Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca să-ți iubești și frate și pe cel, cuțitul ce-ți înfige-n coastă.
Și la nevoie să fii gata și cămașa lor ca să le-o dai,
Și cu sclipiri de bucurie-n ochi să strigi că Viața e frumoasă!
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Să nu-ți pierzi cumpătul, atunci când viața te lovește crunt din spate,
Și întorcând privirea dinspre rană, tu nicicum să nu te dai,
Să nu renunți, ci Cerul binecuvântând să lupți până la Moarte!
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca să așterni un zâmbet, când sufletul ți-e munte de durere,
Și c-un cuvânt să vindeci răni străine, când Ceru-i tot ce ai,
Cu o îmbrățișare caldă să-nnoiești speranța-n Înviere.
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca semnul Adevărului să-l porți triumfător pe frunte-n veci!
Când strâmbe măști se-nchin-avar Minciunii pentr-un vremelnic rai,
Și-n al lor sumbru cuget, te văd îngenuncheat sub piatra Morții reci....
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca să trăiești luptând, să ierți, și să iubești jertfelnic pân' la capăt.
Iar când din ochi îți va pieri lumina, să vezi Lumina-n colț de Rai...
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu