Cântarea originală e superbă, îngerească. Am încercat să iau vocea a doua, şi sună bine şi în două voci. Nu pot să vă descriu ce senzaţii te încearcă când cânţi aşa ceva... Ţi se ridică sufletul până în sferele cereşti de unde ia cu sine pacea şi bucuria dumnezeiască...
sâmbătă, 31 august 2013
joi, 29 august 2013
La mulţi ani pentru Eugen Brad!
Încă înainte să te naşti, Dumnezeu ţi-a încredinţat această nobilă misiune de a face oamenii mai buni, mai iubitori, pecetluind-o cu Dreapta Sa iubitoare în inima ta...
Au trecut 30 de ani de când ai apărut pe lume. O viaţă de om, în care ai reuşit să faci atât de multe... poate mai multe decât ar fi făcut cineva în 100 de ani...ai reuşit să birui durerea fiecărei clipe şi să te bucuri de ea ca de un preafrumos dar, ai semănat mii de zâmbete, ai secat mii de lacrimi, ai oferit iubire, căldură, înţelegere chiar şi atunci când tu însuţi aveai cea mai mare nevoie de o mângîiere caldă, ai reuşit să-i convingi pe cei plictisiţi şi îndureraţi de viaţă, că viaţa e frumoasă şi că merită traită frumos, că Dumnezeu există şi ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi că prin puterea Lui tu trăieşti, în ciuda a tot... că prin Puterea şi Dragostea Domnului tu continui să trăieşti şi să răspândeşti Lumină în jur...
Fie ca anii ce vor veni să fie şi mai rodnici, mai plini de Pace, de Soare, de Bucurie, de Dragoste, mai Fericiţi, mai Împliniţi...
La mulţi ani binecuvântaţi de Dumnezeu! Să ne trăieşti întru mulţi ani fericiţi...
Cu drag şi respect: Sandrina
Aşa cum cei ce privesc prin aripile acestui fluturaş, văd minunăţiile naturii, la fel şi cei ce privesc cu atenţie prin sufletul tău, văd minunea vieţii cu toate splendorile şi frumuseţile ei...
Fie ca sufletul tău să fie mereu limpede şi cristalin ca apa unui izvor... Eşti şi tu o minune a Lui Dumnezeu asemeni acestui fluturaş cu aripi transparente... O minune care bucură ochii şi sufletele celor din jur...
M-a impresionat foarte mult cadoul video pe care ţi l-a făcut surioara ta. În această zi cred că pe bună dreptate toţi membrii familiei tale merită un sincer La Mulţi Ani, cele mai înalte aprecieri, şi cele mai calde urări de bine... Domnul să vă aibă în pază pe toţi şi să vă întărească pe calea Mântuirii...
Au trecut 30 de ani de când ai apărut pe lume. O viaţă de om, în care ai reuşit să faci atât de multe... poate mai multe decât ar fi făcut cineva în 100 de ani...ai reuşit să birui durerea fiecărei clipe şi să te bucuri de ea ca de un preafrumos dar, ai semănat mii de zâmbete, ai secat mii de lacrimi, ai oferit iubire, căldură, înţelegere chiar şi atunci când tu însuţi aveai cea mai mare nevoie de o mângîiere caldă, ai reuşit să-i convingi pe cei plictisiţi şi îndureraţi de viaţă, că viaţa e frumoasă şi că merită traită frumos, că Dumnezeu există şi ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi că prin puterea Lui tu trăieşti, în ciuda a tot... că prin Puterea şi Dragostea Domnului tu continui să trăieşti şi să răspândeşti Lumină în jur...
Fie ca anii ce vor veni să fie şi mai rodnici, mai plini de Pace, de Soare, de Bucurie, de Dragoste, mai Fericiţi, mai Împliniţi...
Cu drag şi respect: Sandrina
Aşa cum cei ce privesc prin aripile acestui fluturaş, văd minunăţiile naturii, la fel şi cei ce privesc cu atenţie prin sufletul tău, văd minunea vieţii cu toate splendorile şi frumuseţile ei...
Fie ca sufletul tău să fie mereu limpede şi cristalin ca apa unui izvor... Eşti şi tu o minune a Lui Dumnezeu asemeni acestui fluturaş cu aripi transparente... O minune care bucură ochii şi sufletele celor din jur...
M-a impresionat foarte mult cadoul video pe care ţi l-a făcut surioara ta. În această zi cred că pe bună dreptate toţi membrii familiei tale merită un sincer La Mulţi Ani, cele mai înalte aprecieri, şi cele mai calde urări de bine... Domnul să vă aibă în pază pe toţi şi să vă întărească pe calea Mântuirii...
miercuri, 28 august 2013
luni, 26 august 2013
duminică, 18 august 2013
Concert de caritate pentru băiatul-fluture din Chişinău
Astăzi, 18 august, în scuarul Teatrului de Operă şi balet din Chişinău a avut loc un concert de caritate în susţinerea băiatului-fluture -Eugen Brad care suferă de o boală rară, cumplită -epidermoliză buloasă. Nu este primul concert pe care-l organizează acest tânăr luptător... Până acum el a reuşit să organizeze mai multe concerte, fondurile adunate fiind destinate atât pentru tratamentul său cât şi al altor bolnavi de Epidermoliză buloasă -membri ai Asociaţiei Debra Moldova al cărei preşedinte este chiar el. De data aceasta, concertul a avut drept scop colectarea de fonduri, pentru ca Eugen sa poata pleca în Germania, unde urmează să fie operat la ochi... 80 de interpreţi cu renume, tinere talente şi dansatori au venit să-l susţină pe acest băiat curajos şi cu suflet mare în lupta sa pentru viaţă... Unul dintre cele mai impresionante cadouri muzicale a fost piesa lui Aurel Sîrghi, dedicată în special lui Eugen...
Puteţi viziona şi alte fragmente din concert pe canalul lui Eugen: http://www.youtube.com/user/EUGENIU131313
Pentru mai multe detalii accesaţi site-ul: http://debra-moldova.md/
vineri, 16 august 2013
miercuri, 14 august 2013
Of, inimă...
- Te-a rănit, zici?. . . Ei și ? Se mai întâmplă. A greși este omeneşte. Ş-apoi lui chiar i-a părut rău, şi şi-a cerut iertare din tot sufletul...
-...
- Dumnezeu din orice rău trezeşte un bine. Chiar tu ai constatat că ai tras foloase din tot ce a fost... Ştii doar că ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi mai înţelept...
-...
- Chiar crezi că nu ai meritat ce ţi s-a întâmplat? Mă faci să râd... Te crezi buricul pâmântului, mai sfântă decât ceilalţi?
Nimeni n-are voie să te atingă nici cu un deget? Să-ţi spun eu, nu eşti decât o buruiană ofilită, printre alte ierburi şi flori ale pământului. Oamenii trec prin cumpene şi suferinţe mult mai mari, şi nu se plâng aşa. Iar tu incepi a miorlăi numai când te pişcă un ţânţar sau se aşează un fluture pe tine... Vai, vai, mă uit că tristeţile şi frământările te-au veştejit cu totul... Ei, hai, înţeleg că ai şi tu suflet şi te-a durut, dar după atâta timp ar fi trebuit să-ţi treacă.
- Timpul nu vindeca rănile sufletului. Doar dragostea o face. Probabil nu am destulă iubire in mine.
- Atunci învaţă să iubeşti şi să fii fericită în ciuda a toate. Nu uita, Dumnezeu e cu tine întotdeauna...
-...
- Dumnezeu din orice rău trezeşte un bine. Chiar tu ai constatat că ai tras foloase din tot ce a fost... Ştii doar că ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi mai înţelept...
-...
Nimeni n-are voie să te atingă nici cu un deget? Să-ţi spun eu, nu eşti decât o buruiană ofilită, printre alte ierburi şi flori ale pământului. Oamenii trec prin cumpene şi suferinţe mult mai mari, şi nu se plâng aşa. Iar tu incepi a miorlăi numai când te pişcă un ţânţar sau se aşează un fluture pe tine... Vai, vai, mă uit că tristeţile şi frământările te-au veştejit cu totul... Ei, hai, înţeleg că ai şi tu suflet şi te-a durut, dar după atâta timp ar fi trebuit să-ţi treacă.
- Timpul nu vindeca rănile sufletului. Doar dragostea o face. Probabil nu am destulă iubire in mine.
- Atunci învaţă să iubeşti şi să fii fericită în ciuda a toate. Nu uita, Dumnezeu e cu tine întotdeauna...
luni, 12 august 2013
Oamenii intra in viata ta pentru un Motiv, Sezon, sau o Viata.
vineri, 2 august 2013
Inima...
Ai calculat vreodată de câte ori pe zi bate inima ta? Dacă nu, atunci află că ea bate de cca. 100 000 de ori în 24 de ore şi de 3 miliarde de ori în 80 de ani. Dumnezeu este Cel care te-a creat. El ţi-a dat viaţa, El a poruncit inimii tale să bată. David a spus: „Doamne, Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.” Dumnezeu este Cel care te-a conceput. Pe când erai încă în pântecele mamei tale, El te-a cunoscut şi te-a iubit. El a dorit să trăieşti pentru El. Dumnezeu porunceşte inimii când să înceapă să bată. După fiecare bătaie ea Îl întreabă pe Creatorul ei: “Tată, să mai bat?” iar Acesta îi răspunde: “Da, mai bate o dată!” Inima ascultă, apoi întreabă iarăşi: “Tată, să mai bat?” Răspunsul este acelaşi: “Da, mai bate o dată!” Aceste întrebări vor fi puse de 100 000 de ori pe zi şi de 3 miliarde de ori în 80 de ani.
Va veni însă un moment, în care inima va întreba acelaşi lucru: “Tată, să mai bat?“, iar răspunsul va fi: “NU, OPREŞTE-TE!” În acest caz, nimeni nu se va putea împotrivi. Prin urmare, viaţa nu este în mâna noastră, ci în mâna Celui care ne-a conceput. Ştii ce înseamnă “Countdown“? Este un sistem de numerotare inversă. În viaţa ta, acesta a fost activat atunci când a avut loc prima bătaie a inimii tale. Ştii tu oare câte au mai rămas? … 20 – 19 – 18 – 17 – 16 – 15 …
Gândul la moarte este înfricoşător numai pentru cel ce nu crede în veşnicie. Cel credincios ştie că moartea este numai poarta dintre cele două lumi. Adevărata tristeţe este să ştii că ţi-ai petrecut viaţa fără să fi iubit, fără să fi făcut ceva pentru suflet. Lupta este o condiţie a vieţii; viaţa moare abia atunci când lupta încetează. Dar mai bine să murim uzaţi decât ruginiţi…Cu o moarte toţi suntem datori, însă cea mai onorabilă moarte ar fi să mori pentru numele lui Hristos, pentru dreptate, pentru adevăr…Viaţa este un voiaj spre Acasă; aici suntem numai într-un scurt popas. Însă, după cum o zi bine întrebuinţată ne dă un somn liniştit, tot astfel o viaţă bine folosită ne dă un sfârşit fericit.
Sursa: https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2012/05/22/inima/
Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi...
Unchiul meu spunea ca sunt oameni,care slujesc o cauză şi îşi trăiesc viaţa activ, şi sunt, de fapt, fericiţi. Dar sunt oameni,care îs preocupaţi de propria persoană şi multe-n viaţă nu reuşesc, tocmai pentru că îşi irosesc energiile în Visări şi nu în Fapte. Trebuie să ne determinăm unele Priorităţi în viaţă şi să le lucrăm- să ne exploatăm Capacităţile, şi atunci vom simţi că trăim. Problemele existenţiale sunt fireşti la oamenii care gândesc, dar şi rezolvate ele trebuiesc cu Înţelepciune- Evanghelic, adică, cu dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. Nu există probleme nerezolvabile în viaţa asta!
Iubirea bărbatului versus Iubirea femeii...
Ieri, pe net, am găsit un mic text, care m-a pus pe gînduri. Textul era in rusă. În traducere sună cam aşa:
La sfîrşit am văzut că aceste gînduri aparţin marelui filozof si lider spiritual indian Osho, despre care se spune că la 21 de ani a atins iluminarea spirituală. E un text foarte argumentat şi, deaceea,convingător,cu care e greu să nu fii de acord. Dar diagnosticarea lui este una lumească,pentru că vorbeşte de o iubire lumească. E evident, că acesta fiind adept al învăţăturii Lui Buddha, şi neajungînd să cunoască viaţa cea Adevărată în Hristos, care este Iubirea Desăvârşită, nu a putut înţelege sensul cel mai înalt al Iubirii... Iubirea Adevărată- înaltă, nepieritoare, sfântă- nu cere recompensă, nu pune condiţii şi nu e limitată de circumstanţe. Iubirea e şi odihnă,e şi trudă. În fond,însă,e Jertfă- benevolă,o facere de Bine- pentru alţii, e cea mai adevărată Viaţă! Numai aşa se trăieşte- cu adevărat...
Sunt de acord doar cu faptul ca bărbatul simte si iubeşte altfel decât femeia... Simţirea şi iubirea lui sunt mai raţionale. Ea însa are profunzimi sufleteşti mult mai mari. Are o inimă caldă şi intuieşte totul din iubire. De aceea un bărbat n-o să poată niciodată înţelege exact cum simte şi cum iubeşte o femeie...
Iubirea barbatului este doar o parte din viata lui. El are multe alte treburi care trebuie realizate. Iubirea femeii este intreaga ei viata. Pentru barbat nu e asa. Pentru barbat iubirea este un lucru din multe altele. El ar vrea sa scrie poezii nu fiindca iubeste; el ar vrea sa picteze nu fiindca iubeste- aceasta ocupatie are pentru el valoarea ei proprie, care nu are nicio legatura cu dragostea. Iar obosind de pictura, muzica, el ar vrea sa se cufunde adanc in iubirea si sa uite de sine.Aceasta este odihna lui. Observati diferenta: iubirea barbatului- este locul lui de odihna. Cand el oboseste de lume, de o mie si unu de lucruri vrea sa se cufunde in energia femeii, in caldura ei si sa se topeasca. Tineti minte: el iubeste, numai daca primeste odihna, si atunci el din nou poate picta, scrie poezii, compune muzica, sau dansa. Pentru el iubirea e fundamentul indispensabil pentru a putea face alte lucruri. Pentru femeie, din contra: ea va face alte lucruri fiindca iubeste. Daca nu iubeste ea inceteaza sa mai faca vreo ceva.
La sfîrşit am văzut că aceste gînduri aparţin marelui filozof si lider spiritual indian Osho, despre care se spune că la 21 de ani a atins iluminarea spirituală. E un text foarte argumentat şi, deaceea,convingător,cu care e greu să nu fii de acord. Dar diagnosticarea lui este una lumească,pentru că vorbeşte de o iubire lumească. E evident, că acesta fiind adept al învăţăturii Lui Buddha, şi neajungînd să cunoască viaţa cea Adevărată în Hristos, care este Iubirea Desăvârşită, nu a putut înţelege sensul cel mai înalt al Iubirii... Iubirea Adevărată- înaltă, nepieritoare, sfântă- nu cere recompensă, nu pune condiţii şi nu e limitată de circumstanţe. Iubirea e şi odihnă,e şi trudă. În fond,însă,e Jertfă- benevolă,o facere de Bine- pentru alţii, e cea mai adevărată Viaţă! Numai aşa se trăieşte- cu adevărat...
Sunt de acord doar cu faptul ca bărbatul simte si iubeşte altfel decât femeia... Simţirea şi iubirea lui sunt mai raţionale. Ea însa are profunzimi sufleteşti mult mai mari. Are o inimă caldă şi intuieşte totul din iubire. De aceea un bărbat n-o să poată niciodată înţelege exact cum simte şi cum iubeşte o femeie...
joi, 25 iulie 2013
Despre Trecutul si Prezentul meu.Casatorie versus Celibat. Sfaturi pentru cei care vor cu orice pret sa se casatoreasca.
"Multumesc celor, in special baietilor, care m-au facut sa sufar, caci m-au aruncat direct in bratele Lui Dumnezeu, unde am aflat veritabila Mangaiere si Bucurie..."
Nu se reduce totul la casatorie. Nu sta intreg sensul vietii in a te casatori. Sensul vietii este dobindirea duhului Sfant, a bucuriei in Hristos. Taina cununiei a fost intemeiata de Insusi Dumnezeu, dar nu oricine isi poate gasi adevarata fericire si implinire in ea. In casatorie poti sa-i slujesti Lui D-zeu, dar nu poti sa-i oferi intreaga ta inima Lui si sa gusti deplin din dulceata harului Sau. Casnicia are rinduielile, greutatile si ispitele ei...si pentru unii poate fi o cruce chiar mai grea decat fecioria (celibatul).
Experientele trecutului, m-au facut sa inteleg ca eu personal mi-as putea gasi fericirea si implinirea , doar mergand de una singura pe drumul vietii, bineinteles alaturi de Dumnezeu. Si nu pentru ca am inceput sa cred ca toti barbatii sunt niste egoisti si derbedei. E drept ca in societatea actuala, tinerii (chiar si unii crestini) aproape ca nu mai stiu sa iubeasca curat. Iubirea e mai mult trupeasca, patimasa. Vine repede, si se stinge la fel de repede, lasand in urma doar pustiu si suferinta. Dar totusi continui sa cred ca mai exista inca baieti cu principii morale bine inradacinate, baieti seriosi, familisti, capabili de o iubire jertfelnica. Cred ca o data cu disparitia lor, odata cu disparitia iubirii adevarate intre oameni va veni si sfarsitul lumii. Totusi astazi e extrem de dificil sa gasesti pe cineva care sa-ti impartaseasca intru totul viziunile si principiile de viata si cu care sa afli intr-adevar fericirea. In cazul persoanelor cu disabilitati aceasta problema e si mai acuta. Exista cupluri in care o persoana sau ambele sunt cu disabilitati si la prima vedere par foarte fericiti. Dar asta inca nu inseamna ca a fost voia Domnului ca ei sa fie impreuna, nu inseamna ca vor trai pana la sfarsit o iubire ca-n povesti. Cred ca aceste persoane intampina cel putin tot atatea greutati ca si cuplurile obisnuite, ba chiar probabil le este si mai greu...
Daca inainte relatiile dintre tinerii indragostiti imi trezeau fiori speciali, si ca orice fata visam si eu ore in sir la imbratisari si saruturi, la o relatie frumoasa, la o familie, la copii,la o iubire ca-n povesti, care nu se mai termina ... acum nu simt absolut nimic cand privesc poze cu tineri sarutindu-se sau filme cu scene de dragoste, acum nu-mi mai doresc o relatie, caci simt ca aceasta nu-mi va aduce bucuria pe care sufletul meu o rivneste... Probabil suferinta trecutului a ucis in mine aproape orice emotie legata de aceasta iubire, mi-a racit inima fata de baieti, si mi-a incalzit-o fata de Dumnezeu. El nu m-a tradat, El nu m-a lasat, El m-a iubit, atunci cand nu mai simteam iubire de la altii, doar El mi-a mangaiat sufletul atunci cand aveam cea mai mare nevoie de o mangaiere... Aceasta iubire imi este de ajuns pentru fericire....
Decat sa intri in graba intr-o relatie care nu stii cum va evolua mai bine de o mie de ori sa traiesti in feciorie (curatenie trupeasca), sa te bucuri de fiece clipa pe care ti-o daruieste Domnul si sa te rogi Lui ca sa-ti arate calea pe care sa o urmezi ca sa te implinesti cu adevarat... Nu e usor, dar aceasta e adevarata intelepciune cu care trebuie traita viata... "Cautati mai intai imparatia cerurilor si toate celelate se vor adauga voua" ne spune Mantuitorul...
Sf. Ap. Pavel în Epistola I către Corinteni, așa îndeamnă: „Cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.” Iar în Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos scrie așa: „Iisuse, preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria!” Așadar, să nu ne luăm după mințile strâmbe care spun că înnebunești, sau îți îmbolnăvești trupul dacă nu te căsătorești și nu întreții relații. Cum să ia Dumnezeu mințile celui ce dorește să trăiască în curăție pentru El? Unde ne e judecata? Iar părintele Visarion așa sfătuia: “Cine vrea să trăiască în feciorie, să trăiască din dragoste pentru Dumnezeu, pentru Mirele Ceresc. Această feciorie este primită: care este oferită cu orice jertfă numai lui Dumnezeu şi care e îmbrăcată cu haina smereniei, nu cu lăudăroşenie, nu cu silă, nu cu ochii şi mintea prin toate murdăriile!”
Sf. Ap. Pavel în Epistola I către Corinteni, așa îndeamnă: „Cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.” Iar în Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos scrie așa: „Iisuse, preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria!” Așadar, să nu ne luăm după mințile strâmbe care spun că înnebunești, sau îți îmbolnăvești trupul dacă nu te căsătorești și nu întreții relații. Cum să ia Dumnezeu mințile celui ce dorește să trăiască în curăție pentru El? Unde ne e judecata? Iar părintele Visarion așa sfătuia: “Cine vrea să trăiască în feciorie, să trăiască din dragoste pentru Dumnezeu, pentru Mirele Ceresc. Această feciorie este primită: care este oferită cu orice jertfă numai lui Dumnezeu şi care e îmbrăcată cu haina smereniei, nu cu lăudăroşenie, nu cu silă, nu cu ochii şi mintea prin toate murdăriile!”
Si acum niste sfaturi pretioase de la Parintele Porfirie:
- Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori fiind zile când simţiţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alteori aceste dorinţe scad în intensitate fiindcă simţiţi dorinţe dumnezeieşti, mai înalte decît căsătoria. Când vin ispitele trupeşti, să nu încercaţi să le alungaţi cu forţa, fiindcă satana profită şi le face şi mai atrăgătoare şi astfel vă vatămă. E mai bine să le înfruntaţi cu calm şi să le întâmpinaţi cu calm, transformându-le, din dorinţe păcătoase, în dorinţe legitime. Să vă spuneţi atunci: Poate ne vom căsători şi vom gusta din plăcerile căsătoriei, aşa cum vrea Hristos. Iar când vă vin din nou dorinţe de feciorie, să le primiţi cu recunoştinţă, cultivând în taină arta sfinţirii. Cândva, balanţa va înclina fie într-o parte, fie în alta. Unii se străduiesc să se sfinţească, luptând împotriva patimilor şi păcatele lor, iar alţii, iubindu-L pe Hristos fac voia Lui. Primii ajung să împlinească puţine lucruri, căci lupta lor este foarte dură, pe când aceştia din urmă înfăptuiesc mai multe, fiindcă, când îl iubeşti pe Hristos, patimile şi păcatele îşi pierd orice farmec şi atracţie, în faţa bucuriei pe care o simţi iubindu-L pe El. Când vin zorile şi intră în odaie lumina, bezna se risipeşte îndată. Părintele se opri. Părea că se gândeşte la ceva. Apoi, începu iar: -Poate nu ar trebui să vă spun asta, dar, totuşi v-o spun. Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată şovăind încă între căsătorie şi celibat. Atunci satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă omul începe imediat să-şi caute soţie/soţ, să-i roage şi pe alţii să-i caute, aceia să râdă de el, astfel încât se îmbolnăveşte sufleteşte. De aceea vă spun să nu vă lipiţi de întrebarea: Căsătorie sau celibat? In loc să vă consumaţi, încercînd zadarnic să vă daţi răspuns vouă înşivă, sârguiţi-vă mai bine să-L iubiţi din tot sufletul pe Hristos, iar El vă va da, la timpul potrivit, răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru, pe care-l veţi primi fără grabă şi supărare, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa vă veţi elibera pentru totdeauna de această întrebare şi veţi păşi pe un drum anume, slăvindu-L pe Dumnezeu...
marți, 16 iulie 2013
joi, 4 iulie 2013
Cu dragoste pentru D-na Nadejda Ganea (medic reumatolog)...
E frumos să simţi durerea celuilalt ca pe propria-ţi durere...
E frumos ca sufletul să-ţi lăcrimeze pentru cel ce pătimeşte, în timp ce faci tot posibilul să-i alini durerea ce îl macină cumplit...
E frumos să mângai sufletele suferinde cu un zâmbet şi cu un cuvânt de alinare, când viaţa ta poate nu e tocmai un zâmbet...
E frumos sa dăruieşti un strop de speranţă acolo unde suferinţa a lăsat un imens pustiu...
E frumos să iubeşti cu jertfire de sine,să te daruieşti clipă de clipă, iar cea mai mare răsplată să îţi fie recunoştinta din ochii pacienţilor tăi...
E frumos să îţi simţi meseria ca pe un dar, şi să te dedici ei cu Credinţă, Dragoste şi Bucurie...
E o binecuvântare să întâlneşti un medic de la Dumnezeu...
Oare există artă mai mare ca arta iubirii aproapelui, a dăruirii de sine până la ultima
picatură, a preschimbarii suspinului în bucurie?
Oare există artă mai mare decât arta vindecării trupului si sufletului?
sâmbătă, 29 iunie 2013
Stii tu oare, fiule, de ce vin necazurile asupra ta?
Ştii tu oare, fiule, de ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.
Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor își urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere.
Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînțelegerii din lăuntrul şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărâtă de lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru.
Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu își poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâțit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământești.
Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulțit bolile şi înfricoșatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtițele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult ii slăbeşte în lupta pentru ceruri.
Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.
Sfântul Nicolae Velimirovici
miercuri, 26 iunie 2013
Cămaşa unui om fericit...
Se spune că, odată, un împărat s-a îmbolnăvit grav. A fost consultat de o mulţime de medici, dar nici unul nu a reuşit să-i dea vreo şansă de vindecare. Văzând că medicii nu-i găsesc leacul, în cele din urmă a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus că, dacă va reuşi să îmbrace cămaşa unui om cu adevărat fericit, se va face sănătos. Şi cum oamenii în asemenea situaţii uită de Dumnezeu, uită că e păcat să apelăm la vraci, la bioenergie sau alte mijloace oculte şi fac orice, numai să-şi rezolve necazul, n-a mai stat pe gânduri şi a început să pună în practică sfatul vraciului. Imediat câţiva slujitori au fost trimişi în toată lumea să caute un om fericit, să-i ceară cămaşa şi să i-o aducă împăratului. Aceşti slujitori au bătut la poarta unui alt împărat şi i-au spus:
- Măria ta, nu eşti tu cel mai fericit om? Eşti doar un împărat puternic. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem împăratului nostru.
