Despre "robii Lui Dumnezeu"...

   Cine sunt robii Lui Dumnezeu, si de ce acest termen de "rob" starneste atatea controverse si mila din partea celor certati cu credinta si biserica ortodoxa? Robii Lui Dumnezeu sunt oamenii simpli care au ales sa nu fie robi ai patimilor si placerilor trecatoare si desarte ci robi ai Lui Dumnezeu, adica robi ai Iubirii. Si daca Iubirea este trairea si libertatea suprema, atunci putem spune ca robii Lui Dumnezeu sunt robii libertatii... Suna ciudat? Poate, dar asa imi vine sa spun...Si cine nu isi doreste sa fie pe deplin liber, sa se desfate in libertatea sa de faptura a Lui Dumnezeu? Ramane doar o singura intrebare neclarificata si neinteleasa pentru unii. Cine garanteaza ca Iubirea si libertatea se afla taman in Biserica Ortodoxa? Dumnezeu iti garanteaza ca o vei cunoaste daca vei merge cu sufletul sincer si curat in Casa Sa... Iar daca n-o s-o afli, sa nu cauti problema in biserica ci in sufletul tau...Daca multime de oameni a ajuns sa cunoasca aceasta iubire in biserica, si sa o traiasca in viata de zi cu zi, iubire care nu este fortata, nu este un fals, caci o vezi cum se revarsa din om ca un riu curgator, sincer, nefortat, iar tu zici ca stai in biserica si nu simti nimic, atunci cerceteaza-ti amanuntit sufletul...

 Daca sufletul ti-e mocirla de ganduri si patimi uracioase, n-o sa-l simti pe Dumnezeu, nici in biserica Ortodoxa nici in afara ei...n-o sa-L simti cu orice stare a sufletului...caci nici Dumnezeu nu ne-a creat oricum ci ne-a facut fapturi perfecte si integre... si ne-a lasat Cuvant cum sa ajungem la El si sa nu pierdem legatura cu El. Omul ar vrea sa creada intr-un Dumnezeu creat dupa propria imaginatie, omul isi doreste un Dumnezeu tolerant si rabdator cu neputintele si patimile lui (pe care nici nu le considera patimi ci particularitati ale firii umane)... Si pare logic, ca daca suntem cetateni ai acestui pamant, ar trebui sa traim pamanteste, si sa nu ne refuzam nicio dorinta a firii... Doar ca istovit de iluzia vietii, ajungi sa te intrebi daca chiar esti cetatean al acestui pamant... Sufletul tau inoata in neliniste si framantare, in timp ce simte o atractie inexplicabila spre inalt, spre ceresc... Dar simte si o neputinta grozava de a atinge inalturile... De unde vine neputinta asta? De ce omul -o faptura inzestrata cu atatea puteri launtrice, e in acelasi timp atat de neputincioasa si abjecta? De ce nu stim sa ne folosim puterile si darurile ca sa ajungem la Lumina? Nu stim fiindca credem cu inversunare ca o sa reusim cu propriile puteri sa iesim din stransoarea grozava a vietii de pe pamant...O sa facem cumva, o sa dregem, o sa iesim la liman, si or sa vada si preotii ca ne-am descurcat si fara slujbele si rugaciunile lor...Sa luam seama sa nu ne prinda moartea tot chinuindu-ne sa facem si sa dregem... Sa nu uitam ca omul cu toata inzestrarea lui e o faptura creata, omul nu e ultima realitate. Ultima realitate e Dumnezeu- creatorul si Tatal nostru, care ne lasa sa gresim, sa trecem prin foc si para, ca sa intelegem ca fara El nu putem face nimic, si alergand dupa ajutor in sfanta Casa Sa sa devenim astfel robi ai Iubirii...

Sexul- unul din scopurile vietii? din seria Osho si religia (1)

Aceste ganduri sunt un raspuns la urmatorul citat plasat in status de catre cineva din prietenii mei din reteaua virtuala, numele caruia nu am sa-l divulg aici...

"Trăieşti într-o lume stranie. Te naşti din sex, vei trăi pentru sex, copiii tăi se vor naşte din sex, iar sexul e cel mai condamnat lucru, cel mai mare păcat. Şi toate religiile continuă să-ţi bage în cap rahatul ăsta." Osho "Călătoria devenirii umane. Putem găsi fericirea în existenţa mundană?

Daca tu traiesti pentru sex si nu vezi nimic mai superior in viata asta, nu inseamna neaparat ca asta este sau trebuie sa fie scopul sau unul din scopurile vietii..poate insemna ca tie asa iti place sa crezi, si inchizi ochii in fata evidentei unor lucruri... Nu te-ai gandit niciodata de ce biserica daca cu adevarat e doar o institutie umana si corupta, condamna sexul? doar prin sex apar oamenii noi- adica potentiali "contribuabili la bugetul bisericii".. de ce l-ar condamna atunci? poate ca totusi e ceva mai inalt, o taina la mijloc... si asa si este, cel putin asa vedem noi crestinii, ca biserica se ingrijeste de sanatatea fizica si spirituala cu precadere a tinerei generatii... iar banii din buzunar nu ti-i scoate nimeni cu sila... ii dai de bunavoie daca te indeamna sufletul...Adevarul e ca suntem prea mandri, si ne place sa gasim paiul din ochiul altuia. uite am vazut un caz sau mai multe de preoti lacomi de avere, sau pedofili...pai nu ma mai duc in vecii vecilor la un preot ca toti is asa...fac analogie cu trandafirii care is uriti numai pt ca te-ai intepat de vreo unul-doi...si chiar daca admit ca exista preoti vrednici, care nu se baga cu mana in buzunarul omului, si duc o viata curata totuna nu ma duc... ca nu ma indeamna inima... Vad oamenii se duc cu hurta, la sigur sunt naivi si creduli... cum poti sa-ti pleci genunchii in fata unui om ca si tine, cine e el pana la atata- Dumnezeu?...e drept ca maretii nostri voievozi, asa ca Stefan cel Mare, Mircea cel Batran si-au plecat genunchii, ca "asa erau vremurile"... Stefan cel mare tinea post aspru si se ruga impreuna cu armata sa inainte de orice razboi, si iesea invingator...dar posibil ca totusi nu postul si rugaciunea l-au ajutat, dar altceva...nu stiu ce... acum traim alte vremuri, si eu nu ca ma cred mai destept ca stramosii mei care au pecetluit cu sangele lor Ortodoxia, pur si simplu eu gandesc altfel, vreau sa fiu un "om liber" si am tot dreptul...si chiar asa si e, singurul punct slab e ca nu vrea omul sa-si calce pe mandrie si sa mearga la biserica macar de curiozitate, sa incerce sa vada si sa inteleaga cu ochii lui, cu sufletul lui ce o fi prezentand preotii ca se trag toti cu hurta la ei? sa incerce sa se spovedeasca macar o data ori macar sa stea de vorba...ca poate se pomeneste ca preotul e mai destept si mai intelept ca el si i-ar da un indemn pretios pentru viata... Nu vrem sa recunoastem cat de neputinciosi si neajutorati suntem in fata incercarilor vietii, ca uneori chiar nu stim ce sa facem si ne vine sa ne punem capat zilelor... si cat de mult avem nevoie de sfatul unui om trecut prin viata...daca avem un bunic intelept nu vom merge la el sa cerem un sfat la nevoie? preotul e tot ca un bunic mai tanar sau mai batran, trecut sarmanul prin multe care iti simte sufletul de departe fara sa-i spui prea multe si chiar te poate ajuta sa iesi dintr-o situatie complicata de tot... si oare are vreo importanta ca nu ti-e ruda de sange? doar sa vrei sincer sa te deschizi cat de putin...

Avem nevoie sa ne cercetam constiinta noastra cu una mai superioara...iar pentru noi orice personalitate cunoscuta si admirata in lume e mult superioara unui preot... de ce? ca zicem noi preferam sa stam in compania unei carti de filosofie mai mult ori mai putin controversata, sa comunicam cu un om "liber" care nu da doi bani pe biserica.. dar de ce sa nu cercetam si oamenii bisericii, sa incercam sa comunicam cu ei, sa vedem cu ce traiesc, cum gandesc, cum simt de fapt?...s-ar putea sa ramanem uimiti de ceea ce vom descoperi...

Si mai bine decat o spune parintele Calistrat in video de mai jos, nu am sa o spun nici eu nici nimeni...