Nu-i suferinta mai grea-n lumea mare
Decat calvarul unui suflet ce nu stie
Ce-i va aduce clipa urmatoare
Si iadul-n el urla nebun ca o bestie.
Frica de sine, frica de durere
De-a pierde inimi, bucurii de tot
Frica de oameni, frica de iubire
De moarte si de viata la un loc.
O suferinta-ntinsa, un rastignit al noptii
Esti intre al vietii si al mortii brat de plumb
Iar de Iisus prin cruce a stins flacara mortii
Pe tine ea te-arunca-n flacari mai adanc
Si n-ai scapare de pecetea sortii
Tu- om cazut din leaganul Iubirii
Decat in tine, misca pietrele si muntii
Ca sa gasesti Izvorul Fericirii...
Daca mai crezi catva-n voia Iubirii
Ce-astepti sa te distruga, te va infiripa
De te crezi fericit, invingi stigmatul firii
De te crezi osandit, osanda vei purta..
Nu te-ntreba de ce-i asa a vietii lege
Raspuns nu vei gasi aicea pe pamant
Doar fericirea de o cauti- vei afla-o
Caci Domnul pentru ea te-a plamadit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu