Osho si religia sau Osho versus Hristos (4)

Sunt sincera si prezint intai spusele lui Osho (filosof indian), nu am de ce sa le ascund, fiindca intentia mea nu este si nu poate fi alta decat cunoasterea adevarului...v-as ruga sa cititi pana la capat... Puteti citi si postarile mele anterioare din aceeasi serie

Osho : "Ne putem creşte copii într-un mod mai uman, necondiţionat, inteligent, privind Pămîntul ca pe o unitate-nu creştini, nu hinduşi, nu mahomedani, nu indieni, nu chinezi, nu americani. Naţiunile şi religiile sunt creaţii ale preoţilor şi politicienilor. Odată ce aceştia sunt terminaţi, religiile şi naţiunile sunt şi ele terminate. Iar o lume fără religii, fără naţiuni, va fi o lume umană-fără războaie, fără lupte inutile pe care nimeni nu le-a văzut...E atît de stupid că, de mii de ani, oamenii s-au ucis între ei în numele lui Dumnezeu. Nimeni n-a văzut, nimeni nu are vreo dovadă, nimeni dintre ei nu are vreo probă că Dumnezeu există. Şi nici măcar nu se simt jenaţi, pentru că nimeni nu le-a pus întrebarea privindu-i în ochi...Şi ei continuă cu cruciadele, cu jihadurile, cu războaiele religioase, distrugîndu-i pe toţi cei care nu cred în dogma lor, deoarece dogma lor e divină şi oricare altă dogmă este creaţia diavolului. Ei încearcă să servească umanitatea ucigînd oameni. Intenţia lor e de  a-i elibera pe oameni din ghearele diavolului.Dar lucrul cel mai ciudat este că fiecare religie crede că religia cealaltă e creaţia diavolului.
Aşa că lupta continuă. Politicienii poartă război după război-pentru ce? Eu nu văd rostul. Dacă putem face ca omul să fie liniştit, paşnic, iubitor, naţiunile vor dispărea, războaiele vor dispărea, toate politicile murdare vor dispărea. Toate politicile sunt murdare-nu există vreuna altfel. Dar trebuie să îi atacăm pe cei care au puterea. Atacarea sărmanului om obişnuit nu va fi de nici un ajutor, deoarece el nu are nici o putere, el e victima. Chiar dacă îl putem schimba, nu va fi o mare schimbare. Dar, dacă putem să distrugem conspiraţia dintre religie şi politică, dintre preoţi şi politicieni, va fi cu adevărat o mare schimbare, o revoluţie-singura revoluţie necesară şi care nu s-a petrecut încă."
"Dacă umanitatea rămîne adormita, dacă umanitatea rămîne inconştientă şi hipnotizată, atunci politicianul poate rămîne la putere, iar preotul poate continua să te exploateze. Dacă umanitatea se trezeşte, atunci nu va mai fi nevoie de aceşti preoţi şi politicieni. Nu va mai fi nevoie de vreo ţară, de vreun stat şi nu va mai fi nevoie de nici o Biserică, de nici un Vatican, de nici un papă. Nevoia va dispărea. Va exista o calitate total diferită a conştiinţei umane. Calitatea trebuie să se nască. Am ajuns la acel punct al evoluţiei în care această conştiinţă nouă este imperios necesară, disperat necesară-această conştiinţă nouă care îl eliberează pe om de politică şi de religie." Osho "Putere, politică şi schimbare" 

 

 Deci Osho ne spune ca toate religiile la fel ca si politicile lumii sunt de o mama si trebuie anihilate. Cel putin in ce priveste Ortodoxia din cate stiu eu si din cate spune istoria Biserica Ortodoxa nu a organizat cruciade, inchizitii si nu are asupra sa vina de a fi facut zeci, sute sau sau mii de victime, de a fi ucis in general pe adeptii altor religii si de a fi instigat la ura si intoleranta fata de alte religii. Dimpotriva anume Biserica Ortodoxa a si fost prigonita in toate timpurile sub diferiti conducatori, incepand de la imparatii pagani ai Romei si pana in ziua de astazi. Astazi prigoana se duce mai ales prin razboiul informational-propagandistic-ideologic care este cel mai zdrobitor pentru sufletul omului, dar si in mod direct. Crestinii sunt si azi torturati si ucisi de anumite grupari islamiste pentru indrazneala de a-si marturisi credinta. Adulti si copii. Nu incerc sa spun ca islamistii sunt rai, iar ortodocsii buni. Incerc sa judec dupa fapte. Ma gandesc cam ce-as putea sa-i incriminez Bisericii ortodoxe si nu gasesc decat " vina" de a fi si ea o religie si deci automat o punem intr-o oala cu celelate religii si ne gandim ca nu poate sa ne calauzeasca spre Adevar. Daca incercam o viziune panoramica asupra religiilor, si ideii de religie in general ajungem usor la concluzia ca pana si Ateismul e o religie intrucat si ateul are zeul lui- materia pe care o divinizeaza si despre care crede ca s-ar fi organizat singura prin nu stiu ce focus-pocus...Orice om crede in ceva. Si acest " crede" induce automat ideea de religie, de conectare cu ceva superior omului. Chiar si acest Osho care pretinde ca e in afara oricarui sistem de gandire, are pana la urma sistemul lui de gandire si raportare la religii si filosofii de viata. Deci isi promoveaza sistemul lui de gandire, religia lui daca vreti, de a fi in afara oricarei religii si de a se inchina dumnezeului din el.. L-a studiat si el pe Budha, si pe alti maestri spirituali, chiar si Biblia Ortodoxa si cuvantul lasat de Hristos pe care le-a comentat in fata discipolilor sai si acestia au imortalizat spusele lui astfel aparand cartile cu invataturile sale. Osho singur nu a scris nicio carte. Iisus la fel a predicat in fata discipolilor sai si nu a scris nicio carte. Toate invataturile sale au fost fixate in scris de catre ucenicii Sai... Asa a facut si Budha...si Mahomed...si... Ni s-a luminat putin situatia sau ne-am impotmolit si mai mult? Osho afirma ca o lume fara religii, fara natiuni va fi o lume umana, fara razboaie.. .si daca putem face ca omul sa fie linstit, pasnic, iubitor, natiunile vor dispare ,razboaiele vor disparea, toate politicile murdare vor disparea... Daca putem... Daca umanitatea se trezeste...Si cine sa reuseasca aceasta performanta de a trezi si pacifica pe oameni, ca de secole tot se incearca asta dar fara izbanda? Parem tot mai inraiti, mai dezechilibrati, mai neintelepti, ne urim intre noi pana ajungem sa ne uram propria viata caci nu mai stim cum s-o traim ca sa avem pace si bucurie. E o utopie aceasta idee a lui Osho de a crea o noua constiinta universala, prin distrugerea religiilor si tuturor politicilor. In afara oricarui sistem de referinta, nestiind de unde vine si incotro pleaca, omul nu va deveni pasnic si iubitor ci se va indobitoci cu totul...Dovada sunt sistemele politice comuniste-antihriste ale secolului 20, care au incercat crearea unei lumi noi fara Hristos, fara religie, pierzand de pe fata pamantului mai multi oameni ca toate razboaiele religioase la un loc, dar au pierit si ele repede...
Deci aceasta creatie a lumii noi despre care vorbeste el, si pentru care se pregateste terenul acum in lume prin persecutia bisericii si inlaturarea regimurilor monarhice este o lucratura diavoleasca despre care se vorbeste apropo in Scriptura. Revenind, chiar Osho ne arata prin propriul exemplu ca avem nevoie totusi de o calauza sufleteasca ca sa ajungem ceva mai departe, fie acesta Budha, Hristos, Mahomed etc... Tin sa amintesc ca Hristos a fost singurul lider daca vreti sa-i spun asa, care a predicat iubirea pana la jertfa suprema fata de aproapele dar si fata de dusman. Hristos a venit sa-l ridice pe om din starea sa cazuta dobitoceasca la starea de inger, de om indumnezeit prin harul Sau. Biblia ortodoxa este o carte a iubirii. Cititi-o si va veti convinge. Cititi mai cu seama Noul Testament... Toate filosofiile si ideile religioase palesc in fata intelepciunii si puterii cuvantului Lui Hristos, care este de fapt Cuvantul Lui Dumnezeu, pe care daca l-am auzi am iesi din mocirla in care ne zbatem si lumea s-ar asemana cu acea pe care si-o imagina Osho...Hristos a venit sa vesteasca o noua constiinta, constiinta iubirii, si nu mai avem nevoie de o alta, de alti predicatori si lideri spirituali. In jertfa Lui Hristos de pe cruce se cuprinde toata Taina Ortodoxiei, Taina Dragostei,care a fost intemeiata pe Sangele Lui varsat din Iubire nemarginita fata de omenire...

Daca Hristos n-ar fi iubit nu s-ar fi lasat rastignit...Si avem dovada istorica, documentara si materiala a rastignirii Lui. Din doua una, sau Hristos chiar a fost Fiul Lui Dumnezeu, sau a fost un nebun de legat, daca s-a lasat batjocorit in acest hal si rastignit...Dar daca a fost nebun, de ce din invatatura lui strabate atata intelepciune, dragoste, viata, putere? A venit un Osho acum spre sfarsitul mileniului 2 sa ne lumineze spunandu-ne uite, ati trait ca animalele pana acum, ati fost tradati, umiliti, manipulati de religie si biserica, e timpul sa traiti ca oamenii, eu am reusit asta. Si daca am trait ca animalele pana azi, ce s-a ales de toate acele miliarde de oameni care au vietuit pe pamant pana acum, ce s-a ales de viata lor,  dar si de soarta lor in vesnicie? Ne poate spune Osho unde au ajuns sufletele lor? Sau nu mai conteaza, ca oricum is morti, nu mai exista. Important e sa "salvam" prezentul, sa aflu eu, tu si restul care mai traiesc Calea si Adevarul si sa traim in pace si iubire pana la adanci batraneti...ca dupa aia nu stiu ce o fi...
...Niciun lider religios nu s-a jertfit ca Hristos, toti au venit si continua sa vina cu idei, idei... Dar fapte concrete nu prea vad... Majoritatea acestor lideri sunt niste egoisti si sarlatani, care nu au reusit sa realizeze nici a mia parte din cate a facut Hristos pentru oameni cat a fost in trup dar si dupa asta prin Biserica Sa, si mai rau i-au scurs de bani nebuni pe cei ce credeau orbeste in ei si invataturile lor. Cercetati istoria Bisericii Ortodoxe, vedeti faptele ramase in istorie, si faptele prezentului...Vedeti cum traiesc preotii vrednici, cu cata iubire isi calauzesc discipolii, ce fapte de milostenie fac, fapte mari! Cercetati ce minuni se fac in biserica Ortodoxa, prin puterea Lui Hristos, si in prezent, minuni de care n-a facut nici Osho, nici Budha si nimeni altul...Vindecari de trupuri si suflete, invieri din morti (inchipuiti-va ca se petrece si asa ceva), sfinte moaste izvoritoare de mir...icoane care plang, izvorasc mir sau sange. Oamenii de stiinta au descoperit globule albe in acel mir ce izvoraste din moaste. Mergeti si vedeti cu ochii vostri. Adevarul si Libertatea se poate cuprinde doar in Iubire si in dorinta de cunoastere.

Osho si religia (3)

In ultimul timp se pare ca tot mai multi, in special tineri sunt interesati si captivati de scrierile filosofului si liderui spiritual indian al secolului XX Osho. Astazi, pe una din retelele de socializare am dat iarasi de o spusa a acestui guru indian, pe care o redau mai jos, dupa care incerc sa analizez cele afirmate de el.

"Dacă ai o idee în minte, eşti corupt. Atunci nu mai asculţi ce se spune - atunci asculţi potrivit ideilor tale. Atunci, mintea ta joacă un rol activ. Cînd te uiţi, mintea este activă. Cînd vezi, mintea este pasivă. Asta-i diferenţa. Cînd te uiţi, mintea încearcă să manipuleze. Cînd vezi mintea este tăcută, observă, este disponibilă, deschisă, fără nici o idee anume pe care să o impui asupra realităţii. Vederea este goală. Şi ajungi la adevăr numai atunci cînd eşti complet gol, cînd ai aruncat toate hainele, toate filosofiile, toate teologiile, toate religiile, cînd ai abandonat tot ce ţi-a fost dat, cînd vii cu mîinile goale, fără să ştii ceva. Cînd vii posedînd cunoştinţe, vii deja corupt. Cînd vii cu inocenţă, ştiind că nu ştii, atunci uşile sunt deschise - atunci o să fii în stare să ştii. Doar persoana care nu deţine cunoştinţe este capabilă de cunoaştere." Osho - "Inocenţă, cunoaştere şi uimire. Ce s-a întîmplat cu sentimentul de uimire pe care îl aveam cînd eram copil?"

Daca ne luam dupa cele afirmate de Osho ajungem la concluzia ca trebuie sa aruncam la gunoi toata educatia pe care am primit-o de mici copii acasa, la gradinita, apoi la scoala, tot ce a fost investit mai bun, mai curat, mai moral in noi de catre parintii, buneii nostri- si aici vorbesc de exemplele fericite de familii crestine, dar si de cele religioase in general, care si-au educat copiii in frica Domnului, cu dragoste si daruire ca sa creasca din ei oameni cu demnitate si moralitate- apoi de profesorii nostri si alti oameni de buna credinta... Nu incerc sa afirm ca exista parinti care isi educa copiii fara cusur, pregatindu-i perfect pentru viata, precum nu incerc sa spun nici ca exista copiii atat de obedienti, de perfecti ca sa primeasca cu bratele si sufletul deschis intregul tezaurul moral-duhovnicesc oferit de parinti... Si imi vine aici sa-l citez pe Aurelian Silvestru: "Lumea e imprefecta. Conteaza insa nu cum o gasesti cand vii, ci cum o lasi cand pleci". Traim intr-o lume plina de rataciri, si trebuie sa trecem prin filtru toata informatia pe care creierul nostru o acumuleaza de-a lungul vietii, sa nu primim si acceptam orice. Dar cum sa stii ce poti primi in tine cu inima linistita si ce nu? Mintea noastra sa fie singurul punct de reper? Trasi in acest virtej teribil de informatii, concepte, filosofii, curente incepem sa credem ca cel mai intelept lucru ar fi sa dam Delete intregii arhive a mintii si sufletului nostru si sa incepem sa o formam de la zero... Am dat de o parte principiile religioase, educatia mostenita de la parinti, bagajul de cunostinte acumulat pe bancile scolii si facultatii, ideile desprinse din carti si din auzite, am aruncat totul... Ce ramane, si cu ce incepem sa ne formam acel suflet liber si dornic de Adevar pe care ni-l dorim? Sa ne imaginam ca am fi fost din fasa lipsiti de orice cuvant de iubire, orice mangaiere, de educatia si sfaturile parintesti, de frecventarea unei scoli obisnuite, de lectiile si indrumarile profesorilor, adica am fi trait ca niste Mowgli, dar unii modern, nu crescuti in padure de fiarele salbatice, dar traind ca niste fiare salbatice in lumea moderna. V-ati putut imagina? Oare cat de capabili de cunoastere am fi fost si ce "sistem de gandire" am fi avut ajunsi la varsta a tineretii ? Unul nu departe de al unei fiare salbatice... Da, am fi fost inocenti ca niste copii, dar incapabi de a penetra adancurile fiintei umane fara ajutor din exterior... Osho spune ca el a reusit sa atinga luminarea spirituala si sa "vada dinauntru". Ma intreb daca ar fi fost lipsit de educatia parinteasca si cea religioasa, de interactiunea cu societatea in general, ce-ar mai fi putut el sa vada acolo in mintea si sufletul lui?

Trebuie sa fim cu totul ignoranti, sau chiar cretini sa nu realizam ca ceea ce avem mai bun si mai valoros in mintea si sufletul nostru le-o datoram anume parintilor, buneilor, strabuneilor nostri si bisericii in general, caci aceasta a fost dintotdeauna sursa adevaratei si celei mai adanci moralitati si culturi. Deci cum se poate ca acest Osho sa fie atat de luminat si sa cunoasca taina Iubirii, daca face astfel de afirmatii? Si ajungem iar la obirsiile religiei, fiindca ne place sau nu - omul se naste cu sentimentul religiozitatii, cu nevoia de a crede in Cineva superior lui, de a se incredinta puterii si dragostei Lui infinite, si acest sentiment n-o sa piara decat dimpreuna cu omenirea intreaga, caci a fost sadit in sufletul omului de catre Insusi Dumnezeu- Creatorul si Tatal nostru.

Chipuri sarutate de Dumnezeu. Juliana Wetmore. (2)

In 2010, in viata Julianei a aparut un omulet nou, o sora minunata pe nume Danika care sufera de acelasi sindrom, insa cazul ei nu e atat de grav ca al Julianei. Familia Wetmore a infiat-o de la un orfelinat din Ukraina. Va invit sa urmariti mai jos intalnirea emotionanta dintre familia Wetmore si Danika. Acum Danika-Christina Wetmore si Juliana vor fi probabil prietene de nedespartit care-si vor intelege reciproc durerile si bucuriile asa cum nimeni nu o va putea face vreodata... Si lasa gurile rele sa vorbeasca...Ce au altceva de facut? Un om care se simte fericit si implinit nu-si va baga niciodata cu nerusinare nasul in viata altuia sa improaste cu noroi. Daca o face, inseamna ca el insusi e profund nefericit, altfel si-ar vedea de viata lui si la nevoie ar intinde o mana de ajutor celor mai incercati de viata ca el, ar plange cu cei in suferinta, si s-ar bucura cu cei ce se bucura.

Oamenii ca familia Wetmore nu trebuie sa fie compatimiti, ci admirati, caci sunt vadit mai puternici, mai admirabili, mai Oameni decat multi dintre noi... Mai degraba mi-ar trezi mila fetele rebele din ziua de azi, care-si petrec viata prin cluburi si desfranari murdare...Iar Juliana si Danika sunt oarecum protejate de necuratiile lumii de azi...Deci acest handicap este mai mult o binecuvantare pentru ele decat o povara si sa dea Domnul sa simta si ele asa...Cum poti sa mai spui ca Domnul nu se ingrijeste de fapturile sale? Se ingrijeste Domnul de toti, dar nu toti sunt alesi sa poarte aceste suferinte ca pe o cununa, caci traim intr-o lume de oameni fara coloana vertebrala, slabi cu duhul, care nu stiu sa-si poarte cu demnitatea nici crucea lor nu atat de grea, daramite sa mai puna umarul la crucea altuia, iar Raul pe care-l fac nu e o putere, ci o slabiciune care cauzeaza multa durere si tulburare in lume, dar de fapturile care-si pun nadejdea in Domnul nu se poate atinge atat cat sa le distruga... Insa se va intoarce insutit impotriva celor care-l pricinuiesc daca acestia nu se vor trezi la timp din delir...
Multi zic, ia uite saracul de el este orb, paralizat, are retard mintal... Nimeni nu zice: uite sarmanul de el este zgarcit, manios, crud, desfranat... Or handicapurile sufletesti sunt cu mult mai grave ca cele trupesti. Cele trupesti nu sunt vesnice. Se trec cel tarziu o data cu moartea, iar cele sufletesti daca nu le tamaduiesti aici, le iai cu tine in suflet, in vesnicie...

Un adanc respect familiei Wetmore pentru acest gest extraordinar. Cat de minunat rinduieste Dumnezeu lucrurile. Daca Juliana nu s-ar fi nascut cu acest defect, cine stie care ar fi fost soarta Danikai, poate ar fi ajuns intr-o familie nu atat de buna, sau mai rau- pe strazi... Vestile bune nu se opresc aici. In 2012 familia Wetmore a mai infiat 3 copii sanatosi. Acum sunt 6 de toti. Nu contenesc sa ma minunez de aceasta familie cum nu am mai vazut o alta pana acum. Dumnezeu sa-i ocroteasca de rele si sa le rinduiasca cat mai multe bucurii adevarate! Iar noi daca nu stim sa fim sensibili la suferintele si bucuriile lor, sau nu avem posibilitate sa le intindem o mana de ajutor, macar sa nu le ingreunam viata prin vorbe necugetate si murdare care din pacate inca mai continua sa umble pe internet...Si sa ne amintim ca a fi Om nu inseamna a fi voinic si frumos la chip, ci a avea suflet si a respecta fiece faptura lasata de Dumnezeu pe acest pamant...

 

Un suflet sensibil de artist a gasit o sursa de inspiratie in Juliana realizand cu maiestrie un portret al ei in culori calde si vii cum este si sufletul acestei copile...Pe mine cel putin ma fascineaza si ma inspira. Toata admiratia autorului al carui nume din pacate nu am reusit sa-l aflu exact...
 

Chipuri sarutate de Dumnezeu. Juliana Wetmore (1)

Am aflat de cazul Julianei Wetmore cu vreo 3 ani in urma si de atunci il urmaresc cu multa emotie si interes. Juliana Wetmore s-a nascut 11 ani in urma, cu o defectiune genetica grava numita sindromul Treacher Collins. Cazul Julianei este cel mai sever cunoscut in practica medicinala. Fetitei ii lipsesc 40% din oasele fetei si a suferit pana acum 45 operatii de restabilire a functiilor vitale si reconstructie a fetei. Medicii nu au crezut ca va supravietui, dar in ciuda tuturor pronosticurilor Juliana traieste si pare un copil fericit...Spun pare fiindca nimeni in afara de ea si Dumnezeu nu poate sti ce e in sufletul ei. Un singur lucru strabate foarte clar: curajul si dragostea parintilor care nu s-au gandit nicio clipa sa- si abandoneze copilul si au luptat impreuna cu ea pentru viata...Da, poate ca multi vor spune ca aceasta nu e viata ci un iad de o viata. Citeam cu frangere de inima unele comentarii pe youtube la adresa Julianei. Multi pareau foarte revoltati ca acest copil, acest monstru(!)  a fost lasat sa vina pe lume si intrebau mama de ce n -a facut avort. Ridicola si inutila intrebare. Daca deja l-a adus pe lume, ce rost are sa mai pomenesti de avort care este de fapt o crima? 

Copilul exista, si intrebarea trebuie sa fie ce se poate de facut pentru acest copil ca sa poata duce o viata cat de cat normala. Stiu ca unii vor fi sceptici si vor nega cu vehementa posibilitatea unei vieti normale... Dar ce e normalitatea de fapt? Majoritatea inteleg normalitatea in urmatorii termeni: sa poti manca singur, duce la wc singur, sa mergi pe picioarele tale, sa ai inteligenta cat sa poti urma o scoala, eventual o facultate, sa ai un serviciu, sa poti intemeia o familie, naste si creste un copil...da, si pentru ca un baiat sa se uite la tine trebuie ca nici fizicul sa nu lase de dorit..  Si daca incercam s-o integram pe Juliana in acesti parametri vedem ca nu ne reuseste... Ea se hraneste printr-un tub fixat la nivelul abdomenului, nu vorbeste decat prin semne si nu are un chip de zana... Iar faptul ca urmeaza o scoala obisnuita si ca poseda mai multe talente, pictura, dans, ne- ar trezi mai degraba mila si repulsie decat admiratie...

Sarmanii copii ce invata intr-o scoala cu ea; deci conchidem ca Juliana nu e un copil normal, ba chiar poate prejudicia dezvoltarea armonioasa  a psihicului copiilor (faptul ca copiii nostri se uita la desene animate cu monstri, ori colectioneaza papusi-monstri ne doare mai putin, oricum aia nu sunt "reali") …Sunt sigura ca daca parintii ar vorbi cu copiii lor si le-ar spune ca Juliana este un copil obisnuit, cu nimic mai prejos decat ceilalti copii, ba chiar ii depaseste pe altii prin inteligenta si talentele sale, copiilor nu le-ar mai fi frica de ea ci ar respecta-o si ar iubi-o. O colega de clasa a Julianei inca pe cand ea era prin clasa a intaia marturisea ca Juliana este cea mai buna prietena a ei, insa nu stie de ce. Cata sinceritate si inocenta intr-un copil. Copiii sunt mult mai intelepti ca noi adultii, ei nu rationalizeaza asa dur, ei simt mai profund sufletul omului si nu judeca dupa aparente. Iar multi dintre noi cred ca ar prefera sa-si transfere copilul in alta institutie decat sa-l lase alaturi de asa un copil ca Juliana. Si ce atitudine o sa aiba el mai tarziu la vazul unei persoane cu disabilitate grava? Multi ne gandim cu groaza ca aceasta fetita poate ajunge la maturitate si naste copii ca si ea, la fel si alte fete cu acest teribil defect, si astfel vom ajunge sa traim intr-o lume de monstri... Ce terifiant...Chiar cineva a si lasat un comentariu care suna cam asa: sa fie ucisa cu foc, sa nu lase urmasi! Stau si ma intreb, e Juliana un monstru mai mare decat noi cei ce gandim asa? Sunt sigura ca daca ne-am putea vedea sufletele cu ochii trupesti am constata cu stupoare ca sunt mult mai hade decat chipul acestui copil…Evident, vom incerca sa ne justificam nesimtirea si rautate prin faptul ca i-am face o favoare Julianei lipsind-o de dreptul la viata, caci oricum viata ei nu va fi viata... Dar cine suntem noi sa decidem cine are dreptul sa traiasca si cine nu? Credeti ca ar fi mai frumoasa si mai sanatoasa o societate cu chipuri perfecte si inimi de monstru? Dumnezeu a trimis pe pamant acest copil cu suflet de inger dar si cu un chip la fel as putea spune, caci omul este atat de frumos la exterior pe cat de frumos ii e sufletul, sa vada daca chiar il vom accepta si iubi asa cum e… Iar celor care spun ca Dumnezeu a facut o greseala, sau conchid ca El nici nu exista daca lasa sa se intample asa ceva ( cineva ironiza rautacios, ha, ha si asta e fiinta creata dupa Chipul si asemanarea Lui Dumnezeu? ) , le raspund ca nu trupul e creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, ci sufletul care este imaterial si vesnic...Trupul este doar o carcasa...Ceasornicul are valoare doar atat cat se afla mecanismul in el. Daca il inlaturi, ramai doar cu carcasa, care poate fi si frumoasa dar nu-ti foloseste la nimic.
Altcineva scria cu regret pe youtube ca fetita asta  cand va atinge adolescenta si va intelege cum arata isi va pune capat zilelor. Si de se va intampla asta, a cui va fi vina? A Julianei care nu s-a simtit iubita indeajuns, sau a noastra a tuturor care nu am stiut sa-i oferim suficienta caldura si dragoste ca sa se simta iubita si fericita? Daca Juliana ar intalni in fiece zi priviri blande si pline de dragoste, iar nu de mila, dezgust, sau chiar repulsie, daca oamenii in loc de o privire sau o vorba de fier i-ar oferi un suras sincer si o imbratisare, ea nu s-ar mai simti atat de diferita de altii si nu ar ajunge sa-si doreasca moartea… Iubirea e cea mai puternica forta din univers. Un om care se simte iubit nu-si va putea uri niciodata viata sa atat cat sa vrea sa si-o ia. Adevarata tragedie a persoanelor cu disabilitati nu e defectul fizic, ci atitudinea rece si ostila a societatii fata de ele. Rana sufleteasca doare mult mai mult ca cea trupeasca, sa stiti asta…

Iar implinirea si fericirea in aceasta viata nu se reduce la a-ti gasi jumatatea. E o minciuna care ni se inoculeaza inca de mici copii prin filme, literatura, si toata mass-media. O minciuna care se trage inca din perioada romantismului cand omul s-a distantat de Dumnezeu punand pe piedestal persoana iubita si inchinandu-se ei. Fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Implinirea omului nu vine de la relatia cu alt om, ci de la relatia sa cu Dumnezeu. Cel care se afla in continua rugaciune si comuniune cu Dumnezeu simte adanc Dragostea divina, care umple golul creat de inexistenta unui partener de viata. Fiecare om are o importanta colosala in ochii Lui Dumnezeu si un rol semnificativ in istoria omenirii. Doar vedem bine ca nu oricui ii este dat sa se casatoreasca si sa intemeieze o familie. Exista destui oameni sanatosi si frumosi la chip care raman celibatari pe viata, nemaivorbind de calugari… Si cine poate sa stie daca Juliana nu va deveni si ea un om al Lui Dumnezeu? Si ii va mai pasa ei atunci cum arata si ce vorbesc oamenii despre ea?

Nu exista oameni normali si oameni cu handicap. Dumnezeu a creat doar oameni normali. Iar oamenii cu disabilitati exista pentru ca prin suferinta sa inteleaga desertaciunea frumusetii exterioare si sa descopere adevarata frumusete- cea a sufletului, si izvorul iubirii si fericirii care exista in fiecare om, si pentru ca prin ei sa inteleaga si ceilalti esenta si valorile vietii....Asta nu e o teorie, dar un adevar al vietii pentru cei ce vor sa inteleaga...

Daca nu ar exista persoanele cu disabilitati, si suferinta in general, probabil ca am fi toti o gloata de suflete handicapate,fara Dumnezeu, incapabila de sentimente omenesti, care s-ar indrepta inevitabil spre iad...
Sa ne gandim ca daca am fi in locul Julianei poate ca ne-am dori si noi sa tram si sa fim acceptati de societate ca oameni obisnuiti, iar viata e data de Dumnezeu o singura data si e atat de imprevizibila. Cine poate sti daca cineva din noi nu va suferi vreodata un accident, care sa-i mutileze chipul sau orice parte a corpului incat va arata mai "rau" ca Juliana. Cunosc cazurile catorva persoane care au ramas fara fata in urma unor accidente grave, dupa care marturiseau ca pana sa li se intample tragedia, judecau oamenii dupa infatisare...Dumnezeu nu ne vrea schilozi si nefericiti, dar cum sa ajunga omul asta nebun la Dumnezeu, la intelegerea adevaratelor valori, altfel decat prin suferinta? Asta e practic singura si cea mai eficienta cale...Deci data urmatoare cand vom dori sa ne exprimam parerea vizavi de o persoana cu disabilitati, sa ne gandim de doua ori inainte de a vorbi...

 

Un documentar despre Juliana realizat in anul 2009, puteti urmari mai jos: 

Intrebari si raspunsuri existentiale...Din seria Osho si religa (2)

"Oamenii işi crează singuri probleme. Conştiinţa lor e tare săracă, iar ei continuă să creadă că impărăţia lui Dumnezeu e în ei. În conştiinta ta săracă nu poţi avea decît un Dumnezeu sărac-mărimea salariului tău. Dumnezeul tău este pe cît de bogat pe cît e conştiinţa ta, pentru că Dumnezeu este alt nume pentru conştiinţa ta". Osho.

 

Ma intreb oare cum isi imagineaza viata de dupa moarte cei care sustin ca omul insusi este Dumnezeu, si nu exista un Dumnezeu personal, omniscient, omnipotent care a creat natura si pe om...si in general cred ei in viata vesnica de dupa moartea fizica a trupului? In afara de Nirvana mai e vreo teorie? Noi crestinii avem un crez foarte clar, aparent simplu, dar foarte adanc... Noi credem ca dupa moarte exista doua directii, doua lumi spirituale Iadul si Raiul. De fapt aceasta incep inca aici pe pamant. Lumea in care traiesti aici, continua in vesnicie...Daca nu gasesti Imparatia lui Dumnezeu in tine insuti, prin luminarea harului divin nu o sa traiesti in ea dupa moartea fizica... Si cine e acel cu o constiinta asa bogata incat sa se poata lauda ca a aflat Imparatia Lui Dumnezeu din el si se desfata de ea in fiece clipa? Sfintii ortodocsi prin asceza si mistica au reusit sa gaseasca in ei Imparatia Lui Dumnezeu, dar nu au cautat sa trimbiteze despre asta, caci cu cat inaintezi in sfintenie cu atat te consideri mai pacatos si nevrednic de asa o traire... Hristos ne-a spus sa cautam Imparatia Lui Dumnezeu din noi si cand credem ca am aflat-o - dar iarasi spun ca prin fortele pur omenesti limitate nu e posibil  s-o afli, ci numai prin elementele de asceza si mistica ortodoxa - sa nu adormim cu gandul ca o avem in noi si suntem asa vajnici - adevarati fii ai Iubirii, ci sa continuam sa inaintam spre miezul ei tot prin aceleasi practici ale vietii duhovnicesti in Hristos... Iubirea e smerita, nu se lauda , nu se trufeste,nu cauta folosul sau, ci folosul aproapelui...

Revenind, nu putem sa nu remarcam ca atat in interiorul nostru cat si in exterior se afla si Iadul si Raiul... Iubirea creeaza crimpeie de Rai, Ura- crimpeie de Iad...Daca vom starui pana la sfarsit in Iubire vom invinge moartea, caci Iubirea este mai tare ca Moartea...Pentru omul cufundat pe deplin in Dumnezeu- Iubirea suprema, nu exista moarte, ci doar o trecere de la o stare la alta, de la o viata nedesavarsita la una desavarsita in Dumnezeu...

Daca omul este insusi Dumnezeu de ce e asa neputincios in fata naturii dezlantuite? Ce poate face omul in fata unui cutremur, unui tsunami? am senzatia ca atunci cand se abate peste budisti asa o nenorocire, nici chiar maestrilor yoghini nu prea le vine sa apeleze la filosofia si ajutorul dumnezeului din ei.. ci le vine sa zica Doamne miluieste, ca si noi crestinii, caci observa ca sunt cam neputinciosi in fata acestei puteri uriase...

Despre "robii Lui Dumnezeu"...

   Cine sunt robii Lui Dumnezeu, si de ce acest termen de "rob" starneste atatea controverse si mila din partea celor certati cu credinta si biserica ortodoxa? Robii Lui Dumnezeu sunt oamenii simpli care au ales sa nu fie robi ai patimilor si placerilor trecatoare si desarte ci robi ai Lui Dumnezeu, adica robi ai Iubirii. Si daca Iubirea este trairea si libertatea suprema, atunci putem spune ca robii Lui Dumnezeu sunt robii libertatii... Suna ciudat? Poate, dar asa imi vine sa spun...Si cine nu isi doreste sa fie pe deplin liber, sa se desfate in libertatea sa de faptura a Lui Dumnezeu? Ramane doar o singura intrebare neclarificata si neinteleasa pentru unii. Cine garanteaza ca Iubirea si libertatea se afla taman in Biserica Ortodoxa? Dumnezeu iti garanteaza ca o vei cunoaste daca vei merge cu sufletul sincer si curat in Casa Sa... Iar daca n-o s-o afli, sa nu cauti problema in biserica ci in sufletul tau...Daca multime de oameni a ajuns sa cunoasca aceasta iubire in biserica, si sa o traiasca in viata de zi cu zi, iubire care nu este fortata, nu este un fals, caci o vezi cum se revarsa din om ca un riu curgator, sincer, nefortat, iar tu zici ca stai in biserica si nu simti nimic, atunci cerceteaza-ti amanuntit sufletul...

 Daca sufletul ti-e mocirla de ganduri si patimi uracioase, n-o sa-l simti pe Dumnezeu, nici in biserica Ortodoxa nici in afara ei...n-o sa-L simti cu orice stare a sufletului...caci nici Dumnezeu nu ne-a creat oricum ci ne-a facut fapturi perfecte si integre... si ne-a lasat Cuvant cum sa ajungem la El si sa nu pierdem legatura cu El. Omul ar vrea sa creada intr-un Dumnezeu creat dupa propria imaginatie, omul isi doreste un Dumnezeu tolerant si rabdator cu neputintele si patimile lui (pe care nici nu le considera patimi ci particularitati ale firii umane)... Si pare logic, ca daca suntem cetateni ai acestui pamant, ar trebui sa traim pamanteste, si sa nu ne refuzam nicio dorinta a firii... Doar ca istovit de iluzia vietii, ajungi sa te intrebi daca chiar esti cetatean al acestui pamant... Sufletul tau inoata in neliniste si framantare, in timp ce simte o atractie inexplicabila spre inalt, spre ceresc... Dar simte si o neputinta grozava de a atinge inalturile... De unde vine neputinta asta? De ce omul -o faptura inzestrata cu atatea puteri launtrice, e in acelasi timp atat de neputincioasa si abjecta? De ce nu stim sa ne folosim puterile si darurile ca sa ajungem la Lumina? Nu stim fiindca credem cu inversunare ca o sa reusim cu propriile puteri sa iesim din stransoarea grozava a vietii de pe pamant...O sa facem cumva, o sa dregem, o sa iesim la liman, si or sa vada si preotii ca ne-am descurcat si fara slujbele si rugaciunile lor...Sa luam seama sa nu ne prinda moartea tot chinuindu-ne sa facem si sa dregem... Sa nu uitam ca omul cu toata inzestrarea lui e o faptura creata, omul nu e ultima realitate. Ultima realitate e Dumnezeu- creatorul si Tatal nostru, care ne lasa sa gresim, sa trecem prin foc si para, ca sa intelegem ca fara El nu putem face nimic, si alergand dupa ajutor in sfanta Casa Sa sa devenim astfel robi ai Iubirii...

Dragostea nu se naste la o simpla porunca...

Dragostea nu se naste la o simpla porunca. Daca o sa-ti spui ca trebuie sa sa iubesti pe cutare sau cutare, n-o sa incepi automat sa iubesti... Porunca dragostei data de Domnul ne vorbeste despre esentialitatea dragostei ca izvor al vietii si bucuriei... Dar sa iubeasca omul poate numai chemand ajutorul Lui Dumnezeu, care este izvorul Iubirii. Atunci cand omul cheama in ajutor harul divin spunand "Doamne, invata-ma ce e iubirea, ajuta-ma sa invat iubirea adevarata, sa incep si eu sa iubesc cu adevarat ca eu de unul singur nu pot", va veni momentul cand va simti cum harul ii atinge sufletul, il elibereaza de ura si de orice fel de tristeti si prejudecati si ii picura in suflet iubirea... daca va starui mereu in rugaciune va deveni un adevarat templu al duhului sfant... Nu va mai iubi el, ci Dumnezeu va iubi prin el pe toata omenirea, simplu si desavarsit...Oare sa fie o bucurie si o pace mai mare ca asta?

Sexul- unul din scopurile vietii? din seria Osho si religia (1)

Aceste ganduri sunt un raspuns la urmatorul citat plasat in status de catre cineva din prietenii mei din reteaua virtuala, numele caruia nu am sa-l divulg aici...

"Trăieşti într-o lume stranie. Te naşti din sex, vei trăi pentru sex, copiii tăi se vor naşte din sex, iar sexul e cel mai condamnat lucru, cel mai mare păcat. Şi toate religiile continuă să-ţi bage în cap rahatul ăsta." Osho "Călătoria devenirii umane. Putem găsi fericirea în existenţa mundană?

Daca tu traiesti pentru sex si nu vezi nimic mai superior in viata asta, nu inseamna neaparat ca asta este sau trebuie sa fie scopul sau unul din scopurile vietii..poate insemna ca tie asa iti place sa crezi, si inchizi ochii in fata evidentei unor lucruri... Nu te-ai gandit niciodata de ce biserica daca cu adevarat e doar o institutie umana si corupta, condamna sexul? doar prin sex apar oamenii noi- adica potentiali "contribuabili la bugetul bisericii".. de ce l-ar condamna atunci? poate ca totusi e ceva mai inalt, o taina la mijloc... si asa si este, cel putin asa vedem noi crestinii, ca biserica se ingrijeste de sanatatea fizica si spirituala cu precadere a tinerei generatii... iar banii din buzunar nu ti-i scoate nimeni cu sila... ii dai de bunavoie daca te indeamna sufletul...Adevarul e ca suntem prea mandri, si ne place sa gasim paiul din ochiul altuia. uite am vazut un caz sau mai multe de preoti lacomi de avere, sau pedofili...pai nu ma mai duc in vecii vecilor la un preot ca toti is asa...fac analogie cu trandafirii care is uriti numai pt ca te-ai intepat de vreo unul-doi...si chiar daca admit ca exista preoti vrednici, care nu se baga cu mana in buzunarul omului, si duc o viata curata totuna nu ma duc... ca nu ma indeamna inima... Vad oamenii se duc cu hurta, la sigur sunt naivi si creduli... cum poti sa-ti pleci genunchii in fata unui om ca si tine, cine e el pana la atata- Dumnezeu?...e drept ca maretii nostri voievozi, asa ca Stefan cel Mare, Mircea cel Batran si-au plecat genunchii, ca "asa erau vremurile"... Stefan cel mare tinea post aspru si se ruga impreuna cu armata sa inainte de orice razboi, si iesea invingator...dar posibil ca totusi nu postul si rugaciunea l-au ajutat, dar altceva...nu stiu ce... acum traim alte vremuri, si eu nu ca ma cred mai destept ca stramosii mei care au pecetluit cu sangele lor Ortodoxia, pur si simplu eu gandesc altfel, vreau sa fiu un "om liber" si am tot dreptul...si chiar asa si e, singurul punct slab e ca nu vrea omul sa-si calce pe mandrie si sa mearga la biserica macar de curiozitate, sa incerce sa vada si sa inteleaga cu ochii lui, cu sufletul lui ce o fi prezentand preotii ca se trag toti cu hurta la ei? sa incerce sa se spovedeasca macar o data ori macar sa stea de vorba...ca poate se pomeneste ca preotul e mai destept si mai intelept ca el si i-ar da un indemn pretios pentru viata... Nu vrem sa recunoastem cat de neputinciosi si neajutorati suntem in fata incercarilor vietii, ca uneori chiar nu stim ce sa facem si ne vine sa ne punem capat zilelor... si cat de mult avem nevoie de sfatul unui om trecut prin viata...daca avem un bunic intelept nu vom merge la el sa cerem un sfat la nevoie? preotul e tot ca un bunic mai tanar sau mai batran, trecut sarmanul prin multe care iti simte sufletul de departe fara sa-i spui prea multe si chiar te poate ajuta sa iesi dintr-o situatie complicata de tot... si oare are vreo importanta ca nu ti-e ruda de sange? doar sa vrei sincer sa te deschizi cat de putin...

Avem nevoie sa ne cercetam constiinta noastra cu una mai superioara...iar pentru noi orice personalitate cunoscuta si admirata in lume e mult superioara unui preot... de ce? ca zicem noi preferam sa stam in compania unei carti de filosofie mai mult ori mai putin controversata, sa comunicam cu un om "liber" care nu da doi bani pe biserica.. dar de ce sa nu cercetam si oamenii bisericii, sa incercam sa comunicam cu ei, sa vedem cu ce traiesc, cum gandesc, cum simt de fapt?...s-ar putea sa ramanem uimiti de ceea ce vom descoperi...

Si mai bine decat o spune parintele Calistrat in video de mai jos, nu am sa o spun nici eu nici nimeni...