duminică, 31 august 2014
joi, 28 august 2014
miercuri, 27 august 2014
Unde esti, suflete...
 |
| Dulce copilarie... |
miercuri, 6 august 2014
miercuri, 9 iulie 2014
luni, 19 mai 2014
marți, 13 mai 2014
Familia Brînză are nevoie de ajutorul nostru
Familia Brînză, originară din Raionul Cahul, este o familie deosebită, atît prin dragostea
și devotamentul reciproc care îi unește, cît și prin încercările prin care le
este dat să treacă.
Valentin este nevăzător, avînd gradul I de invaliditate și din acest motiv pentru el angajarea în cîmpul muncii este o adevărată problemă, chiar dacă el și-ar dori foarte mult să muncească pentru a-și susține familia, la care ține nespus de mult. Astfel, unicul venit al tinerei familii, este alocația lunară a lui Valentin în sumă de 945 lei și salariul de profesoară al Silviei, bani care abia le ajung pentru existență. Toți acești ani, familia Brînză a locuit într-o casă închiriată, acum însă, proprietarul casei intenționează să vîndă imobilul, astfel, în cazul neachitării sumei de 6.000 euro, EI RISCĂ să rămînă fără un acoperiș de-asupra capului.
Valentin este nevăzător, avînd gradul I de invaliditate și din acest motiv pentru el angajarea în cîmpul muncii este o adevărată problemă, chiar dacă el și-ar dori foarte mult să muncească pentru a-și susține familia, la care ține nespus de mult. Astfel, unicul venit al tinerei familii, este alocația lunară a lui Valentin în sumă de 945 lei și salariul de profesoară al Silviei, bani care abia le ajung pentru existență. Toți acești ani, familia Brînză a locuit într-o casă închiriată, acum însă, proprietarul casei intenționează să vîndă imobilul, astfel, în cazul neachitării sumei de 6.000 euro, EI RISCĂ să rămînă fără un acoperiș de-asupra capului.
Unica speranță a celor trei mebri ai familiei Brînză, este
acum la ajutorul Lui Dumnezeu și a oamenilor cu suflet mare, care vor fi
sensibili la durerea și apelul lor de ajutor.
Dacă credți că merităm și noi o casă, vă rugăm din suflet să
ne ajutați... Acesta este mesajul lor...
Casa urmează să fie scoasă în vînzare foarte
curînd, începînd cu luna mai a anului curent...
Împreună le putem oferi șansa la un viitor mai sigur…
Mulțumim anticipat tuturor!
Telefon de contact: +37369440448
Email: valisimo.b@gmail.com
Conturi bancare
In MLD:
SWIFT: MOLDMD2X
IBAN: MD77ML00000002259A488541
In EUR:
SWIFT: MOLDMD2X
IBAN: MD35ML00000002259A488521
Email: valisimo.b@gmail.com
Conturi bancare
In MLD:
SWIFT: MOLDMD2X
IBAN: MD77ML00000002259A488541
In EUR:
SWIFT: MOLDMD2X
IBAN: MD35ML00000002259A488521
luni, 5 mai 2014
duminică, 4 mai 2014
miercuri, 30 aprilie 2014
duminică, 20 aprilie 2014
joi, 17 aprilie 2014
duminică, 13 aprilie 2014
duminică, 6 aprilie 2014
duminică, 30 martie 2014
duminică, 23 martie 2014
joi, 20 martie 2014
Miezul clipei
Si miezul ei ascunde samanta de etern
Clipa de bucurie e a raiului poarta
Clipa de chin amar e-un infinit infern.
Si ma cutremur toata la gandul ca-am trait
In viata ast' de-o clipa vecii de fericiri
Cand altii n-au ajuns la miezul ei preasfant..
Dar au gustat din plin vecii de morti in sir
Mi-aduc aminte cum te desfaceam cu pofta
O, clipa, ca pe un fruct...din raiul de demult..
Iti inghiteam samanta la gandul ca rodi-va
In inima-mi bolnava un colt de rai pierdut...
Dar n-a rodit nimica, a putrezit samanta
Necontenit scaldata in ape iuti si moarte
Si numai amintirea imi mangaie fiinta
Si numai amintirea acelor clipe sacre...
O vino Fericire, a inimii dorire
Sa ma cutremur iarasi de-un dulce, drag fior...
Cuprinde-mi strans fiinta, saruta-ma pe suflet
Sa nu ma stiu de spaima, de lacrimi si de dor.
In ale tale brate dorite, dragi si sfinte...
Renasca omul nou cu suflet ca de prunci
Sa-mi curga viata-n vene, iubirea sa ma inunde
Sa stiu ca bucuria nu voi mai pierde-o-n veci...
De-asa o bucurie sa poti sa mori, o Doamne
Si sa nu-ti para rau ca lasi totul si pleci...
Sa mori de-o bucurie grea, nepamanteasca
Ce-ti va deschide poarta edenului pe veci...
duminică, 16 martie 2014
duminică, 9 martie 2014
marți, 4 martie 2014
Intre Iubire si Infern
De ce sa-mi fie frica, de ce sa ma ascundCand Tu esti pretutindeni si ochiul Tau ma vede
La ceruri de privesc, in asternut de plang
La fundul marii sau in crapatura de pamant.
Si de-oi cadea rapusa de durerea firii-
In palma Ta cadea-voi oriunde as fi.
Si chiar de trupu-mi se va frange bucatele
Tu al meu suflet, stiu, il vei pazi...
Caci e plamada din Iubirea Ta preaplina
Si pus-ai in el scanteia nemuririi
Putea-vei oare ochii sa-i inchizi vazand
C-apuca calea Iadului si nu calea Iubirii?
Tu- singurul meu Tata bun si iubitor
De un altul nu stiu-Tu esti Viata, Bucuria mea!
Oare exista om pe lumea asta sa-mi doreasca
Mai mult decat imi vrei Tu fericirea mea?
Cu tine vreau sa fiu in viata mea de om
Cazut din paradis, straina-aici ma simt
Tu indulceste-mi chinul si viata omeneasca
Nu-mi para-un zbor nebun ce duce in pamant!
Nu vreau decat un strop de Liniste cereasca
Faptura rece sa mi-o incalzeasca
Pana la moarte si dincolo de mormant...
duminică, 2 martie 2014
duminică, 23 februarie 2014
vineri, 21 februarie 2014
marți, 4 februarie 2014
Stas Mihailov- un interpret de suflet in traducere proprie... (1)
"Viu"
Am venit o data cu primavara,
Ii multumesc Cerului
Dumnezeu cu mana Sa divina
Mi-a croit panza vietii mele,
Nu sunt inca batran, dar nici tinar nu mai sunt
Speranta imi incalzeste sufletul.
Intr-un moment cazand la pamant voi incepe sa plang.
Nu pot fi mereu puternic.
Nu-mi pot pune sufletul in acord
Cu muzica cerului.
Ma doare inima ranita.
Sufletul mi-e in doua rupt...
Refren:
Dar eu traiesc cat inca cred,
Dar eu traiesc cat mai respir,
Si sunt fericit ca cineva in ceruri
A aprins candva steaua mea
Nu vreau sa-mi traiesc viata in indoieli,
Nu vreau sa pierd Iubirea...
Si-n aceste stranii dimensiuni,
Vreau atat de mult sa apar din nou.
Vreau atat de mult sa-mi aud sufletul,
Vreau atat de mult sa vad Lumina,
Vreau atat de mult sa cred in fericire,
Dar exista ea, oare?
Refren:
Dar eu traiesc cat inca cred,
Dar eu traiesc cat inca respir,
Si sunt fericit ca cineva in ceruri
A aprins candva steaua mea
Si sunt fericit ca cineva in ceruri
A aprins candva steaua mea
Dar eu traiesc cat inca cred,
Dar eu traiesc cat inca respir,
Si eu sunt viu, cat inca sunt cu Cerul,
Si eu sunt viu, cat inca mai iubesc!
duminică, 19 ianuarie 2014
duminică, 12 ianuarie 2014
miercuri, 8 ianuarie 2014
vineri, 3 ianuarie 2014
Pretul secundei – boala ‘EPIDERMOLIZA BULOASA’ care face ravagii in viata tinerilor din Republica Moldova (UN APEL UMANITAR…)
Pretul secundei – boala ‘EPIDERMOLIZA BULOASA’ care face ravagii in viata tinerilor din Republica Moldova (UN APEL UMANITAR…)
ON DECEMBER 30, 2013
Un cumplit defect genetic, cu o denumire mai greu de pronuntat : epidermoliza buloasa (cu mai multe forme de aparitie si manifestare a bolii) … sau altfel spus ‘boala fluturasului‘ ii provoaca copilului/tanarului suferinte insuportabile. Subtire ca aripile unui fluture, pielea bolnavului se acopera cu rani, la cea mai mica atingere. Ranile se vindeca greu, uneori deloc. Plagi intinse si cumplit de dureroase acopera parti intregi din corp. Cu anii degetele se atrofiaza, mainile si picioarele raman practic fara degete… Fara ajutorul cuiva, un om bolnav de epidermoliza buloasa este imposibil sa supravietuiasca… Ei traiesc numai daca 2-3-4 ore pe zi, o data sau de doua ori zilnic (!!), plagile lor sunt dezinfectate si tratate cu mare atentie cu cele necesare, de catre oameni dedicati si invatati sa faca acest lucru: de obicei membri ai familiei, ori – in cazuri cand aceasta nu exista (cazul Eugeniei Buruiana – de mai jos), de oameni cu suflet… atat de greu de gasit in zilele noastre… Boala poate afecta si organele interne, viscerele (ficat, pancreas, rinichi), dar si ochii sau sistemul respirator…
Cand am privit prima oara imaginile cu tinerii bolnavi, m-am gandit instantaneu la lepra. Epidemoliza buloasa nu este nicidecum o boala contagioasa, precum era lepra in vechime, insa este o boala teribil de grea si de dureroasa, invalidanta.
Inserez aici cateva filmulete care vor recompune doar un ciob de imagine asupra bolii si a cazurilor existente in Republica Moldova (Frecventa acestei boli rare este incredibil de mare in Republica Moldova. Nu cunoastem a se fi intreprins cercetari care sa identifice cauzele si nu stim de exemplu despre o cazuistica similara in Romania). Avertizam ca imaginile de mai jos sunt socante!
Primele doua filme de mai jos sunt realizate si proprietatea Fundatiei DEBRA MOLDOVA, al carui coordonator este Eugeniu Brad, el insusi un caz foarte grav dar si un extraordinar luptator pentru viata! Eugeniu Brad are azi 30 de ani si in tot rastimpul vietii mama, sora si familia in general, i-au fost alaturi in fiece clipa. El este initiatorul acestui complex proiect de ajutorare, derulat sub umbrela organizatiei DEBRA, ale carei actiuni recente va indemnam sa le vizualizati pe site-ul lor.
Intr-o zi Eugeniu Brad a aflat de existenta Organizatiei Debra-International. Adunandu-si toate puterile, el a inregistrat in Republica Moldova o organizatie similara, in 2011. Datorita Organizatiei Non-Guvernamentale DEBRA MOLDOVA, s-a reusit cunoasterea tuturor cazurilor celor afectati de boala fluturasului, din aceasta tara. ”Decizia de a fonda DEBRA MOLDOVA a fost luata de un grup de 5 persoane. Fiecare avind in familie un membru care sufera de Epidermoliza Buloasa. Asociatia “DEBRA MOLDOVA” a fost inregistrata la Ministerul de Justitie al Republicii Moldova pe data de 20 Septembrie, 2011.”
Misiunea organizatiei:
” Pentru a sustine si informa oamenii cu EB si familiile acestora precum si doctorii, si publicul din R. Moldova despre aceasta boala, despre necesitatile pacientilor cu EB, pentru a gasi cai comune de solutionare a problemelor noastre precum si de a apara drepturile si interesele persoanelor care sufera de EB “
Cand am privit prima oara imaginile cu tinerii bolnavi, m-am gandit instantaneu la lepra. Epidemoliza buloasa nu este nicidecum o boala contagioasa, precum era lepra in vechime, insa este o boala teribil de grea si de dureroasa, invalidanta.
Inserez aici cateva filmulete care vor recompune doar un ciob de imagine asupra bolii si a cazurilor existente in Republica Moldova (Frecventa acestei boli rare este incredibil de mare in Republica Moldova. Nu cunoastem a se fi intreprins cercetari care sa identifice cauzele si nu stim de exemplu despre o cazuistica similara in Romania). Avertizam ca imaginile de mai jos sunt socante!
Primele doua filme de mai jos sunt realizate si proprietatea Fundatiei DEBRA MOLDOVA, al carui coordonator este Eugeniu Brad, el insusi un caz foarte grav dar si un extraordinar luptator pentru viata! Eugeniu Brad are azi 30 de ani si in tot rastimpul vietii mama, sora si familia in general, i-au fost alaturi in fiece clipa. El este initiatorul acestui complex proiect de ajutorare, derulat sub umbrela organizatiei DEBRA, ale carei actiuni recente va indemnam sa le vizualizati pe site-ul lor.
In Republica Moldova sunt declarate azi a suferi de epidemoliza buloasa in jur de 50 de persoane. Boala este atat de rara, incat majoritatea medicilor nu numai ca nu au auzit de ea niciodata, dar nici nu doresc sa stie despre ea… Iar bolnavii sufera in tacere, cumplit, sperand la ajutorul nepretuit al oricarui OM!
Ingrijirea si alimentatia speciala, medicamentele rare, specifice – toate acestea se ridica la un pret enorm pentru moldovenii de peste Prut. Doar pentru pansamentele speciale este nevoie de circa 10.000 de lei moldovenesti lunar (echivalentul a 550 EUR). Pansamentele si medicamentele se gasesc numai peste hotare si deci acestea sunt folosite in regim de economie stricta, atunci cand ajung la bolnavi. Iar ei traiesc mai mult din indemnizatiile de invaliditate, absolut derizorii…Intr-o zi Eugeniu Brad a aflat de existenta Organizatiei Debra-International. Adunandu-si toate puterile, el a inregistrat in Republica Moldova o organizatie similara, in 2011. Datorita Organizatiei Non-Guvernamentale DEBRA MOLDOVA, s-a reusit cunoasterea tuturor cazurilor celor afectati de boala fluturasului, din aceasta tara. ”Decizia de a fonda DEBRA MOLDOVA a fost luata de un grup de 5 persoane. Fiecare avind in familie un membru care sufera de Epidermoliza Buloasa. Asociatia “DEBRA MOLDOVA” a fost inregistrata la Ministerul de Justitie al Republicii Moldova pe data de 20 Septembrie, 2011.”
Misiunea organizatiei:
” Pentru a sustine si informa oamenii cu EB si familiile acestora precum si doctorii, si publicul din R. Moldova despre aceasta boala, despre necesitatile pacientilor cu EB, pentru a gasi cai comune de solutionare a problemelor noastre precum si de a apara drepturile si interesele persoanelor care sufera de EB “
Toate donatiile monetare sunt binevenite!
Toti banii donati pentru “DEBRA MOLDOVA” sunt impartiti egal membrilor organizatiei care sufera de Epidermoliza Buloasa.
Toti banii donati pentru “DEBRA MOLDOVA” sunt impartiti egal membrilor organizatiei care sufera de Epidermoliza Buloasa.
ONG “DEBRA MOLDOVA”
Adresa:
Chisinau, Str. Vasile Badiu 29 (Posta Veche), Moldova, Republic of
Tel: + 373 22 468-068
Mob: + 373 791 92668
+ 373 692 91843
Adresa:
Chisinau, Str. Vasile Badiu 29 (Posta Veche), Moldova, Republic of
Tel: + 373 22 468-068
Mob: + 373 791 92668
+ 373 692 91843
Filmul de mai jos este realizat de Eugen insusi, sunt fotografii cu el si din casa lui. Imi permit sa il inserez aici din dorinta ca si in Romania sa fie cunoscuta aceasta boala si mai ales, sa reusim sa ajutam. Eugen, in scaunul rulant, este un luptator! Personal, am luat legatura cu el cu catva timp in urma, si stiu ca va raspunde promt la demersul celor care vor dori sa il contacteze pe mail sau pe telefon, pentru a putea stabili exact modalitatea de ajutorare a organizatiei non-guvernamentale DEBRA MOLDOVA sau individual.
Asa cum s-a vazut in primul film de mai sus, sunt multe cazuri de boala care necesita ajutor cu medicamente sau bani. Unul dintre ele, care pe mine m-a sensibilizat extrem, este cel al Eugeniei Buruiana. Eugenia este o tarara de 34 de ani, actualmente complet lipsita de orice ruda, si care traieste din dragostea si mila putinelor prietene cu timp si dispozitie sa o ajute. Cazul ei este cu atat mai dificil cu cat si ea este dependenta de scaunul cu rotile, boala ei avand o evolutie foarte grava. Locuieste in prezent in Chisinau, in gazda, insa are o micuta casa parinteasca in satul Recea, raionul Straseni. Un film despre cazul Eugeniei Buruiana, realizat acum 3 ani, poate fi vizionat mai jos:
Cu Eugenia Buruiana, personal am intrat in legatura de mai multe saptamani, si cunosc necesitatile ei actuale – ele sunt mari, la fel de mari si poate si mai acute, decat cele din vremea cand a fost realizat filmul de mai sus. Sunt atat de ordin fizic, pecuniar, cat si de ordin spiritual, intrucat ea nu mai are parinti si nici rude… Atat cat am cunoscut-o e un om care emana lumina si speranta, desi deznadejdea ii da tarcoale atat de des, in ultima vreme. Si ea este o luptatoare, dar si fortele ei omenesti, sunt masurate. Pentru mine, Eugenia este un caz extrem, din perspectiva singuratatii in boala ei cumplita! Eugenia poate fi contactata pe numerele de telefon si adresele de mai jos:
Cu Eugenia Buruiana, personal am intrat in legatura de mai multe saptamani, si cunosc necesitatile ei actuale – ele sunt mari, la fel de mari si poate si mai acute, decat cele din vremea cand a fost realizat filmul de mai sus. Sunt atat de ordin fizic, pecuniar, cat si de ordin spiritual, intrucat ea nu mai are parinti si nici rude… Atat cat am cunoscut-o e un om care emana lumina si speranta, desi deznadejdea ii da tarcoale atat de des, in ultima vreme. Si ea este o luptatoare, dar si fortele ei omenesti, sunt masurate. Pentru mine, Eugenia este un caz extrem, din perspectiva singuratatii in boala ei cumplita! Eugenia poate fi contactata pe numerele de telefon si adresele de mai jos:
email: jenicaburuiana@gmail.com
skype: Eugenia Buruiana
***
In cazul in care se doreste, un mod simplu de expeditie a banilor in Republica Moldova este prin Western Union. Pentru sume de 100 EUR de exemplu, comisionul este de 9 EUR (am incercat personal si a functionat foarte bine). Orice mica suma este insa foarte bine primita.
DEBRA MOLDOVA indica pe site si date de conturi bancare, insa am constatat ca cel mai usor si mai eficient financiar, din Romania, este sa utilizam Western Union pentru transfer de bani spre Republica Moldova. Cele doua cazuri nominalizate aici sunt deja cunoscute de mine. Cazuri pe cat de reale, pe atat de crunte…
In plus… in Republica Modova se sarbatoreste Craciunul pe stil vechi, la 7 ianuarie 2014!
Bolnavii de epidermoliza buloasa isi doresc sa traiasca, iar asta depinde de posibilitatile lor de a-si procura medicamentele si pansamentele zilnice… si desigur, o hrana minimala…
ROG PRELUATI SI DISTRIBUITI ACEASTA POSTARE.
VA MULTUMESC, IN NUMELE ‘FLUTURASILOR’ DE PESTE PRUT!
***
P.S. Este locul si momentul sa multumesc aici prietenei mele mai tinere din Republica Moldova, Sandrina H., datorita careia am aflat si despre “fluturasi” si lupta lor cu secundele vietii…
joi, 5 decembrie 2013
Puterea Credintei
Recent am urmarit un film rusesc care m-a zguduit din temelii. O alta ecranizare ruseasca de exceptie care scoate in evidenta adevaratele valori umane si care te misca prin puterea duhului ce o are acest popor, prin autenticitate si firesc..
Sila Verî - Puterea Credintei. "Vera" in rusa pe langa sensul de Credinta este si un nume de femeie. Deci titlul poate fi interpretat ambiguu. Puterea Credintei ori Puterea eroinei pe nume Credinta. E un film despre puterea de credinta, iubire, daruire a unei femei dusa dincolo de limitele sale... O simpla profesoara de liceu, care nu putea avea copii, din care cauza sotul dupa mai multi ani de casnicie a facut un copil cu alta, fara stirea ei. Peste 6 ani de impreuna vietuire, chiar in ziua in care ea implineste 30 de ani, afla de tradarea sotului si ranita adanc ii spune sa plece. Pana la urma el da la divort si pleaca la asa- zisa lui familie. Dupa un timp ea-si gaseste pe altul. Dar curand afla ca fostul ei sot cu amanta au nimerit in accident. Ea a murit. El- in coma la spital. Mama lui- in soc este si ea internata si o roaga pe Vera sa aiba grija de copil pana se face ea bine. Vera tocmai trebuind sa plece intr-o calatorie cu iubitul, il refuza pana la urma si accepta sa aiba grija de baietelul de sase ani, de care in scurt timp se ataseaza foarte... copilul la fel se ataseaza de ea...
In paralel il viziteaza pe El, care sta in coma la spital, si se descurca si cu problemele de la serviciu-cu o eleva adolescenta destrabalata care nu scapa nicio ocazie sa-si bata joc de ea, in cel mai dezastruos mod, stricandu-i lectia deschisa...etc... Iubitul o lasa pe Vera, neintelegand grija ei pentru un copil strain si pentru fostul sot... Fostul sot iese din coma...ambii inteleg ca au gresit si ca se iubesc, dar el in cateva zile moare... copilul ramane orfan... bunica devine tutorele copilului, dar dupa pierderea feciorului are o stare psihica proasta... niste vecine cu ganduri rele semnalizeaza organele de tutela ca bunica ar avea dereglari psihice grave si copilul este luat de langa ea. Nerezistand si acestui soc, moare si ea... Vera vrea sa ia ea tutela asupra copilului, dar apar la orizont verisoara mamei decedate a copilului cu sotul ei, care de dragul casei si averii lasate mostenire copilului, imping mita si obtin castig de cauza... copilul trece sub tutela lor, si pentru el incep zilele negre... Vera vine la el la gradinita sa-l vada, il striga printre gratii.. el sare la ea si-i spune sa o ia de la acei oameni... ea ii promite c-o s-o faca... intr-o zi venind la gradi i se spune ca copilul e bolnav...merge acasa la el si il gaseste cu ochiul vanat...Ea cheama politia dar copilul de frica zice ca nu e batut, ci a cazut jos si s-a ranit...politistul crede ca totul e in ordine si Verei i se interzice sa se mai vada cu copilul...dar ea face tot posibilul sa scape baiatul din mainile acelor oameni.. intr-o seara el reuseste sa fuga si vine la Vera. Chiar in acele momente, eleva ei destrabalata luase o supra doza de narcotice ... colegii de gasca au fugit repede, lasand-o sa zaca cu spume la gura. Cu greu a reusit ea sa formeze de la mob nr tatalui (tatal ei e medicul care a ingrijit de fostul sot al Verei si de mama acestuia), el nu raspunde. Vrea s-o sune pe mama-sa dar fiindu-i vederea incetosata nimereste la Vera. Vera alarmata ii spune baiatului sa o astepte in casa, si sa nu deschida nimanui usa. O gaseste pe fata si cheama salvarea. Fata a putut fi salvata si de atunci si-a schimbat atitudinea fata de Vera. In timpul asta tutorii copilului vin la politie si zic ca copilul a fost rapit de Vera.. Ea e acuzata de rapire si inchisa... spre final acel medic care intre timp se indragostise de Vera, impreuna cu fiica-sa care s-a lasat de droguri si ajunse s-o respecte mult, o ajuta sa iasa din inchisoare... fata reuseste sa se vada cu copilul si-i spune sa inregistreze la dictofon cum este chinuit (el avea un dictofon de la Vera pus inantrul unei jucarii, cu povesti citite de ea, pe care le asculta mereu) Inregistrarea ajunge la procuratura. Vera e eliberata. Raufacatorii inchisi... iar in final baiatul sare in bratele ei...cata emotie...
Si iata asa, neavand proprii copii, a ajuns sa fie mai mult decat o mama pentru un copil strain, si-nca copilul rivalei ei si al sotului care o tradase...
Pe parcursul filmului ma gandeam oare care este capacitatea de suferinta a omului.. cata suferinta poate incape in aceasta mica si pipernicita faptura-omul...si acum mi-am raspuns, ca credinta si iubirea mareste aceasta capacitate pana la.. infinit... Iubirea il face pe om Dumnezeu dupa har... de aceea oamenii care trec cu demnitate si dragoste prin siruri lungi de suferinte, ajung sa se asemene mai mult sau mai putin cu Mantuitorul care a cunoscut suprema suferinta... uneori insa cand vezi atata durere si chin iti vine sa strigi, Doamne, de ce.. si numai cand vezi cu ochii tai rostul, roadele suferintei, ii intelegi taina, si in suflet pogoara pacea si recunostinta fata de Tatal cel din Ceruri... care pe toate le vede, pe toate le sufera impreuna cu noi si nu-si pierde nadejdea in noi, ci crede ca vom reusi sa prefacem spinii in flori cu miros de paradis.. care nu se vor mai ofili niciodata...
Sila Verî - Puterea Credintei. "Vera" in rusa pe langa sensul de Credinta este si un nume de femeie. Deci titlul poate fi interpretat ambiguu. Puterea Credintei ori Puterea eroinei pe nume Credinta. E un film despre puterea de credinta, iubire, daruire a unei femei dusa dincolo de limitele sale... O simpla profesoara de liceu, care nu putea avea copii, din care cauza sotul dupa mai multi ani de casnicie a facut un copil cu alta, fara stirea ei. Peste 6 ani de impreuna vietuire, chiar in ziua in care ea implineste 30 de ani, afla de tradarea sotului si ranita adanc ii spune sa plece. Pana la urma el da la divort si pleaca la asa- zisa lui familie. Dupa un timp ea-si gaseste pe altul. Dar curand afla ca fostul ei sot cu amanta au nimerit in accident. Ea a murit. El- in coma la spital. Mama lui- in soc este si ea internata si o roaga pe Vera sa aiba grija de copil pana se face ea bine. Vera tocmai trebuind sa plece intr-o calatorie cu iubitul, il refuza pana la urma si accepta sa aiba grija de baietelul de sase ani, de care in scurt timp se ataseaza foarte... copilul la fel se ataseaza de ea...
Si iata asa, neavand proprii copii, a ajuns sa fie mai mult decat o mama pentru un copil strain, si-nca copilul rivalei ei si al sotului care o tradase...
Pe parcursul filmului ma gandeam oare care este capacitatea de suferinta a omului.. cata suferinta poate incape in aceasta mica si pipernicita faptura-omul...si acum mi-am raspuns, ca credinta si iubirea mareste aceasta capacitate pana la.. infinit... Iubirea il face pe om Dumnezeu dupa har... de aceea oamenii care trec cu demnitate si dragoste prin siruri lungi de suferinte, ajung sa se asemene mai mult sau mai putin cu Mantuitorul care a cunoscut suprema suferinta... uneori insa cand vezi atata durere si chin iti vine sa strigi, Doamne, de ce.. si numai cand vezi cu ochii tai rostul, roadele suferintei, ii intelegi taina, si in suflet pogoara pacea si recunostinta fata de Tatal cel din Ceruri... care pe toate le vede, pe toate le sufera impreuna cu noi si nu-si pierde nadejdea in noi, ci crede ca vom reusi sa prefacem spinii in flori cu miros de paradis.. care nu se vor mai ofili niciodata...
vineri, 8 noiembrie 2013
Fac la comanda, diverse modele de fluturi Origami
Fac la comanda, diverse modele de fluturi Origami, de orice culoare si marime. Eventual si alte modele: flori, kusudama florala, lebede etc... Ma puteti contacta pe mail: Romanita89@gmail.com, sau pe skype: sandrinella89
Povesti de viata, povesti de suflet (IV): In lumea fluturilor Origami – cu Sandrina H.
Povesti de viata, povesti de suflet (IV): In lumea fluturilor Origami – cu Sandrina H.
ON NOVEMBER 7, 2013
Sandrina H. din Chisinau, pe care ati cunoscut-o putintel din anterioarele postari de pe acest blog (vedeti aici, aici si aici), lucreaza zilele acestea lafluturi Origami. Sunt deja cativa si vor fi si mai multi, ce astepta sa decoreze mai mult decat apartamentul Sandrinei, in care ea isi petrece zi dupa zi, tintuita in casa de forma grea a poliartritei reumatoide de care sufera de mic copil. Sunt modele vesele, reusite, de fluturi varatici, dar Sandrina stie deja sa faca mult mai multe figurine Origami (colectia ei in continua dezvoltare, se poate viziona aici). Ornamentele acestea pot fi potrivite pentru sali de spectacole sau orice spatii ce se doresc a deveni vesele si sarbatoresti.In fotografia de alaturi sunt fluturasii realizati in ultimele zile de Sandrina, iar mai jos si un filmulet in care o vedem lucrand. Mainile ei, degetele ei, deformate de boala si durere, lucreaza hartia cu dragostea si dedicarea creatorului, pentru care totul este posibil. Filmuletul pe care Sandrina l-a inregistrat are ca fond sonor o bucata pe care ea a ales-o, cu titlul “Dansul fluturilor”. Am speranta ca multi dintre ei isi vor lua zborul catre alte locuri, caci fluturii nu zac etern in acelasi loc. Zborul lor inseamna LIBERTATE, VIATA!…
Povesti de viata, povesti de suflet (III): Eugenia Buruiana via Sandrina H.
Povesti de viata, povesti de suflet (III): Eugenia Buruiana via Sandrina H.
ON NOVEMBER 5, 2013
Pe Sandrina H. am cunoscut-o intamplator (dar nimic nu e in fapt intamplator in viata noastra…).Am scris despre inceputul povestii aici. In ultimele saptamani, Sandrina – ‘inima din Chisinau‘ – cum imi place mie sa-i spun in gand Sandrinei, a inceput noua ei aventura: munca la figurinele Origami. Poate parea o poveste oarecare, dar nu este! Colectia Sandrinei, se mareste in fiecare zi, cu fiecare pliu in hartie, cu fiecare pliu de durere dar si de nadejde. Colectia ei de Origami, poate fi vizionata aici.
Sandrina mi-a deschis o usa spre lumea tinerilor din Chisinau. O usa dincolo de care am intalnit povesti care merita cunoscute. Pentru forta cu care tinerii lupta sa traiasca, pentru nemarginita lor dragoste de a fi – si nu oricum, ci in lumina darului primit de Sus. O asemenea poveste este cea a Eugeniei Buruiana. Cu doi ani in urma a fost realizat filmuletul-interviu cu Eugenia, de mai jos. Va invit sa il vizionati! El spune mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. Apoi, ca sa aducem povestea Eugeniei la zi, va trebui sa ascultam continuarea povestii asa cum o prezinta Sandrina, pe blogul ei…
Sandrina a scris ieri, pe blogul ei, despre Eugenia. De fapt, articolul este scris de o tanara fara vedere, jurnalista Livia Pinzari, si a fost destinat prezentarii la postul de radio Logos (logos.md). Intregul articol, cu titlul “Sfântul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani“ il puteti citi pe blogul Sandrinei
Sandrina mi-a deschis o usa spre lumea tinerilor din Chisinau. O usa dincolo de care am intalnit povesti care merita cunoscute. Pentru forta cu care tinerii lupta sa traiasca, pentru nemarginita lor dragoste de a fi – si nu oricum, ci in lumina darului primit de Sus. O asemenea poveste este cea a Eugeniei Buruiana. Cu doi ani in urma a fost realizat filmuletul-interviu cu Eugenia, de mai jos. Va invit sa il vizionati! El spune mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. Apoi, ca sa aducem povestea Eugeniei la zi, va trebui sa ascultam continuarea povestii asa cum o prezinta Sandrina, pe blogul ei…
Sandrina a scris ieri, pe blogul ei, despre Eugenia. De fapt, articolul este scris de o tanara fara vedere, jurnalista Livia Pinzari, si a fost destinat prezentarii la postul de radio Logos (logos.md). Intregul articol, cu titlul “Sfântul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani“ il puteti citi pe blogul Sandrinei
Povesti de viata, povesti de suflet (II): Sandrina H
Povesti de viata, povesti de suflet (II): Sandrina H.
ON NOVEMBER 1, 2013
La inceputul lui septembrie 2013, scriam cateva cuvinte despre o fata din Chisinau,Sandrina (link aici), pe care am cunoscut-o intamplator si a carei poveste m-a impresionat profund.Astazi, Sandrina lucreaza la colectia ei de figurineOrigami! De vreo trei saptamani a descoperit aceasta arta si a inceput sa se initieze in ea, migalind zilnic la relizarea figurinelor din hartie, cu mainile ei, atinse de necrutatoarea boala…
Poate ca intr-o zi, figurinele Sandrinei vor ajunge sa decoreze spatii si sa bucure inimi din alte locuri decat din locuinta ei, inimi la fel de mari ca inima ei…
Inceputul colectiei de obiecte manufacturate in arta Origami de Sandrina,poate fi vizionat aici.
http://anomismia.wordpress.com/2013/11/01/povesti-de-viata-povesti-de-suflet-ii-sandrina-h/
Lumea mea Origami
De ceva timp am inceput sa ma ocup cu arta Origami - arta plierii hartiei fara decuparea ei.... Interesant este ca desi hartia a fost inventata de chinezi, Origami isi are originea in Japonia... Arta origami din zilele noastre acopera o zona larga de forme, de la ceasuri cu cuc și dragoni, pana la forme simple care exprima mai degrabă spiritul decât forma unei imagini. E o arta neobisnuita, fina, viu colorata, aeriana. Pentru a modela Origami e nevoie de multa rabdare, gust, stil, rafinament... Interesant si aducator de mari satisfactii sufletesti este nu numai rezultatul ci si intreg procesul de creatie a obiectului.
Eu cand creez Origami, simt cum imi exploatez acea calitate de creator pe care Dumnezeu-Creatorul a pus-o in fiecare dintre noi. In timpul crearii fiecarui model redescopar tainele lumii inconjuratoare tot mai mult si mai mult.... E minunat sa te simti creator... Creatorul propriei tale lumi avand drept model natura cu multitudinea sa de forme si culori, o lume incredibil de frumoasa si perfecta creata de Arhitectul Suprem...
Frumosul mangaie privirea dar si inimile. Frumosul e Bucurie, iar Bucuria e mereu frumos sa o imparti cu altii...
Pentru a intra in lumea mea Origami, dati un click aici:
https://plus.google.com/u/0/photos/114486208216132425393/albums/5936158732325895537
Urmatoarele postari vor prezenta un reblog de pe jurnalul virtual al admirabilei doamne Anomismia, care cu multa satisfactie, incredere, dragoste si bucurie imi urmareste fiecare pas in lumea Origami, intiparindu-l pe paginile blogului ei, cu atata simplitate artistica, naturalete, iubire si daruire, cum numai adevarata dragoste crestina poate fi... Mari multumiri pentru tot ce faceti pentru mine. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca inzecit efortul...
Frumosul mangaie privirea dar si inimile. Frumosul e Bucurie, iar Bucuria e mereu frumos sa o imparti cu altii...
Pentru a intra in lumea mea Origami, dati un click aici:
https://plus.google.com/u/0/photos/114486208216132425393/albums/5936158732325895537
Urmatoarele postari vor prezenta un reblog de pe jurnalul virtual al admirabilei doamne Anomismia, care cu multa satisfactie, incredere, dragoste si bucurie imi urmareste fiecare pas in lumea Origami, intiparindu-l pe paginile blogului ei, cu atata simplitate artistica, naturalete, iubire si daruire, cum numai adevarata dragoste crestina poate fi... Mari multumiri pentru tot ce faceti pentru mine. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca inzecit efortul...
luni, 4 noiembrie 2013
Sfântul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani
Suferinţa – fiecare dintre noi percepe şi acceptă acest fenomen în funcţie de structura sufletească, de experienţa vieţii, dar mai mult decît toate în funcţie de credinţa pe care o are, credinţa în Dumnezeu, în Sfinţi, în minuni.
Eugenia Buruiană este o tînără în vîrstă de 32 de ani, pe care însă viaţa a făcut-o mult mai înţeleaptă pentru anii ei… De mic copil Eugenia suferă de o boală gravă şi rară – Epidermoliză buloasă, forma distrofică, care afectează atît pielea, cît şi majoritatea organelor interne… Boala se manifestă agresiv prin persistenţa pe piele a bulelor şi rănilor umede… Ca un efect al bolii, începînd cu anul 2007, Eugenia a cunoscut durerea de a fi imobilizată într-un scaun rulant, durere sporită de sărăcia şi lipsa unei familii…
Doar credinţa în Dumnezeu, nădejdea neîncetată în puterea şi minunile Domnului şi dragostea fraţilor şi surorilor întru Hristos au ajutat-o pe Jenica, cum îi spun cei dragi, să reziste toţi aceşti ani. Doar cei ce i-au fost în preajmă în tot acest răstimp, cei ce au văzut cu ochii lor chinul trupesc şi sufletesc prin care a trecut tînăra fată ştiu cît de greu i-a fost, cît de mare a fost lupta şi credinţa ei… În primăvara acestui an, boala Eugeniei s-a agravat brusc… După multiple investigaţii, medicii s-au declarat neputincioşi. Eugenia simţea însă că mai are de trăit, că mai are ceva important de realizat în această lume… Sfîntul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani”, povesteşte cu lacrimi în ochi acum aceeaşi Eugenia, căreia acum cîteva luni aproape nimeni nu-i mai dădea şanse de supravieţuire.
“Cu vreo cîţiva ani în urmă, o femeie credincioasă din sat mi-a adus o carte despre viaţa şi minunile Sfîntului Nectarie de Eghina, m-a îndemnat să o citesc, iar părintele mi-a spus că Sfîntul Nectarie mă va pune pe picioare. La început sufletul meu era măcinat de îndoieli şi nesiguranţă, mă gîndeam că eu, cu boala grea pe care o am, nu mai pot spera la vindecare. Totuşi, am început să citesc cartea şi să mă rog Sfîntului Nectarie. Pe măsură ce mă rugam, simţeam crescînd în mine speranţa, dorinţa de a lupta, de a trăi, de a mă face bine. Citisem în cartea despre minunile Sfîntului că tămăduise un bărbat care sta ţintuit la pat de 13 ani şi mereu aveam în minte cazul acestui bărbat; mă gîndeam că dacă prin rugăciunile Sfîntului Nectarie Dumnezeu s-a milostivit de acest bărbat şi i-a dăruit sănătate, poate se va milostivi şi de mine şi mă va ajuta. Nu am încetat niciodată să sper şi să cred că va veni ziua cînd prin rugăciunile Sfîntului Nectarie şi în viaţa mea se va întîmpla o minune… Căci scris este „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere ia, cel care caută află şi celui căruia bate i se va deschide…” (Matei 7: 7,8,9).
Şi iată că după şase ani de rugăciuni şi aşteptări, Eugenia a ajuns să se poată ridica singură din pat, să poată păşi singură, doar cu ajutorul Domnului şi al Sfîntului Nectarie. Deşi încă nu poate să meargă prea mult pe picioarele ei şi în cea mai mare parte continuă să se deplaseze în scaunul cu rotile, Eugenia spune că îi este de ajuns şi atît şi mulţumeşte Domnului că se poate ridica măcar din pat.
Încă o minune pe care a săvîrşit-o Dumnezeu cu Eugenia a fost că a ajutat-o după mai mulţi ani să se întoarcă în casa părintească, care fusese distrusă. După ce a decedat mama sa, Eugenia, care avea pe atunci doar 14 ani, a locuit o vreme la o mătuşă, care a decedat şi ea în toamna anului 2005. După moartea mătuşii, Eugenia a rămas aproape pe drumuri. Nu avea la cine să stea, aşa încît pentru o perioadă a fost adăpostită de o prietenă, care suferă de aceeaşi boală ca şi ea. Apoi o rudă i-a permis să stea o vreme într-o căsuţă mică din satul natal. În tot acest timp, Jenica visa să se poată întoarce în casa copilăriei sale, acolo unde locuise cîndva cu mămica; pentru aceasta însă era nevoie de bani, pentru a face reparaţie şi a aduce casa în ordine. Şi de această dată Sfîntul Nectarie nu a părăsit-o:“Oameni de bună-credinţă, creştini cu suflet mare, cărora le sunt nespus de recunoscătoare, m-au ajutat săfac lucrările de reparaţie în casa mamei mele. M-am mutat în casă pe data de 23 noiembrie, a doua zi după sărbătorirea Sfîntului Nectarie de Eghina”, spune Jenica.
Acum însă Eugenia are o altă durere- din cauza problemelor de sanatate Eugenia are nevoie de ajutor și
ingrijire permanenta, in ceea ce priveste treburile casnice si pansamentele zilnice , iar Eugenia speră din tot sufletul că şi de această dată Domnul prin Sfinţii săi o va sprijini şi va trimite pe cineva să o ajute...
Cu această ocazie, Eugenia face un apel plin de speranţă şi rugăminte către toţi creştinii cu suflet mare... Orice creştină cu dragoste de Dumnezeu şi aproapele, care dispune de timp şi dorinţă de a-i fi alături Eugeniei, cel puţin pentru o perioadă limitată de timp, pentru a o ajuta cu îngrijirea şi treburile casnice este rugată să ne apeleze la numerele de mai jos... Remunerarea bănească urmează să fie discutată... Deasemenea Eugenia se adresează creştinilor cu marea rugăminte de a o ajuta cu bani pentru procurarea medicamentelor şi achitarea salariului pentru asistenta de care are neapărată nevoie. Lunar, doar pentru medicamente, cheltuielile Eugeniei ating suma de aproximativ 3500 de lei, iar unicul venit stabil al ei este alocaţia lunară din partea statului în sumă de 845 lei. În prezent Eugenia are nevoie de o seamă de medicamente vital necesare pentru ea, care pot fi procurate doar în străinătate, al căror preţ este de 1000 de dolari. Este vorba de pansamentele Mepitel, Mepilex, dar şi de alte medicamente. .
Orice ajutor este binevenit…
Rechizite bancare:
Pentru transferuri în lei MDL:Beneficiary: Buruiană EugeniaIDNP: 2001033280467Account nr.: 22521410617Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank S.A., Fil.
5 Chişinău, AGRNMD2X435
Pentru transferuri în dolari SUA:Beneficiary: Buruiana EugeniaIDNP: 2001033280467Account nr.: MD71AG000000022521674644Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank
S.A., Branch nr.5 Chisinau, str.Alecu Russo 63/6, Chişinău, MoldovaSWIFT: AGRNMD2XCorrespondent bank: ACC. nr. 890-0223-103Bank of New York. New York,
USA.SWIFT: IRVTUS3N
Pentru transferuri în EURO:Beneficiary: Buruiana EugeniaIDNP: 2001033280467Account nr.: MD28AG000000022521674642Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank
S.A., Branch nr.5 Chisinau, str.Alecu Russo 63/6, Chişinău, MoldovaSWIFT: AGRNMD2XCorrespondent bank:Deutsche Bank, Frankfurt, Germania, Acc. 949983110,
SWIFT: DEUTDEFFCommerzbank AG, Frankfurt-Main, Acc.400-8865297-01 EUR, SWIFT: COBADEFF
“Intrucât aţi făcut unora dintre aceşti fraţi mai mici ai mei, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). …
Încheiem acest articol cu o poezie scrisă de însăşi Eugenia, care este mai profundă şi mai relevantă decît oricare încheiere:
Minuni în viaţa noastră sunt, creştini, se mai întîmplă,
Izvorul milosteniei, credeţi, n-a secat încă,
Căci sfinţii prin icoane la infinit lucrează,
Minunile diverse pe mulţi îi fascinează.
O, cîte au fost să fie, să văd şi să cunosc,
Mi s-a întîmplat şi mie, le ştiu chiar pe de rost.
Citeam şi mă rugam la sfinţii din icoană,
Simţeam necesitatea că duc de dînşii foame.
Şi mi-a ieşit în cale sfîntul căutat,
Şi eu cu multă răbdare la dînsul m-am rugat,
Şi din icoana sa el grabnic a ieşit,
Luîndu-mă în seamă, spre mine a venit.
Cu har cu Duhul Sfînt sufla pe răni, cuminte,
Apoi m-a ridicat uşor cu luare aminte.
Minunea ce se-ntîmplă, din ţintuită-n pat,
Creştinilor, credeţi-mă, mă văd şezînd în pat.
Apoi altă minune cu răni pe tălpi ce doare,
Ţinută de creştini urc scări şi nu mă doare,
Apoi altă minune: uitam pastila acasă,
Iar sfîntul meu Nectarie, să vezi, de ea mă lasă.
Încetul cu încetul, nu simt necesitatea
Nici de medicamente, nici de injecţii, frate.
Să vezi, la ziua mea, veni în ospeţie,
Nu voi uita cadoul ce mi l-a adus mie.
Mă puse pe picioare, făcusem cîţiva paşi,
Şi toţi din jur îmi spuse ca sunt de aldămaş.
Pe urmă şi am dansat puţin cu copilaşii,
Căci îmi dau energie precum dau muguraşii.
Şi o să vină timpul, deja o simt şi cred,
O să alerg cu Sfîntul, nădejdea nu mi-o pierd.
Nu-s ultima, nici prima venită-n calea lui,
Minuni vor fi duiumuri, prin voia Domnului.
Vă rog pe toţi din suflet, cu rîvnă, oameni buni.
E Dumnezeu pe lume şi credeţi în minuni.
Eugenia Buruiană este o tînără în vîrstă de 32 de ani, pe care însă viaţa a făcut-o mult mai înţeleaptă pentru anii ei… De mic copil Eugenia suferă de o boală gravă şi rară – Epidermoliză buloasă, forma distrofică, care afectează atît pielea, cît şi majoritatea organelor interne… Boala se manifestă agresiv prin persistenţa pe piele a bulelor şi rănilor umede… Ca un efect al bolii, începînd cu anul 2007, Eugenia a cunoscut durerea de a fi imobilizată într-un scaun rulant, durere sporită de sărăcia şi lipsa unei familii…
“Cu vreo cîţiva ani în urmă, o femeie credincioasă din sat mi-a adus o carte despre viaţa şi minunile Sfîntului Nectarie de Eghina, m-a îndemnat să o citesc, iar părintele mi-a spus că Sfîntul Nectarie mă va pune pe picioare. La început sufletul meu era măcinat de îndoieli şi nesiguranţă, mă gîndeam că eu, cu boala grea pe care o am, nu mai pot spera la vindecare. Totuşi, am început să citesc cartea şi să mă rog Sfîntului Nectarie. Pe măsură ce mă rugam, simţeam crescînd în mine speranţa, dorinţa de a lupta, de a trăi, de a mă face bine. Citisem în cartea despre minunile Sfîntului că tămăduise un bărbat care sta ţintuit la pat de 13 ani şi mereu aveam în minte cazul acestui bărbat; mă gîndeam că dacă prin rugăciunile Sfîntului Nectarie Dumnezeu s-a milostivit de acest bărbat şi i-a dăruit sănătate, poate se va milostivi şi de mine şi mă va ajuta. Nu am încetat niciodată să sper şi să cred că va veni ziua cînd prin rugăciunile Sfîntului Nectarie şi în viaţa mea se va întîmpla o minune… Căci scris este „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere ia, cel care caută află şi celui căruia bate i se va deschide…” (Matei 7: 7,8,9).
Şi iată că după şase ani de rugăciuni şi aşteptări, Eugenia a ajuns să se poată ridica singură din pat, să poată păşi singură, doar cu ajutorul Domnului şi al Sfîntului Nectarie. Deşi încă nu poate să meargă prea mult pe picioarele ei şi în cea mai mare parte continuă să se deplaseze în scaunul cu rotile, Eugenia spune că îi este de ajuns şi atît şi mulţumeşte Domnului că se poate ridica măcar din pat.
Încă o minune pe care a săvîrşit-o Dumnezeu cu Eugenia a fost că a ajutat-o după mai mulţi ani să se întoarcă în casa părintească, care fusese distrusă. După ce a decedat mama sa, Eugenia, care avea pe atunci doar 14 ani, a locuit o vreme la o mătuşă, care a decedat şi ea în toamna anului 2005. După moartea mătuşii, Eugenia a rămas aproape pe drumuri. Nu avea la cine să stea, aşa încît pentru o perioadă a fost adăpostită de o prietenă, care suferă de aceeaşi boală ca şi ea. Apoi o rudă i-a permis să stea o vreme într-o căsuţă mică din satul natal. În tot acest timp, Jenica visa să se poată întoarce în casa copilăriei sale, acolo unde locuise cîndva cu mămica; pentru aceasta însă era nevoie de bani, pentru a face reparaţie şi a aduce casa în ordine. Şi de această dată Sfîntul Nectarie nu a părăsit-o:“Oameni de bună-credinţă, creştini cu suflet mare, cărora le sunt nespus de recunoscătoare, m-au ajutat săfac lucrările de reparaţie în casa mamei mele. M-am mutat în casă pe data de 23 noiembrie, a doua zi după sărbătorirea Sfîntului Nectarie de Eghina”, spune Jenica.
Acum însă Eugenia are o altă durere- din cauza problemelor de sanatate Eugenia are nevoie de ajutor și ingrijire permanenta, in ceea ce priveste treburile casnice si pansamentele zilnice , iar Eugenia speră din tot sufletul că şi de această dată Domnul prin Sfinţii săi o va sprijini şi va trimite pe cineva să o ajute...
Cu această ocazie, Eugenia face un apel plin de speranţă şi rugăminte către toţi creştinii cu suflet mare... Orice creştină cu dragoste de Dumnezeu şi aproapele, care dispune de timp şi dorinţă de a-i fi alături Eugeniei, cel puţin pentru o perioadă limitată de timp, pentru a o ajuta cu îngrijirea şi treburile casnice este rugată să ne apeleze la numerele de mai jos... Remunerarea bănească urmează să fie discutată... Deasemenea Eugenia se adresează creştinilor cu marea rugăminte de a o ajuta cu bani pentru procurarea medicamentelor şi achitarea salariului pentru asistenta de care are neapărată nevoie. Lunar, doar pentru medicamente, cheltuielile Eugeniei ating suma de aproximativ 3500 de lei, iar unicul venit stabil al ei este alocaţia lunară din partea statului în sumă de 845 lei. În prezent Eugenia are nevoie de o seamă de medicamente vital necesare pentru ea, care pot fi procurate doar în străinătate, al căror preţ este de 1000 de dolari. Este vorba de pansamentele Mepitel, Mepilex, dar şi de alte medicamente. .
Orice ajutor este binevenit…
Rechizite bancare:
Pentru transferuri în lei MDL:Beneficiary: Buruiană EugeniaIDNP: 2001033280467Account nr.: 22521410617Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank S.A., Fil.
5 Chişinău, AGRNMD2X435
Pentru transferuri în dolari SUA:Beneficiary: Buruiana EugeniaIDNP: 2001033280467Account nr.: MD71AG000000022521674644Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank
S.A., Branch nr.5 Chisinau, str.Alecu Russo 63/6, Chişinău, MoldovaSWIFT: AGRNMD2XCorrespondent bank: ACC. nr. 890-0223-103Bank of New York. New York,
USA.SWIFT: IRVTUS3N
Pentru transferuri în EURO:Beneficiary: Buruiana EugeniaIDNP: 2001033280467Account nr.: MD28AG000000022521674642Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank
S.A., Branch nr.5 Chisinau, str.Alecu Russo 63/6, Chişinău, MoldovaSWIFT: AGRNMD2XCorrespondent bank:Deutsche Bank, Frankfurt, Germania, Acc. 949983110,
SWIFT: DEUTDEFFCommerzbank AG, Frankfurt-Main, Acc.400-8865297-01 EUR, SWIFT: COBADEFF
“Intrucât aţi făcut unora dintre aceşti fraţi mai mici ai mei, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). …
Încheiem acest articol cu o poezie scrisă de însăşi Eugenia, care este mai profundă şi mai relevantă decît oricare încheiere:
Minuni în viaţa noastră sunt, creştini, se mai întîmplă,
Izvorul milosteniei, credeţi, n-a secat încă,
Căci sfinţii prin icoane la infinit lucrează,
Minunile diverse pe mulţi îi fascinează.
O, cîte au fost să fie, să văd şi să cunosc,
Mi s-a întîmplat şi mie, le ştiu chiar pe de rost.
Citeam şi mă rugam la sfinţii din icoană,
Simţeam necesitatea că duc de dînşii foame.
Şi mi-a ieşit în cale sfîntul căutat,
Şi eu cu multă răbdare la dînsul m-am rugat,
Şi din icoana sa el grabnic a ieşit,
Luîndu-mă în seamă, spre mine a venit.
Cu har cu Duhul Sfînt sufla pe răni, cuminte,
Apoi m-a ridicat uşor cu luare aminte.
Minunea ce se-ntîmplă, din ţintuită-n pat,
Creştinilor, credeţi-mă, mă văd şezînd în pat.
Apoi altă minune cu răni pe tălpi ce doare,
Ţinută de creştini urc scări şi nu mă doare,
Apoi altă minune: uitam pastila acasă,
Iar sfîntul meu Nectarie, să vezi, de ea mă lasă.
Încetul cu încetul, nu simt necesitatea
Nici de medicamente, nici de injecţii, frate.
Să vezi, la ziua mea, veni în ospeţie,
Nu voi uita cadoul ce mi l-a adus mie.
Mă puse pe picioare, făcusem cîţiva paşi,
Şi toţi din jur îmi spuse ca sunt de aldămaş.
Pe urmă şi am dansat puţin cu copilaşii,
Căci îmi dau energie precum dau muguraşii.
Şi o să vină timpul, deja o simt şi cred,
O să alerg cu Sfîntul, nădejdea nu mi-o pierd.
Nu-s ultima, nici prima venită-n calea lui,
Minuni vor fi duiumuri, prin voia Domnului.
Vă rog pe toţi din suflet, cu rîvnă, oameni buni.
E Dumnezeu pe lume şi credeţi în minuni.
joi, 17 octombrie 2013
Daca Dumnezeu n-ar exista...
Daca Dumnezeu n-ar exista, suferinta dimpreuna cu iubirea oamenilor, probabil l-ar face sa apara din nimic... Imaginati-va urletul de durere in unison al oamenilor de pretutindeni, si in nemarginirea cosmica, nimeni... absolut nimeni care sa-i auda... E prea sinistru, prea trist ca sa fie adevarat...Nu... Dumnezeu ne aude... Daca am putut si putem trai aici pe pamant clipe de bucurie parca nepamanteasca, pe langa cele de grea suferinta, inseamna ca El exista... Altfel n-ar exista Bucuria deloc...
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Despre suferintele ateilor si cele ale crestinilor
Acest articol porneste de la un comentariu scris de un oarecare ateu pe un blog... Il redau aici:
'' Uite cati oameni nu au ce face cu timpul lor decat sa se arunce in dispute cu fundamentalisti spălați bine pe creier de neroziile biblice.
Am fost chemat la scoala pentru a fi chestionat in legatura cu educația pe care o are fetita mea. si anume ca pune întrebari nelalocul lor in timpul orelor de religie obligatorii.
Le-am raspuns ca daca tot au ore de religie obligatorii ar trebui sa aiba si ore obligatorii Star Wars … ori Star Trek. E tot atat adevar in ambele.
Oricum … la cate scoli s-au inchis din 90 încoace …. si la cate biserici s-au ridicat in RO … tot din 90 incoace (1 la 2 zile) nu e de mirare ca devenim atat de naivi.
Naivii sunt mai usor de controlat. Le spui ca dincolo v-a fi mai bine … insa acum trebuie sa sufere …
nu ? ''
Am ajuns si eu la concluzia ca disputele cu necredinciosii nu sunt prea folositoare, si asta pentru ambele parti. De aceea am decis sa spun ceea ce mai am de spus aici in spatiul meu. Voi incepe cu punctul care ma doare cel mai mult si anume suferintele ateilor in raport cu suferintele crestinilor...si in general suferinta in lume...
Multi atei isi pun urmatoarea intrebare: de ce daca Hristos a rascumparat pacatul nu ne-am intors la viata de dinainte, fara boli si griji? Nu ne-am intors imediat la viata dinainte, pentru ca nu era ok ca o gloata de pacatosi sa navaleasca in rai… de fapt, o gloata de pacatosi nici n-are cum sa navaleasca in rai. In rai se intra prin Smerenie, Curatie si Iubire. Iar toate astea se dobandesc prin jertfa, ceea ce inseamna nu iubire de sine ci de aproapele. Cine dintre pamanteni iubeste cu adevarat pe aproapele? Nu stim, Dumnezeu stie…dar anume acesti oameni intra in Rai. Cand si cu ce jertfe- Dumnezeu stie… Deci e nevoie ca oamenii sa invete iubirea Lui Hristos, sa se pocaiasca si curete de patimi, ca sa poata intra curati in Rai…Rabdarea durerilor si necazurile fara cirtire, cu multumire si bucurie este o jertfa mantuitoare…
Absolut toti pe acest pamant sufera, fie credinciosi, fie atei. Diferenta este ca un crestin isi asuma suferinta, intelegand ca este o consecinta a vietii pacatoase pe care o duce, si in acelasi timp un mijloc de indreptare... pe cand pentru un ateu sau un putin credincios suferinta e un chin fara rost, care pe cat posibil ar trebui evitat... Atunci cand suferinta este primita cu smerenie, si chiar cu bucurie ca pe un dar de Sus, aceasta devine mult mai usor de purtat... Evident, in acceptiunea noastra Dumnezeu e Cel care ne da putere si mangaiere in durerile noastre... nu e doar o simpla iluzie care ne ajuta sa traim...Daca e sa vorbim despre o boala trupeasca, Biserica nu spune ca e pacat sa vrei sa fii sanatos. Medicii tot de Dumnezeu au fost lasati ca sa usureze suferintele trupesti. Nu fac bine acei crestini care dintr- o prea mare rivna si incredere in Dumnezeu (de fapt e mai mult o incredere in propriile puteri, in propria credinta) nu se adreseaza la medic atunci cand intr -adevar e nevoie si asteapta ca Dumnezeu sa -i vindece personal, asteapta minuni, cu exceptia cazului in care medicina nu-i mai poate ajuta. Dumnezeu nu e un chelner caruia sa-i comanzi cum sa te trateze si ce sa- ti dea... Dumnezeu are caile Sale si lucreaza si prin oameni... El are puterea sa vindece pe oricine instantaneu, dar prefera ca oamenii sa se ajute intre ei fiindca astfel se inmulteste Dragostea...
Voi afirmati ca credinta vine din slabiciune, din naivitate, din frica de chinurile iadului, din necesitatea omului de a crede ca exista cineva Sus, care in orice moment il poate ajuta si care daca duce o viata morala curata ii va darui raiul vesnic.. Cat de usor este sa crezi in Dumnezeu cand sub ochii tai lumea se ineaca in suferinta? Cat de usor este sa crezi cand vezi oameni razand sarcastic la auzul numelui Lui Dumnezeu? Cat de usor este sa crezi cand durerea roade in tine asemeni cariului in lemn si parca viata nu mai are niciun sens? Nu e deloc usor. E nevoie de o mare putere pentru a crede... si pentru ce sa crezi? pentru a putea merge mai departe cu nadejde si curaj, pentru a iubi viata asa cum e, a te bucura de ea, dar si a spera ca dincolo va fi mai bine... pentru ca e omeneste si e frumos sa crezi intr -o lume mai buna, fara chinuri si lacrimi amare, caci omul de la inceput a fost plamadit pentru Fericire, pe care din neascultare a pierdut -o, alegand suferinta si moartea.... Poti sa mergi prin viata si fara sa crezi, dar aceea deja nu e viata, ci mai mult un infern...
Oare chiar sunt stupizi si spalati pe creier cei care cred intr-o soarta fericita a universului? oare cand vezi aceasta lume uimitor de complexa si frumoasa, e stupid sa crezi ca aceasta frumusete nu poate fi rodul unei intamplari, ca nu poate sa piara pentru totdeauna, ca trebuie sa fie o continuitate? Oare cand privesti cum reinvie natura in fiece primavara, e lipsit de sens sa gandesti ca si oamenii vor invia intr-o zi intru viata cea vesnica? Oare uitandu-te la aceasta fiinta frumoasa si admirabila - omul (femeia mai ales), e inteligent sa crezi ca el s-a nascut pentru ca pret de cateva clipe sa admire frumusetile din jur, sa acumuleze cunostinte, sa iubeasca, sa treaca prin inevitabilul foc al incercarilor vietii, si in final sa dispara pentru totdeauna in neant? eh, ce viata frumoasa ne-a "daruit" intamplarea, pacat ca e atat de scurta... sa ne gandim ca nu toti ating varsta de 60-70 de ani, ca mor si tineri si copii, dar cati copii nenascuti sunt omorati inainte de a vedea lumina zilei ; anual se fac milioane de avorturi in lume! Oare viata intrauterina de cateva zile, saptamani sau luni, sa fie singura lor viata ?Ateul se aseamana unui om care a stat toata viata inchis intr -o incapere fara geamuri, unde nu poate patrunde nicio raza de lumina, si in momentul in care cineva ii spune ca dincolo de aceste ziduri, exista o lume minunata, cu oameni frumosi si fericiti, el zice ca asa ceva nu poate fi, ca e poveste curata. Si intr-adevar lumea creata de Dumnezeu este o lume de poveste, totul este o minune, viata insasi este o minune... si daca aceasta minune exista cu adevarat, de ce sa nu existe si minunea vietii de dincolo?... pentru ca nu sunt dovezi? Evident, descoperirile despre viata de dincolo pe care le-au avut mai multi dintre sfinti, dar si pacatosi de rand nu sunt relevante pentru voi, caci le puneti pe seama unor dereglari psihice... dar sunt si dovezi stiintifice care arata ca universul are un creator, pana si oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca viata este o minune a Lui Dumnezeu, iar voi totusi preferati sa credeti in incredibila poveste ca Universul s-a format in rezultatul ciocnirii a doua particule fara masa... O sa imbatraniti asteptand sau cautand acele dovezi care sa va satisfaca orgoliul, desi cred ca in adancul sufletului ati vrea sa existe Dumnezeu. Nu cautati dovezi in afara voastra, uitati-va inlauntrul vostru cu atentie si veti vedea cea mai mare dovada...Daca vedeti acolo doar revolta si durere, pe langa organele interne, e clar de ce nu puteti cu niciun chip sa credeti... Viata v-a ranit, mai bine zis v-ati ranit pe voi insiva, iar suferinta v-a impietrit inima... si cum sa-l vezi pe Dumnezeu intr -o inima impietrita? Maica Siluana spunea: 'Această pornire rebelă în faţa greutăţilor vieţii este neauzirea şi neascultarea milostivirii lui Dumnezeu ascunsă în durerea noastră! El a pus în noi durerea ca, ascultând-o, să mergem pe firul ei care duce direct în inima noastră. Acolo vom descoperi izvoarele răului, pentru că acolo e „robia Babilonului” în care ne-am lăsat târâţi de frica morţii şi acolo să-L chemăm pe Domnul, Izvorul Binelui şi Biruitorul răului. '
Ma intreb de ce populatia globului este alcatuita in majoritate din religiosi, ateii constituind doar un mic procent.. Cred ca v-ati pus si voi intrebarea asta. Ei, bine, variante ar fi doua : 1) Dumnezeu exista. 2) Majoritatea oamenilor sunt prosti si naivi. Imi dau seama spre care varianta inclinati... Dar mie realmente, daca cineva in acest moment mi-ar aduce argumente convingatoare ca Dzeu nu exista, cred ca as continua sa cred in El... nu fiindca as fi prea spalata pe creier, nu fiindca asa mi-ar fi mai usor sa fac, ci fiindca cred ca e un lucru frumos, demn, nobil, si nu o slabiciune umana cum ar putea crede unii, sa traiesti si sa mori cu gandul ca aceasta lume va avea o soarta fericita, ca iubirea pe care ai cunoscut -o si trait -o aici, nu va pieri in veci... Atunci cand gandurile omului tin de Frumos, de Iubire, de Adevar, de Bine, de un Bine etern, el devine un purtator al Binelui, al Luminii ; aceasta lumina ii umple inima si asemeni unui far ii calauzeste viata sa si a altora din jurul sau. Acesta e un om fericit. Si ce mare lucru e sa simti in interiorul tau raiul, cand in jur e un iad... Si daca Dumnezeu exista si este izvorul Bucuriei, de ce sa nu se vorbeasca despre El in scoli, ce e rau in aceasta indoctrinare? Oare copiii nu ar trebui sa-si cunoasca Creatorul si Tatal ceresc? si nu un Dumnezeu asa cum il vedeti voi, sangeros, nedrept, razbunator, ci unul care iubeste dar si pedepseste tot din dragoste, spre indreptare asemeni unui tata bun...
Daca unora le par nebuna, le spun ca in societatea de azi, dupa cum zice Scriptura, acei crestini care nu vor sa se ia dupa spiritul de turma si incearca sa-l urmeze pe Hristos, sa se roage mai mult, sa tina posturile, sa mearga la biserica nu doar la cele mai mari sarbatori, asa si sunt priviti -ca niste nebuni. Dar crestinilor adevarati nu le pasa cum ii priveste lumea, caci il au inauntrul lor pe Hristos, care le umple sufletul cu pacea Sa dumnezeiasca, prin El si pentru El traiesc, nu pentru lume. Deci judecati si voi cum e mai bine sa fii -un nebun fericit, sau unul nefericit?...
miercuri, 4 septembrie 2013
Povesti de viata, povesti de suflet (I): Sandrina H.
Povestea mea de viata vazuta prin ochii si sufletul unei doamne din Romania. O doamna deosebita pe care am cunoscut-o intamplator pe internet sau mai bine zis pe care Dumnezeu mi-a scos-o in cale, caci nimic absolut nu e intamplator. E atata suflet, inspiratie si delicatete in fiecare cuvant al ei, incat nu pot sa nu exclam in sinea mea pentru a cata oara: Doamne, ce oameni minunati mai exista pe lume...Va multumesc din suflet pentru aceasta uimitoare receptivitate, dragoste, intelegere, marinimie... Fie ca Dumnezeu sa va rasplateasca insutit tot ceea ce faceti intru slava Lui!
BY ANOMISMI44 ON SEPTEMBER 4, 2013
“Dependentă de iubire şi durere. Prin acestea două exist…Durerea mă face să iubesc cu o mai mare dăruire. Iubirea îmi dă puterea de a suporta mai uşor suferinţa, învăţându-mă a o privi ca pe o binecuvântare cerească…“
Sunt o parte din cuvintele de intampinare ale Sandrinei H. de pe blogul ei (Focuri şi Scântei) - o tanara de 24 de ani din Chisinau, a carei poveste de viata am aflat-o “intamplator”, dar care… m-a impresionat si ma impresioneaza tot mai mult in fiecare zi.
Cu mai bine de trei saptamani in urma, cautand ceva pe net – dar cu nici un fel de legatura cu ceea ce avea sa-mi iasa in cale, am dat peste un videoclip care m-a determinat sa iau pozitie, sa incerc sa fac ceva. Despre acea “intamplare” ivita pur si simplu in calea mea, am scris aici. Nu stiam ca acea “intalnire” avea sa devina inceputul unui dialog ce avea sa progreseze rapid spre o profunzime ce urma sa-mi dezvaluie lucruri si mai cutremuratoare decat cele din videoclipul dublu pe care Sandrina il montase si pe care eu il vizionasem “din intamplare”… Acel videoclip al Sandrinei, repostat de mine pe blog, a scos imediat la iveala trei povesti de viata care de care mai uimitoare si mai complicate, toate traite de tineri – dar nu de cei satui de viata si cazuti in deznadejdea lumii in care din pacate traim (asa cum apare in acel videoclip), ci din cei ce lupta sa traiasca si pretuiesc fiecare secunda a vietii lor, oricata suferinta fizica ori sufleteasca ar aduce acea clipa urmatoare.
Aveam sa iau cunostinta cu trei lupte uriase, fiecare in felul ei, traite de cate un tanar roman (de dincoace ori de dincolo de Prut…). Intai de toate, lupta cu anorexia nervoasa, apoi lupta cu epidermoliza buloasa si apoi lupta cu poliartrita reumatoida. Toate trei, boli cumplite, necrutatoare, chinuitoare, atat pentru tanarul ce sufera cat si pentru familia lui.
Despre cea din urma boala – poliartrita reumatoida juvenila, de care sufera Sandrina, mi-a destainuit ea numai la rugamintea mea si mai apoi am primit permisiunea ei de a scrie cate ceva despre ea, aici. Nu voi detalia mult despre suferinta Sandrinei – continua si halucinanta uneori – inca de la varsta de doi ani si pana azi, ci voi incerca un mic medalion artistic, caci Sandrina este o invingatoare prin ceea ce face! In afara de activitatile ei curente, este un om de arta, care pretuieste cultura si spiritiualitatea, se implica in activitatile sociale cu conotatie artistica, ea insasi fiind un spirit creator, de mare sensibilitate. Canta, scrie si realizeaza fotografii iar multe din montajele ei video sunt de o deosebita calitate artistica, sufleteasca. Pana la momentul acesta cand scriu, Sandrina are incarcate pe youtube 53 de video-uri (link aici). Si toate aceastea, realizate vaslind printre crize de durere si neputinta, cu mainile anchilozate si cu picioarele schilodite de dureri si operatii la incheieturi, cu creierul uneori pierzand orice legatura cu realitatea din pricina durerilor insuportabile. Sandrina gaseste insa puterea sa impartaseasca din prea-plinul ei de iubire, de apropiere si caldura fata de orice fiinta aflata, ca si ea (si cat de bine intelege!!!), in suferinta. In fapt, in primele mailuri Sandrina ma atentiona nu asupra ei, ci asupra cazului extrem al unui cunoscut al ei, “baiatul fluture din Chisinau”, Eugen Brad (astazi in varsta de 30 de ani), despre care voi scrie curand pe blog, separat. El este cel a carui boala cumplita, epidermoliza buloasa, i-a anihilat buna parte din ceea ce noi numim superficial “libertate”, insa pe care Eugen, prietenul Sandrinei, a invatat sa o inteleaga intr-adevar!
Am vizionat toate postarile video de pe youtube de pe canalul Sandrinei – cu drag, cu placere, cu vibratie. Si nu stiu ce m-a impresionat mai tare: vocea ei minunata cand canta ori cand lectureaza din “Casiana”, mestesugul montajelor video iesite de sub manutele sale slabe si subrezite de boala, exprimarea adanca si inteleapta din cuvinte, incrustata de dragoste si compasiune in fiecare moment, ori pur si simplu capturile de film in diversele imprejurari cand a participat la spectacole de caritate. Si mai ales, mai ales, eu am apreciat doua filme pe care le-a realizat si daruit din toata inima, la doi oameni pretiosi din viata ei: doctoritei ei si unchiului ei, actor la teatrul "Mihai Eminescu "din Chisinau.
Am ales mai jos cateva din realizarile Sandrinei, care pot incropi aici, pe loc, profilul sau in miniatura. Intai, un mololog al sau despre sine si viata – si sa retinem ca ceea ce a scris nu-i din film, ci din viata traita de ea insasi!!!
***
Cu aproape un an de zile in urma, dupa aproape 20 de ani de suferinta grea, Sandrina marturiseste ca a intalnit doctorita careia ii datoreaza iesirea din infernul zilnic, Nadejda Ganea. Ei i-a dedicat filmuletul de mai jos, care pe mine m-a impresionat enorm. Spicuiesc dintr-unul din emailurile Sandrinei catre mine, in sepranta ca va ingadui publicarea acestor randuri aici, spre a intelege situatia ei limita: “…Fiindca nu m-am tratat corespunzator, boala a evoluat rapid ajungand in ultima stadie la toate articulatiile (artroza de gradul 4). Am doua proteze la articulatiile soldului. Si trebuie sa ma operez si la genunchi. Ani de-a rindul am trait un adevarat calvar, mergeam la scoala in dureri insuportabile si ma intorceam la fel. Mergeam 40 de min cu troleul incolo, si juma’ de ora cu troleul inapoi. Pe jos mergeam la vreo ora pe zi, ceea ce era practic ireal tinand cont de starea mea. In clasa 12 deja ma deplasam cu taxiul, caci starea se inrautatise tare. Vreo 5 ani in urma medicii uitandu-se la roentgenogramele mele, se mirau ca eu inca pot merge. Eu pe atunci inca ma deplasam cu troleul… Dupa scoala am facut si facultate 3 ani de zile. Nu mergeam la ore, invatam de sine statator din conspectele colegilor, si ma prezentam numai la examene… Din cauza atator stresuri mi-am dereglat sistemul nervos. Vreo 6 ani de zile m-am chinuit cu stari de slabiciune, ameteala, dureri continue de cap, fobie inexplicabila pe care nu o puteam controla – mi-era frica de tot: de mine, de moarte, de oameni, mi-era frica sa ma scol in pat si sa merg la bucatarie, etc… Eram aproape mereu in depresie. Ma tratam periodic si ma simteam mai bine, dar la un moment dat oricum stresurile m-au adus la un punct critic. Era o stare aproape de coma, asa o simteam eu, desi vorbeam destul de clar, dar ma simteam in pragul mortii…Si atunci am avut noroc de un doctor bun (reumatologul meu – o doamna deosebita, la care ma tratez de un an si ma simt mai bine). Ea mi-a prescris un tratament neurologic serios, pe care l-am inceput de la 1 decembrie 2012, si il continui si acum… Sa nu fi fost ea, as fi ajuns la spitalul de nebuni, sau as fi murit. Din pacate am devenit dependenta de calmante….“
***
Sandrina a crescut numai cu mama ei, de la varsta de 3 ani. (...)
Pentru mine, Sandrina este un exemplu extraordinar, un tanar care a invatat sa pretuiasca si sa inteleaga suferinta ce i s-a dat, la cei 24 de ani de viata pe care ii are in prezent. Mi-a scris, intr-un email, urmatoarele (pe care sper sa incuviinteze de asemenea sa le fac publice): “…Nu-mi pare rau de tot ce-am tras , caci durerea m-a maturizat si apropiat de Dumnezeu. Nu dau vina pe nimeni pentru suferintele mele, nici pe mama care ma creste singura de la 3 ani, nici pe medici, care pe atunci nu erau tare experimentati. Nimeni nu a vrut s-ajung asa. Poate doar Dumnezeu a vrut, dar nu din ura ci din iubire nemarginita, ca sa ma protejeze de urgiile din lume…Intr-un final, dupa multe framantari sufletesti, am inteles ca daca as fi fost sanatoasa si frumoasa, nu as fi fost mai fericita, mi-as fi pierdut sufletul cu siguranta, caci imi cunosc pornirile rele…Si m-am ingrozit, dupa care i-am multumit Lui Dumnezeu ca sunt asa cum sunt… Dar ispitele inca imi dau tircoale. Si nu e de mirare. Viata e o lupta continua pentru curatirea inimii…“
Pentru mine, Sandrina este un exemplu extraordinar, un tanar care a invatat sa pretuiasca si sa inteleaga suferinta ce i s-a dat, la cei 24 de ani de viata pe care ii are in prezent. Mi-a scris, intr-un email, urmatoarele (pe care sper sa incuviinteze de asemenea sa le fac publice): “…Nu-mi pare rau de tot ce-am tras , caci durerea m-a maturizat si apropiat de Dumnezeu. Nu dau vina pe nimeni pentru suferintele mele, nici pe mama care ma creste singura de la 3 ani, nici pe medici, care pe atunci nu erau tare experimentati. Nimeni nu a vrut s-ajung asa. Poate doar Dumnezeu a vrut, dar nu din ura ci din iubire nemarginita, ca sa ma protejeze de urgiile din lume…Intr-un final, dupa multe framantari sufletesti, am inteles ca daca as fi fost sanatoasa si frumoasa, nu as fi fost mai fericita, mi-as fi pierdut sufletul cu siguranta, caci imi cunosc pornirile rele…Si m-am ingrozit, dupa care i-am multumit Lui Dumnezeu ca sunt asa cum sunt… Dar ispitele inca imi dau tircoale. Si nu e de mirare. Viata e o lupta continua pentru curatirea inimii…“
Citiţi postrea integrală aici: http://anomismia.wordpress.com/2013/09/04/povesti-de-viata-povesti-de-suflet-i-sandrina-h/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)