Ce limpede, adanc si nemarginit esti, Cerule...
Inca mai porti pecetea pasilor nostri...
Si toata fericirea ce ne-a daruit-o Cel de Sus
Sta acolo aproape neatinsa...
Doar pe alocuri poti vedea urme de degete, buze sau dinti...
Oameni nesabuiti ce suntem...
Nici nu ne-am gandit cum o sa traim aici fara Ea...
Si dusi de viltoarea ametitoare a vietii
Uitam ce comoara am lasat acolo...
Unii nici nu stiu...
Cand viata ne strange la perete, intindem mainile...
Uneori reusim sa smulgem cate o bucatica si...rasuflam usurati...
Intind si acum mana spre Cer...
Doar o bucatica, sa ajunga si pentru restul zilelor...
Ce naiva sunt...
Oare se poate termina ceea ce ne-a fost dat pe vecie?
Puterile noastre se termina...
Si pana le gasim din nou ca sa intindem mana...
Ne plang si pietrele de mila...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu