Manastirea Chistoleni, Sadaclia - o oaza iubire in pustiul acestei lumi

O manastire e o oaza de iubire in pustiul acestei lumi. Veniti la manastire sa aflati pacea si Iubirea Adevarata. Aici veti intelege si veti simti ca exista Iubire deplina neconditionata, lipsita de interese meschine, mercantile, oameni pentru care cea mai mare bucurie este sa iubeasca si sa se daruiasca clipa de clipa si pana la urma cui? unor straini pe care ii vad pt prima data, unor straini pacatosi plini de patimi si neputinte. Veti intelege ca exista Viata vesnica, Fericire vesnica, Iubire vesnica, pe care poti si trebuie sa o traiesti incepand de aici de pe pamant, ca sa o ai in vesnicie . Niciun om din lume nu o sa va poata oferi atata iubire, caldura, atentie ca obstea manastireasca impreuna cu parintele, pe care ii vedeam ca pe niste ingeri in trup. Dumnezeu e iubire, si acesti oameni sunt plini de Harul dumnezeiesc, Har care vindeca orice rana trupeasca si sufleteasca si pe care l-au dobindit prin multa nevointa, post, rugaciune, prin lepadarea de agitatia si placerile lumesti desarte, alegand mai presus de toate sa-l iubeasca pe Domnul si pe aproapele... Nici eu nu am crezut ca exista o astfel de Iubire. Rational nici acum nu o pot intelege. Doar sufletul o simte, o intelege , o traieste si se bucura, cutremurandu-se de ticalosenia sa si minunandu-se de taina ce i s-a descoperit.... Pentru cei care cred ca biserica e doar o institutie facuta de maini omenesti care te scurge de bani si pleci acasa si mai obidit si indurerat decat ai venit, veniti sa vedeti cu ochii vostri cum stau lucrurile. Mergeti pe la mai multe manastiri, stati cat voiti macar si cateva luni, jumatate de an, in conditii perfecte de trai, nimeni nu o sa va alunge, nimeni nu o sa va ceara un ban pentru sedere si mancare. Doar daca veti da ceva slujbe la biserica, veti pune cat va lasa inima. In fiecare zi veti fi intampinati cu acelasi zambet sincer ingeresc, cu aceeasi dragoste, care din pacate ne este atat de straina noua celor ce traim in lume si ne complacem in patimile noastre. Si macar de ne-am da seama...