- Eu fericit? Nu am fost niciodată. Mereu sunt îngrijorat că voi fi atacat, că voi avea războaie. Sunt neliniştit şi nu am niciodată somnul tihnit. Să ştiţi că nu sunt deloc mulţumit şi fericit.
Auzind aşa, slujitorii au plecat trişti mai departe şi au bătut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, şi i-au zis:
- Domnule, noi credem că având de toate şi fiind foarte bogat, dumneata eşti tare fericit. Nu-i aşa? Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- Vă înşelaţi amarnic dacă voi credeţi că eu sunt fericit. Cum aş putea fi fericit de vreme ce mereu mă tem că voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu mă neliniştesc gândindu-mă cum să-i investesc cât mai bine, cum să-i fac să sporească mai repede. Mă gândesc apoi cui să-i las ca moştenire pentru a nu se risipi.... Şi mai am multe alte temeri. Vă spun că nu sunt şi nu am fost niciodată fericit.
Slujitorii merg mai departe şi bat la poarta unui om învăţat.
- Domnule, dumneata, care ai o faimă de om învăţat, cu siguranţă, trebuie să fii şi tare fericit. Cunoşti atâtea lucruri, ai dezlegat atâtea mistere! Nu se poate să nu fii fericit. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- N-am găsit încă fericirea. Aşa credeţi voi că eu sunt fericit? Vă înşelaţi. Cum descopăr un adevăr, o noutate, mintea mea devine iar neliniştită. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodată fericit. Credeţi-mă!
Acei slujitori începeau să fie descurajaţi. Nu mai ştiau la ce poartă să bată. Dar le era ruşine să se întoarcă acasă fără această cămaşă, fără să împlinească această misiune. De aceea, abătuţi şi obosiţi s-au retras într-o pădure. S-au aciuat lângă o colibă, la rădăcina unui copac bătrân. Cum stăteau ei lângă copac, gata să adoarmă de obosiţi ce erau, aud din colibă, pe cineva rostind următoarele cuvinte: "Doamne, ce fericit sunt că şi azi am avut cele de trebuinţă vieţii mele! Doamne, ce fericit sunt că şi azi am întâlnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....." Când au auzit, acei slujitori au năvălit în colibă să vadă cine rostise aşa cuvinte. Intră înăuntru şi găsesc un om în genunchi, cu mâinile ridicate către cer, care se ruga. Îl întreabă imediat:
- Omule, e adevărat că eşti fericit, aşa cum spui?
- Da, sunt foarte fericit fiindcă azi Dumnezeu m-a ajutat şi l-am simţit alături. Iar acum mă culc liniştit. Sunt foarte fericit că a venit primăvara, că au înflorit pomii, a răsărit iarba, au început găinuşele să se ouă. Ce vreţi mai multă bucurie ca asta?!
- Am vrea să te rugăm ceva: noi îţi plătim cât vrei dumneata, dar dă-ne cămaşa dumitale. Dacă împăratul nostru o va îmbrăca, se va face sănătos. La care omul din colibă le răspunde:
- Dar eu sunt aşa de sărac încât nici nu am cămaşă...
~~~~~~~
Fericirea cea adevărată este cea sufletească, lăuntrică. Oamenii caută o fericire pământească, ce pleacă din afară. Se trudesc oamenii să facă mai întâi bogăţii, să se umple de bani, de plăceri şi de mărire lumească. Fericirea după care umblă cei mai mulţi constă în dorinţa de a avea spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti. Lumea doreşte o fericire pământească, care n-are nimic cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă. Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci în picioare şi trăiau în modestie şi sărăcie, mergeau la biserică şi se rugau; erau blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii, dar de îndată ce au dat de bani s-au pus pe chefuri şi petreceri, împodobindu-şi casele cu fel de fel de lucruri şi mobile costisitoare. Toate acestea i-au făcut să uite pe Bunul Dumnezeu şi s-au îndepărtat astfel de Biserică uitând că mai sunt creştini.
(Păr. Visarion iugulescu)
joi, 20 iunie 2013
Cine e nefericit?
Nu e nefericit cel sarman, ci cel cu sufletul sarac...
Nu e nefericit cel flamand si insetat, ci cel sufletul caruia e insetat de Dumnezeu, e flamand de hrana cea duhovniceasca, iar el nu-si da seama...
Nu e nefericit cel bogat, ci cel ce isi strange averi aici pe pamant, iar nu in ceruri...
Nu e nefericit cel neatragator la exterior, ci cel ce isi desfigureaza inima infigand in ea cuiele patimilor...
Nu e nefericit cel orb, ci cel ce vede frumusetile acestei lumi, dar nu se poate bucura de ele...
Nu e nefericit cel fara auz, ci cel ce nu aude cuvantul Adevarului...
Nu e nefericit cel mut, ci cel ce nu poate vorbi cuvantul cel curat si plin de iubire...
Nu e nefericit cel fara picioare, ci cel ce nu stie drumul catre biserica...
Nu e nefericit cel inima caruia se poate opri in orice clipa,
ci cel care nu poate iubi, care nu poate simti iubirea Lui Dumnezeu si a celor din jur...
Nu e nefericit cel sanatos, ci cel ce isi foloseste sanatatea pentru a face lucruri de rusine...
Nu e nefericit cel neinvatat, ci cel ce nu are macar un graunte de credinta...
Nu e nefericit cel batjocorit si umilit, ci cel ce batjocoreste din mandrie si rautate...
Nu e nefericit cel singur si feciorelnic, ci cel desfranat.
Fereste-te de placerea care se plateste cu durere...Nu e nefericit cel ce nu-si imagineaza viata fara Biserica, ci cel dependent de alcool, de droguri, de toate placerile lumesti pacatoase.
Nu e nefericit cel ce plange, ci cel ce si-a pierdut orice speranta...
Nu e nefericit cel ce a trait putine zile, ci cel ce a trait mult si fara rost...
E nefericit cel ce traieste fara Dumnezeu...
Cei rai, cei ce traiesc in pacate nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, dar fericire nu. Doar Dumnezeu iti poate da Pacea si Fericirea pe care o rivneste sufletul tau! Cere-o cu credinta de la El si o vei primi...
POVESTEA ŞORICELULUI (autor necunoscut)
Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
-Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul… Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
-E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
-Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
-E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
-Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
-E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
-Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.
Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot … Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.
Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos.
Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, dar când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.
Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.
Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.
Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc. Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.Adu-ţi aminte! Fiecare dintre noi este un fir vital în tapiţeria altei persoane; vieţile noastre se întreţes şi acest lucru nu este întâmplător.Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea aceasta de care te poţi ţine strâns este un prieten.
vineri, 10 mai 2013
Fără Tine... (Doamne)
Strivit cumplit sub suferința firii.
De cele pământești iar lacom te-ai lipit
Gonind harul divin, ce-amară-i fierea!...
Nebună și amară trece viața
Când brațul Tău nu mă mângâie
Durerea-mi către Tine ca un rug se-nalță
Chemând Iubirea-Ți să mă reînvie...
Căci viața fără Tine - moarte este
Și rana fără Tine-i un infern,
Iubirea muribundă geme sub ferestre,
Iar timpul mut căzut-a într-un somn etern.
Dar...știu...Tu ești aici, aici în preajma-mi
Privirea Ta blajin- asupra mea se lasă
Și cu Iubirea Ta ca și c-un zid mă-mprejmui
Căci lacrima-mi de sânge greu te-apasă.
Dar sufletul mi-e orb și nu te vede
Mi-e inima căzută-n amorțire
Și Tu aștepți să-nvăț în Tine-a crede
Și Tu aștepți să simt a Ta Iubire...
Să strig cu glas de pasăre rănită
Sfărmând temnița care-ncet mă soarbe,
Cu mâna-Ți să-mi legi rana din aripă
Și să simt Raiu-atât, atât de-aproape...
sâmbătă, 4 mai 2013
luni, 1 aprilie 2013
Nimic nu-i bun de cand ma gandesc la... Ghiţă.
Hainuţa stă în cui/ Afară Soare nu-i/ Nimic nu-i bun de când ma gandesc la... Ghiţă.
Da oare problema-i in Ghiţă? Se prea poate că nu. Mai degraba e in felul în care gândesc despre Ghiţă. Toată suferinţa vine de la gândul meu.... Păzea. Cultivă gândul cel bun şi luminos în inima, îndreapta-ti mintea mai des spre cer, mulţumeste Domnului pentru tot ceea ce ai, atât pentru rele cât si pentru bune, bucură-te de fiece clipa trăită si viaţa ta va căpăta un sens profund şi vei fi fericit, cu adevărat fericit.
Da oare problema-i in Ghiţă? Se prea poate că nu. Mai degraba e in felul în care gândesc despre Ghiţă. Toată suferinţa vine de la gândul meu.... Păzea. Cultivă gândul cel bun şi luminos în inima, îndreapta-ti mintea mai des spre cer, mulţumeste Domnului pentru tot ceea ce ai, atât pentru rele cât si pentru bune, bucură-te de fiece clipa trăită si viaţa ta va căpăta un sens profund şi vei fi fericit, cu adevărat fericit.
miercuri, 20 martie 2013
Câtă Iubire...
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca să-ți iubești și frate și pe cel, cuțitul ce-ți înfige-n coastă.
Și la nevoie să fii gata și cămașa lor ca să le-o dai,
Și cu sclipiri de bucurie-n ochi să strigi că Viața e frumoasă!
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Să nu-ți pierzi cumpătul, atunci când viața te lovește crunt din spate,
Și întorcând privirea dinspre rană, tu nicicum să nu te dai,
Să nu renunți, ci Cerul binecuvântând să lupți până la Moarte!
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca să așterni un zâmbet, când sufletul ți-e munte de durere,
Și c-un cuvânt să vindeci răni străine, când Ceru-i tot ce ai,
Cu o îmbrățișare caldă să-nnoiești speranța-n Înviere.
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca semnul Adevărului să-l porți triumfător pe frunte-n veci!
Când strâmbe măști se-nchin-avar Minciunii pentr-un vremelnic rai,
Și-n al lor sumbru cuget, te văd îngenuncheat sub piatra Morții reci....
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai,
Ca să trăiești luptând, să ierți, și să iubești jertfelnic pân' la capăt.
Iar când din ochi îți va pieri lumina, să vezi Lumina-n colț de Rai...
Câtă Iubire, -nțelepciune și Putere trebuie să ai!...
marți, 19 martie 2013
Cutremur în mine...
Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citeşte în prima săptămână a Postului Mare. E de o putere şi frumuseţe neasemuită. Castelele de piatră pe care mi le construiesc deseori în suflet nu rezistă în faţa acestei muzici, se cutremură, şi se sfarmă bucăţică cu bucăţică, provocând uneori şi "inundaţii". Şi atunci realizez că în timp ce eu eram ocupată cu construcţia de castele, biserica din sufletul meu stătea tristă în ruine. Sunt suficiente doar câteva clipe ca să mi se mişte sufletul din loc, nu în dreapta, sau în stânga , ci în Sus, simţind veşnicia îngemănându-se cu clipa prezentă. E o senzaţie indescriptibilă în cuvinte. Puterea acestei opere divine o depaşeşte pe cea a unei inimi împietrite de tristeţe şi deznădejde. Lumina ei covârşeşte cel mai adânc întuneric ce-şi poate face sălaş în interiorul inimii omeneşti, transfigureaza, purifica... Asemeni unui soare te topeşte şi luminează din interior, descoperindu-ţi urîciunea păcatului din tine, şi umplându-te de o cerească bucurie. Şi atunci simţi cum căinţa se întrepătrunde cu fericirea.... E starea supremă pe care o poate trăi un om. Slavă Ţie Dumnezeule, Slavă Ţie!
marți, 12 martie 2013
luni, 4 martie 2013
Am aflat cat pretuieste viata...
Am aflat cat pretuieste viata...
Candva nu dadeam mult pe un lucru
Care mi s-a oferit fara sa il cer si imi va fi luat fara sa fiu intrebata.
Masuram viata in clipe de bucurie...
Si nu stiam ca fiece clipa iti poate oferi o sclipire de Rai,
Daca ii oferi un suras si o picatura de Iubire...
Caci fericirea e alegerea ta...
Cat pretuieste iubirea, ruga fierbinte si lacrima insangerata a mamei?
Cat pretuieste Dragostea Celui prin vointa caruia te-ai intrupat?
Cat valoreaza sangele Celui ce a murit pentru ca tu sa ai viata si fericire vesnica?
Cei de care s-a atins ghimpele mortii, cei ce au gustat din otrava infernului,
Apoi au simtit de parca Cineva le picura Viata, Liniste si Bucurie in vene si in suflet, Stiu!
Cei ce "au murit in lacrima de aseara, ca sa invie in zambetul de azi", Stiu!
Multi au aflat pretul vietii abia cand au ajuns in Imparatia mortii vesnice,
De unde nu exista cale de intoarcere.
Prea tarziu...
Suntem chemati Acum spre a iubi,
Si a fi fericiti...
Dumnezeu nu vrea de la noi decat Iubire...
Macar o farama din Iubirea
Pe care ne-o poarta...
Nu vrea decat ca noi sa nu-i spargem
Cu nepasare darul, ci sa-l pretuim,
Impodobindu-l cu florile Sperantei, Credintei Si Dragostei...
Pentru ca la final cu inima plina de Bucurie,
Sa ne poata spune: "Dar din Dar se face Rai.."
Candva nu dadeam mult pe un lucru
Care mi s-a oferit fara sa il cer si imi va fi luat fara sa fiu intrebata.
Masuram viata in clipe de bucurie...
Si nu stiam ca fiece clipa iti poate oferi o sclipire de Rai,
Daca ii oferi un suras si o picatura de Iubire...
Caci fericirea e alegerea ta...
Cat pretuieste iubirea, ruga fierbinte si lacrima insangerata a mamei?
Cat pretuieste Dragostea Celui prin vointa caruia te-ai intrupat?
Cat valoreaza sangele Celui ce a murit pentru ca tu sa ai viata si fericire vesnica?
Cei de care s-a atins ghimpele mortii, cei ce au gustat din otrava infernului,
Apoi au simtit de parca Cineva le picura Viata, Liniste si Bucurie in vene si in suflet, Stiu!
Cei ce "au murit in lacrima de aseara, ca sa invie in zambetul de azi", Stiu!
Multi au aflat pretul vietii abia cand au ajuns in Imparatia mortii vesnice,
De unde nu exista cale de intoarcere. Prea tarziu...
Suntem chemati Acum spre a iubi,
Si a fi fericiti...
Dumnezeu nu vrea de la noi decat Iubire...
Macar o farama din Iubirea
Pe care ne-o poarta...
Nu vrea decat ca noi sa nu-i spargem
Cu nepasare darul, ci sa-l pretuim,
Impodobindu-l cu florile Sperantei, Credintei Si Dragostei...
Pentru ca la final cu inima plina de Bucurie,
Sa ne poata spune: "Dar din Dar se face Rai.."
luni, 28 ianuarie 2013
Lupta cea Bună
Urăște doar păcatul, răzbună-te iertând
Și fură doar din mierea-nțeleptului Cuvânt.
Cu fiara din năuntru-ți să lupți neîncetat
Și-n Ziua Biruinței vei fi încununat.
Înalță-ți umil gândul spre Cer, tu - boț de humă
Și cere-n dar puterea să lupți Lupta cea Bună.
Agonisește-n suflet Iubirea Lui Hristos
Și-n jurul tău vor crește doar flori cu bun miros.
Și niciun rău din lume- năpastă, foc, blestem,
Nicicând te va atinge, mergi neabătut și demn.
Din faptele Iubirii fă-ți scară către Cer,
Și vei trăi de-a pururi-n Iubire și Adevăr!
Și fură doar din mierea-nțeleptului Cuvânt.
Cu fiara din năuntru-ți să lupți neîncetat
Și-n Ziua Biruinței vei fi încununat.
Înalță-ți umil gândul spre Cer, tu - boț de humă
Și cere-n dar puterea să lupți Lupta cea Bună.
Agonisește-n suflet Iubirea Lui Hristos
Și-n jurul tău vor crește doar flori cu bun miros.
Și niciun rău din lume- năpastă, foc, blestem,
Nicicând te va atinge, mergi neabătut și demn.
Din faptele Iubirii fă-ți scară către Cer,
Și vei trăi de-a pururi-n Iubire și Adevăr!
marți, 21 august 2012
Mesaj pentru toti baietii...
Nu confundati pasiunea , sau deprinderea, cu Dragostea. Prin pasiune vorbeste trupul, iar prin Iubire- sufletul. Pasiunea e patima ce aduce tulburare si razboi. Dragostea e curatenie ce aduce pace si bucurie. Dragostea cea mai adanca vine dupa mai multi ani (pana la 10 ani) de impreuna vietuire in cadrul casniciei.
Fara Dragoste de Dumnezeu, nu poate exista iubire pura si de durata intre doi oameni. Pentru ca Dumnezeu este sursa Dragostei.
Interviu cu...mine:)
Există oameni
„mari”, oameni importanţi, personalităţi a căror biografie rămîne încrustată în
paginile istoriei omenirii, există însă oameni, în viaţa cărora- fiecare zi e o
luptă de autodepăşire. Sorina Alexandrina, este o persoană deosebită, istoria căreia se imprimă pe sufletele celor
ce o cunosc şi o iubesc...
Deşi din copilărie, suferă de poliartrită-(o
boală gravă, care constă în distrucţia treptată a tuturor articulaţiilor şi
care practic nu îi permite să se deplaseze mai departe de curtea blocului în
care locuieşte,precum şi de o deficienţă vizuală, Sandrina, cum îi spun cei dragi, a reuşit să
realizeze lucruri cu adevărat
importante, în viaţa ei. Studiile
liceale urmîndu-le aproape în totalitate la domiciliu, Alexandrina a reuşit să
absolvească liceul cu o medie mare, după care a devenit studentă la facultatea
Ştiinţe Economice, din cadrul Universităţii de Stat din Moldova.
În prezent, Sandrina este studentă în anul
III, iar foarte curînd va obţine diploma de licenţă în contabilitate, după care
îşi doreşte să se angajeze în cîmpul muncii. .
„Ceea ce nu te doboară, te face mai puternic”-
spune Alexandrina şi tot ea mărturiseşte: „În suferinţă cunoscut-am cele mai
mari bucurii”… Care sunt acele bucurii şi ce lecţii a învăţat Alexandrina din
şcoala vieţii, ne destăinuie chiar ea:
-Cum îţi reuşeşte
să fii o persoană atît de senină, binevoitoare şi împăcată cu tine însăţi?
-Mă simt în
primul rând împăcată fiindcă mi-am înţeles rostul în această viaţă, am înţeles,
cine sunt, de unde vin, şi spre ce mă îndrept...
-La ce obişnuieşti să te gîndeşti în cele mai
dificile momente?
-Mă gîndesc la faptul că Dumnezeu da totul cu un
scop, şi întotdeauna spre folosul omului, oricît de greu nu ar fi. Că există
oameni care suferă mult mai mult, însă nu se plâng, ci chiar stiu să se bucure
cu adevărat de viaţă. Că de multe ori suferinţa este urmată de bucurie, dacă o
treci cu răbdare. Că povara greutăţilor este vremelnică… . Simţirea permanentă a prezenţei şi ajutorului
Lui Dumnezeu şi a susţinerii celor apropiaţi îmi insuflă încredere, speranţă,
bucurie, dorinţă de viaţă.
-Cine ţi-a insuflat Credinţa în Dumnezeu?
M-am născut
într-un neam de oameni credincioşi. Părinţii bunicilor erau oameni cu frică de
Dumnezeu care şi-au educat copiii în spirit creştin. Astăzi bunica îmi spune cu
sufletul împăcat că cel mai mult se bucură de faptul că i-a adus pe copiii ei
la credinţa in Dumnezeu. Cred că un mare aport în apropierea mea de credinţă
l-a avut unchiul meu- actor de profesie, pe care Dumnezeu l-a călăuzit în chip
minunat pe cărările Sale...De multe ori il puteam auzi vorbind cu entuaziasm şi
bucurie sufletească despre Dumnezeu, credinţă, Biserică. . Copil fiind nu reuşeam să percep în
totalitate profunzimea şi puterea spuselor lui. Dar în interiorul
meu parcă simţeam că nu doar povestea cele ce auzea sau citea prin cărţile
duhovniceşti, ci trăia cu adevărat simplu şi senin credinţa O recunoştinţă adîncă îi voi purta toată
viaţa celei mai apropiate prietene, care este pentru mine un adevărat dar de
sus. Alături de ea am trăit puterea credinţei şi cele mai mari bucurii. Vedeam
în ea un om cu dragoste sinceră de Dumnezeu, ,
care ştie să se dăruiască şi să
dăruiască în fiece zi dragoste, căldură şi zâmbet, crezînd mereu că oferă prea
puţin şi primeşte la rindul ei prea mult….
-Care sunt ocupaţiile tale preferate, pasiunile
tale?
Am o
pasiune aparte pentru lectura, indeosebi pentru cărţile duhovniceşti, care îmi
aduc linişte interioară şi mă întăresc sufleteşte...
-În pofida problemelor de sănătate, reuşeşti să
fii puternică, optimistă, să le insufli şi celor din jur forţă şi speranţă şi
îndrăznesc să afirm că eşti mult mai fericită decît alţi oameni, care deşi au
poate mai puţine probleme, nu ştiu să se bucure cu adevărat de viaţă, de ce
crezi că au nevoie oamenii, pentru a fi cu adevărat fericiţi?
Oamenii au nevoie
de iubire pură, adevărată. Fericirea se naşte şi creşte numai din iubire.
Neiubirea, egoismul, răutatea, necredinţa oamenilor sunt cauza atîtor suferinţe din lume. Oamenii nu ştiu să se
bucure cu adevărat de viaţă, fiindca trăiesc o viaţă de suprafaţă Fericirea
adevărată vine din interiorul omului,
nu din exterior. Ceea ce adună omul în sufletul său îi determină percepţia
asupra lumii exterioare, asupra vieţii în general.... Dacă se umple de răutate
şi ură, ură şi răutate vede în jur, şi viaţa pentru el îşi pierde treptat
sensul....Dacă îşi umple sufletul cu iubire şi gînduri luminoase, vede în jur
iubire şi bunătate, vede urmele Lui Dumnezeu peste tot in jur, într-o floare,
într-un fir de iarbă, în susurul unui izvor, şi mai adânc în sufletele
oamenilor, şi simte cu adevarat sensul plenar al vieţii.
Este
descoperirea iubirii, adică a Lui Dumnezeu,
care este sursa iubirii adevărate….
-Cum explici tu bucuria pe care ai descoperit-o în
suferinţă şi care este în general viziunea ta asupra suferinţei umane, ori
pentru mulţi dintre pămînteni, bucuria ascunsă în suferinţă ar fi ceva de
neînţeles... ??
Cu ani în
urmă îmi părea şi mie ceva fabulos...Singură în faţa durerii, aflată la capătul
puterilor, nu-mi vedeam fericirea decât asociată cu lipsa durerii fizice
Treptat insa aceasta stare a trecut în deznadejde... Si tot Dumnezeu m-a
scos din ea. Fără ca eu să-mi dau prea bine seama de asta. Erau perioade când
simţeam în mine un flux de viaţă şi încredere care mă propulsa prin toate încercările zilnice,
făcându-mă să privesc durerea cu răceală şi indiferenţă, sau chiar cu
seninătate şi împăcare... Din mândrie îmi atribuiam mie aceste reuşite. Într-un
final am conştientizat adânc că omul e o fiinţă limitată, neputincioasă în faţa
durerii, şi îşi poate depăşi condiţia doar unindu-se cu Dumnezeu- puterea
infinită şi Dragostea necuprinsă... El e puterea ce te ajuta sa treci prin
valurile învolburate ale vieţii, şi să ajungi nevătămat la liman. Dumnezeu este
cu noi, întotdeauna, chiar şi atunci când nu simţim acest lucru, iar în cele
mai grele momente, când credem că ne-a părăsit, ne poartă de fapt, în braţe. Am
înteles că e o minune sa fii copil al Lui Dumnezeu şi să-l ai pe El drept Tată.
Am înţeles ca Dumnezeu nu oferă nimic pur si simplu. Faptul că nu primeam ceea
ce-mi doream era pentru că El vroia să-mi dea mai mult, însă cu un preţ. El
aştepta să înaintez sufleteşte, să fac măcar un cît de mic efort pentru a lupta
cu patimile din mine, şi apoi să-mi dea darul... Şi atunci cînd mă aşteptam mai puţin Dumnezeu
şi-a revărsat binecuvîntările asupra mea..
Mi-au trebuit ani
întregi până să înţeleg că fericirea nu ţine de libertatea şi sanătatea fizică,
nu ţine de nimic material. Fericirea e atunci când omul este cu Dumnezeu. Şi de
cele mai multe ori omul are nevoie de suferinţă pentru a ajunge El.
Suferind, învăţăm
să fim receptivi faţă de durerea altora. Doar unul Dumnezeu ştie cât de mulţi
oameni au dobândit credinţa cea vie şi dreaptă, suferind boli cumplite, sau
pierzând pe cineva dintre cei dragi, câţi au învăţat să fie receptivi la
suferinţa aproapelui, experimentând pe propria piele nevoi , lipsuri,
necazuri..Faptele mari se nasc din suferinţă precum florile cele mai frumoase
din spini.
-Care este visul tău?
Acum am un singur
vis, un singur ideal.. Sa las ceva bun in urma mea...
-Ce deviză ai?
Trăiesc,
atâta timp cât cred şi iubesc.
Interviu realizat de Livia Pinzari.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
august 2nd, 2013 at 3:31 pm
admin Says:
Ar fi comic daca n-ar fi trist. Un individ agramat crede ca nu exista evolutie pentru ca el stie mai bine. Daca omul e asa de inteligent proiectat de ce se ineaca cu oase de peste? N-ar fi fost mai inteligent sa avem doua orificii diferite, ca delfinii, pentru respirat si pentru mincat? Nu exista “Stiinta ateista”. Exista stiinta si bilbiieli crestine.
august 17th, 2013 at 1:17 pm
Inima are judecati pe care mintea nu le poate intelege… Existenta Lui Dumnezeu o putem percepe si intelege doar cu ajutorul ratiunii inimii. Oamenii de stiinta au descoperit ca inima are propriul sau creier…
Citeste asta: http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2013/04/03/inima-un-emitator-mai-puternic-decat-creierul/
august 17th, 2013 at 4:13 pm
august 20th, 2013 at 7:23 am
august 20th, 2013 at 7:30 am