Simteam ca traiesc ca un mort...
Dar ma linisteam cu gandul ca e doar o obsesie a mea...
Vedeam la tv si in jur aceeasi morti
Unii fara fata, altii cu masca unui zambet hollywoodian
Si ma gandeam ca asa o fi viata...
Pana cand niste brate m-au tras din mormintul sufletului meu afara la Viata
si atunci am inteles ca nu era o obsesie...
Mi-a spus Sa-l urmez daca vreau sa
am Viata...
Un timp m-am tirit in urma Lui....
Apoi i-am zis ca am obosit si sa ma lase sa-mi mai sap o groapa ca
sa ma odihnesc acolo...
I-am spus ca-L voi ajunge din urma...
Si a plecat...
Cand am vrut sa ies din groapa....n-am putut...
-O, Doamne, vino si ma scoate iar...
si iar...
A venit de fiecare data...
Dar inca nu m-am dezvatat sa privesc spre pamant...
Uneori privesc in jos fiindca ma orbeste lumina cerului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu