Teama de a merge la biserica

Oamenii au frica de a merge la biserica din urmatoarele motive: se tem sa-si schimbe viata, prefera sa-si numeasca patimile porniri ale firii desi de pe urma lor au de suferit nu numai ei insisi ci si cei din jur, prefera sa considere ca nu au nevoie de o schimbare, desi viata lor nu e nici pe departe una implinita si fericita... apoi se smintesc de unii preoti care mai calca pe grebla, ori cel putin asa trambiteaza media ca sa faca senzatie... dar cei mai multi probabil cred ca biserica nu-i va ajuta cu nimic, asa cum credeam si eu inainte...

Despre moarte...

Intrebari si raspunsuri existentiale...Din seria Osho si religa (2)

"Oamenii işi crează singuri probleme. Conştiinţa lor e tare săracă, iar ei continuă să creadă că impărăţia lui Dumnezeu e în ei. În conştiinta ta săracă nu poţi avea decît un Dumnezeu sărac-mărimea salariului tău. Dumnezeul tău este pe cît de bogat pe cît e conştiinţa ta, pentru că Dumnezeu este alt nume pentru conştiinţa ta". Osho.

 

Ma intreb oare cum isi imagineaza viata de dupa moarte cei care sustin ca omul insusi este Dumnezeu, si nu exista un Dumnezeu personal, omniscient, omnipotent care a creat natura si pe om...si in general cred ei in viata vesnica de dupa moartea fizica a trupului? In afara de Nirvana mai e vreo teorie? Noi crestinii avem un crez foarte clar, aparent simplu, dar foarte adanc... Noi credem ca dupa moarte exista doua directii, doua lumi spirituale Iadul si Raiul. De fapt aceasta incep inca aici pe pamant. Lumea in care traiesti aici, continua in vesnicie...Daca nu gasesti Imparatia lui Dumnezeu in tine insuti, prin luminarea harului divin nu o sa traiesti in ea dupa moartea fizica... Si cine e acel cu o constiinta asa bogata incat sa se poata lauda ca a aflat Imparatia Lui Dumnezeu din el si se desfata de ea in fiece clipa? Sfintii ortodocsi prin asceza si mistica au reusit sa gaseasca in ei Imparatia Lui Dumnezeu, dar nu au cautat sa trimbiteze despre asta, caci cu cat inaintezi in sfintenie cu atat te consideri mai pacatos si nevrednic de asa o traire... Hristos ne-a spus sa cautam Imparatia Lui Dumnezeu din noi si cand credem ca am aflat-o - dar iarasi spun ca prin fortele pur omenesti limitate nu e posibil  s-o afli, ci numai prin elementele de asceza si mistica ortodoxa - sa nu adormim cu gandul ca o avem in noi si suntem asa vajnici - adevarati fii ai Iubirii, ci sa continuam sa inaintam spre miezul ei tot prin aceleasi practici ale vietii duhovnicesti in Hristos... Iubirea e smerita, nu se lauda , nu se trufeste,nu cauta folosul sau, ci folosul aproapelui...

Revenind, nu putem sa nu remarcam ca atat in interiorul nostru cat si in exterior se afla si Iadul si Raiul... Iubirea creeaza crimpeie de Rai, Ura- crimpeie de Iad...Daca vom starui pana la sfarsit in Iubire vom invinge moartea, caci Iubirea este mai tare ca Moartea...Pentru omul cufundat pe deplin in Dumnezeu- Iubirea suprema, nu exista moarte, ci doar o trecere de la o stare la alta, de la o viata nedesavarsita la una desavarsita in Dumnezeu...

Daca omul este insusi Dumnezeu de ce e asa neputincios in fata naturii dezlantuite? Ce poate face omul in fata unui cutremur, unui tsunami? am senzatia ca atunci cand se abate peste budisti asa o nenorocire, nici chiar maestrilor yoghini nu prea le vine sa apeleze la filosofia si ajutorul dumnezeului din ei.. ci le vine sa zica Doamne miluieste, ca si noi crestinii, caci observa ca sunt cam neputinciosi in fata acestei puteri uriase...