Livia Pânzari (21 de ani) este o absolventă de Jurnalism.
Priveşte lumea cu seninătate şi optimism, deşi şi-o imaginează doar din
amintiri şterse. La fel ca ea, din dorinţa de a fi în rând cu lumea, alţi 7-8
nevăzători termină anual facultăţile din Capitală, numărul fiind în creştere.
Închideţi ochii pentru zece secunde... Aşa arată fiecare zi
din viaţa Liviei Pânzari, o tânără din Chişinău care nu mai vede de la vârsta
de cinci ani, când a fost diagnosticată cu o maladie gravă ce a lăsat-o oarbă.
Nu ştie cum arată membrii familiei, hainele pe care le poartă, apartamentul în care locuieşte sau colegii cu care a învăţat la facultate. Dar nu-şi plânge soarta şi spune că ochii ei sunt mâinile, prietena care o însoţeşte tot timpul sau părinţii.
Nu ştie cum arată membrii familiei, hainele pe care le poartă, apartamentul în care locuieşte sau colegii cu care a învăţat la facultate. Dar nu-şi plânge soarta şi spune că ochii ei sunt mâinile, prietena care o însoţeşte tot timpul sau părinţii.
„Nu mă simt diferită. Când vreau să aflu cum arată un
obiect, mă adresez: «Dă-mi să mă uit, să văd», pentru că le pot vizualiza cu
ajutorul mâinilor", spune Livia, menţionând că îşi imaginează fiecare
obiect la fel de bine precum un văzător.
GREUTĂŢILE O FAC MAI PUTERNICĂ
„Nimic nu este întâmplător, poate aşa este mai bine.
Greutăţile modelează caracterul omului. Aş fi fost altfel dacă vedeam tot ce
văd ceilalţi şi, poate, nu eram alături de persoanele cu probleme
similare", mai explică fata, care anul acesta a absolvit facultatea de
Ştiinţe ale Comunicării din Chişinău şi este masterandă la Jurnalism European.
La facultate, colegii îi spuneau tot timpul că este foarte
curajoasă. „Nici nu mi-am pus vreo dată problema de a merge sau nu la
universitate. Cred că e ceva normal să continui studiile, însă colegii mă
priveau ca pe un fenomen", povesteşte fata.
Livia s-a îndrăgostit de profesia de jurnalist încă din
copilărie, iar acum este în căutarea unui job în speranţa că va scrie despre
viaţa celorlalţi nevăzători din Moldova. „În clasa a zecea, împreună cu câţiva
colegi, am fost invitată la o emisiune.
Încă de atunci hotărâsem că voi deveni jurnalistă şi vroiam
să lucrez la radio sau la un ziar", mărturiseşte emoţionată tânăra. Are un
program special la calculator care îi citeşte cu voce toate textele, o ajută să
navigheze pe internet, iar poziţionarea literelor pe tastatură a memorizat-o.
ALB ŞI BLEU, CULORI PREFERATE
Chiar dacă a văzut doar până la vârsta de cinci ani, fata
îşi mai aminteşte anumite nuanţe, iar cel mai mult îi plac culorile bleu şi
alb. „Ador hainele de culoarea albă. Tot timpul merg la cumpărături cu prietena
mea sau cu mama şi le cer părerea", se destăinuie fata, care tot timpul
este însoţită de prietena ei Marina Adam, în vârstă de 23 de ani, care la fel
are probleme de vedere.
SCHIMB DE EXPERIENŢĂ
În Moldova sunt 9.500 de nevăzători. „Încercăm să le oferim
condiţii de studiu cât mai multor persoane. Îi ajutăm să participe şi la un
program de schimb prin intermediul căruia unii pleacă în Germania ", spune
Larisa Celan, vicepreşedintele Societăţii Orbilor.
Sursa: http://www.adevarul.ro/moldova/social/VIATA-CULORI-TACTILE-Vezi-Jurnalism_0_550144995.html%20
Sursa: http://www.adevarul.ro/moldova/social/VIATA-CULORI-TACTILE-Vezi-Jurnalism_0_550144995.html%20
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu