"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel
Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică - Ioan 3: 16"
Suntem scântei desprinse din lumina veşniciei...
Suntem fărâme din conştiinţa infinită a Creatorului, ce poartă amprenta harului divin...
Suntem copiii cerului creaţi din iubire şi pentru iubire, sortiţi eternităţii..
Suntem fiii risipitori ce am mâniat dragostea Tatălui ceresc, vatamându-ne chipul neprihănirii, pentru care am căzut dureros din leagănul iubirii, pe spinii stricăciunii... Cazând ne-am frânt aripile... Acum privim cu jind si căinţă înspre paradisul pierdut... Ne privim... Ochii noştri- cioburi din oglinda cerului, reflectând încontinuu imaginea suferinţei primare...Vedeţi durerea păcatului în ochii mei şi plângeţi... Văd amarul păcatului în ochii voştri şi plâng...Picuri gemene de suflet strivite între chipuri arzânde, se contopesc şi fierb în clocotul comun al durerii... Ne unesc aceleaşi lacrimi, acelaşi pustiu lăuntric al lepădării de slava Părintelui divin, acelaşi dor de veşnicie...
Văzând sufletele noastre încătuşate în patimi, măcinate de dor şi suferinţă, Domnul, din nemărginită iubire pentru neamul omenesc, a pogorat către noi, lumină din lumina Sa, pe unul născut Fiul Său, să ne răscumpere prin sângele-I din robia păcatului, să întemeieze Biserica Sa- Casa Lui Dumnezeu, colţişor de rai ceresc pe pământ, prin care să redobândim harul duhului sfânt, să primim de la Tatăl curăţire de păcate, mângâiere, putere, înţelepciune, ocrotire şi ajutor în toate. Hristos Dumnezeu, prin jertfa Sa, a ridicat pentru vecie porţile raiului, ne-a arătat calea vieţii, de revenire către chipul cel dintâi, dându-ne să bem din apa vie a cuvântului Său de mântuire, lăsat în Sf. Scripturi.
O, urmaşi ai lui Adam, pâna când vom creşte pomul rautaţilor în noi, gustând din fructul interzis? Pâna când vom umbla pe calea morţii, topindu-ne unul în lacrimile celuilalt ? Când vom conştientiza cu toţii că doar păcatul e născător de suferinţă şi moarte ?
Tatăl aşteaptă cu iubire reîntoarcerea fiilor risipitori, din calea pierzării...
Sa răstignim, astăzi, păcatul din noi...şi doar atunci vom simţi noi aripi crescându-ne din rănile sufletului...
Suntem fărâme din conştiinţa infinită a Creatorului, ce poartă amprenta harului divin...
Suntem copiii cerului creaţi din iubire şi pentru iubire, sortiţi eternităţii..
Suntem fiii risipitori ce am mâniat dragostea Tatălui ceresc, vatamându-ne chipul neprihănirii, pentru care am căzut dureros din leagănul iubirii, pe spinii stricăciunii... Cazând ne-am frânt aripile... Acum privim cu jind si căinţă înspre paradisul pierdut... Ne privim... Ochii noştri- cioburi din oglinda cerului, reflectând încontinuu imaginea suferinţei primare...Vedeţi durerea păcatului în ochii mei şi plângeţi... Văd amarul păcatului în ochii voştri şi plâng...Picuri gemene de suflet strivite între chipuri arzânde, se contopesc şi fierb în clocotul comun al durerii... Ne unesc aceleaşi lacrimi, acelaşi pustiu lăuntric al lepădării de slava Părintelui divin, acelaşi dor de veşnicie...
Văzând sufletele noastre încătuşate în patimi, măcinate de dor şi suferinţă, Domnul, din nemărginită iubire pentru neamul omenesc, a pogorat către noi, lumină din lumina Sa, pe unul născut Fiul Său, să ne răscumpere prin sângele-I din robia păcatului, să întemeieze Biserica Sa- Casa Lui Dumnezeu, colţişor de rai ceresc pe pământ, prin care să redobândim harul duhului sfânt, să primim de la Tatăl curăţire de păcate, mângâiere, putere, înţelepciune, ocrotire şi ajutor în toate. Hristos Dumnezeu, prin jertfa Sa, a ridicat pentru vecie porţile raiului, ne-a arătat calea vieţii, de revenire către chipul cel dintâi, dându-ne să bem din apa vie a cuvântului Său de mântuire, lăsat în Sf. Scripturi.
O, urmaşi ai lui Adam, pâna când vom creşte pomul rautaţilor în noi, gustând din fructul interzis? Pâna când vom umbla pe calea morţii, topindu-ne unul în lacrimile celuilalt ? Când vom conştientiza cu toţii că doar păcatul e născător de suferinţă şi moarte ?
Tatăl aşteaptă cu iubire reîntoarcerea fiilor risipitori, din calea pierzării...
Sa răstignim, astăzi, păcatul din noi...şi doar atunci vom simţi noi aripi crescându-ne din rănile sufletului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu