor...
Sa vars marile si oceanele care sa spele tot...
Sa raman doar eu in lumea mea
Singura si cea mai vie...

luni, 27 octombrie 2014

Sandrina- Помолимся за родителей (Sa ne rugam pentru parinti)



(O traducere a mea din rusa)

Am baut devreme din viata matura

Dar acum as vrea sa fug...in copilarie as vrea sa fug...
Vreau atat de mult sa te cuprind, mama
Si tatei sa-i povestesc ale mele taine...

Iertati-mi pacatul despartirii...
Timpul pe toate le-a amestecat si dus la vale...
Fie ca Iubirea si Gingasia sa va pazeasca casa
Ele sunt din a mea copilarie...

Refren:
Sa ne rugam pentru parinti, pentru toti cei vii si cei ce locuiesc in cer...
Si atunci cand se va face frig, le vom incalzi sufletele cu lumanari...
Sa ne rugam pentru parinti ingerilor nostri pazitor...
Sa ne rugam, si candva si copiii nostri se vor ruga pentru noi...

Eu demult am devenit mai intelept si mai matur...
Dar numai acum am inteles ceva, am inteles Adevarul
Sa dea Domnul sa plecati cu un minut
Inaintea copiilor vostri demult incaruntiti, inaintea noastra cei demult carunti..

Iertati-mi pacatul despartirii...
Timpul pe toate le-a amestecat si dus la vale...
Fie ca Iubirea si Gingasia sa va pazeasca casa...
Ele sunt din a mea copilarie...

Refren:
Sa ne rugam pentru parinti, pentru toti cei vii si cei ce locuiesc in cer...
Si atunci cand se va face frig, le vom incalzi sufletele cu lumanari...
Sa ne rugam pentru parinti ingerilor nostri pazitor...
Sa ne rugam, si candva si copiii nostri se vor ruga pentru noi...