In ultimul timp se pare ca tot mai multi, in special tineri sunt interesati si captivati de scrierile filosofului si liderui spiritual indian al secolului XX Osho. Astazi, pe una din retelele de socializare am dat iarasi de o spusa a acestui guru indian, pe care o redau mai jos, dupa care incerc sa analizez cele afirmate de el.
"Dacă ai o idee în minte, eşti corupt. Atunci nu mai asculţi ce se spune - atunci asculţi potrivit ideilor tale. Atunci, mintea ta joacă un rol activ. Cînd te uiţi, mintea este activă. Cînd vezi, mintea este pasivă. Asta-i diferenţa. Cînd te uiţi, mintea încearcă să manipuleze. Cînd vezi mintea este tăcută, observă, este disponibilă, deschisă, fără nici o idee anume pe care să o impui asupra realităţii.
Vederea este goală. Şi ajungi la adevăr numai atunci cînd eşti complet gol, cînd ai aruncat toate hainele, toate filosofiile, toate teologiile, toate religiile, cînd ai abandonat tot ce ţi-a fost dat, cînd vii cu mîinile goale, fără să ştii ceva. Cînd vii posedînd cunoştinţe, vii deja corupt. Cînd vii cu inocenţă, ştiind că nu ştii, atunci uşile sunt deschise - atunci o să fii în stare să ştii. Doar persoana care nu deţine cunoştinţe este capabilă de cunoaştere." Osho - "Inocenţă, cunoaştere şi uimire. Ce s-a întîmplat cu sentimentul de uimire pe care îl aveam cînd eram copil?" 
Daca ne luam dupa cele afirmate de Osho ajungem la concluzia ca trebuie sa aruncam la gunoi toata educatia pe care am primit-o de mici copii acasa, la gradinita, apoi la scoala, tot ce a fost investit mai bun, mai curat, mai moral in noi de catre parintii, buneii nostri- si aici vorbesc de exemplele fericite de familii crestine, dar si de cele religioase in general, care si-au educat copiii in frica Domnului, cu dragoste si daruire ca sa creasca din ei oameni cu demnitate si moralitate- apoi de profesorii nostri si alti oameni de buna credinta... Nu incerc sa afirm ca exista parinti care isi educa copiii fara cusur, pregatindu-i perfect pentru viata, precum nu incerc sa spun nici ca exista copiii atat de obedienti, de perfecti ca sa primeasca cu bratele si sufletul deschis intregul tezaurul moral-duhovnicesc oferit de parinti... Si imi vine aici sa-l citez pe Aurelian Silvestru: "Lumea e imprefecta. Conteaza insa nu cum o gasesti cand vii, ci cum o lasi cand pleci". Traim intr-o lume plina de rataciri, si trebuie sa trecem prin filtru toata informatia pe care creierul nostru o acumuleaza de-a lungul vietii, sa nu primim si acceptam orice. Dar cum sa stii ce poti primi in tine cu inima linistita si ce nu? Mintea noastra sa fie singurul punct de reper? Trasi in acest virtej teribil de informatii, concepte, filosofii, curente incepem sa credem ca cel mai intelept lucru ar fi sa dam Delete intregii arhive a mintii si sufletului nostru si sa incepem sa o formam de la zero... Am dat de o parte principiile religioase, educatia mostenita de la parinti, bagajul de cunostinte acumulat pe bancile scolii si facultatii, ideile desprinse din carti si din auzite, am aruncat totul... Ce ramane, si cu ce incepem sa ne formam acel suflet liber si dornic de Adevar pe care ni-l dorim? Sa ne imaginam ca am fi fost din fasa lipsiti de orice cuvant de iubire, orice mangaiere, de educatia si sfaturile parintesti, de frecventarea unei scoli obisnuite, de lectiile si indrumarile profesorilor, adica am fi trait ca niste Mowgli, dar unii modern, nu crescuti in padure de fiarele salbatice, dar traind ca niste fiare salbatice in lumea moderna. V-ati putut imagina? Oare cat de capabili de cunoastere am fi fost si ce "sistem de gandire" am fi avut ajunsi la varsta a tineretii ? Unul nu departe de al unei fiare salbatice... Da, am fi fost inocenti ca niste copii, dar incapabi de a penetra adancurile fiintei umane fara ajutor din exterior... Osho spune ca el a reusit sa atinga luminarea spirituala si sa "vada dinauntru". Ma intreb daca ar fi fost lipsit de educatia parinteasca si cea religioasa, de interactiunea cu societatea in general, ce-ar mai fi putut el sa vada acolo in mintea si sufletul lui?
