Si miezul ei ascunde samanta de etern
Clipa de bucurie e a raiului poarta
Clipa de chin amar e-un infinit infern.
Si ma cutremur toata la gandul ca-am trait
In viata ast' de-o clipa vecii de fericiri
Cand altii n-au ajuns la miezul ei preasfant..
Dar au gustat din plin vecii de morti in sir
Mi-aduc aminte cum te desfaceam cu pofta
O, clipa, ca pe un fruct...din raiul de demult..
Iti inghiteam samanta la gandul ca rodi-va
In inima-mi bolnava un colt de rai pierdut...
Dar n-a rodit nimica, a putrezit samanta
Necontenit scaldata in ape iuti si moarte
Si numai amintirea imi mangaie fiinta
Si numai amintirea acelor clipe sacre...
O vino Fericire, a inimii dorire
Sa ma cutremur iarasi de-un dulce, drag fior...
Cuprinde-mi strans fiinta, saruta-ma pe suflet
Sa nu ma stiu de spaima, de lacrimi si de dor.
In ale tale brate dorite, dragi si sfinte...
Renasca omul nou cu suflet ca de prunci
Sa-mi curga viata-n vene, iubirea sa ma inunde
Sa stiu ca bucuria nu voi mai pierde-o-n veci...
De-asa o bucurie sa poti sa mori, o Doamne
Si sa nu-ti para rau ca lasi totul si pleci...
Sa mori de-o bucurie grea, nepamanteasca
Ce-ti va deschide poarta edenului pe veci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu