Reflecţiile unui condeier nenăscut...

eroii scriu istoria
cu propriul sânge...
ploile spală pământul...
memoria - le rămâne înveşnicită
în Cartea Vieţii...
eu-mi scriu istoria sufletului...
de ani...
condeiul - ca un briceag
încrustând slove în lemn...
scârţâie din greu...
tremură...
ezitând se desprinde
de foaie...
frica necunoaşterii de sine(?)
frica eşecului(?)
lacrimi pe hârtie...
cerneală dizolvată şi...
părticele din suflet plutinde...
condeiul îmi cade din mână
dar...continui să scriu...
scriu cu lacrimi
pe filele sufletului...
să nu mai las urme...
laşitate(?)
poate...
dar nici slava lumească
n-o vreau...
vreau doar un loc
în corola unui trandafir
al raiului...
un loc în veşnicie
printre cei iubiţi...


o, raiule care prin patimirea
din marea iubire de oameni
a Domnului,
ni te-ai deschis nouă,
nu sunt vrednică de nici
o picătură din dulceaţa ta...
viforul păcatului spulberă
în mine lucrul virtuţii,
curmând liniştea
sufletului meu...
dar aud blândeţea
şi triumful din glasul Tău,
Doamne:
"Îndrăzneşte, Eu am
biruit lumea..."
şi alerg către Tine
iar şi... iar...
primeşte,Doamne,
pocăinţa mea, a celei
risipitoare de osteneli...
sălăşluieşte-Te
întru mine şi umple-mă
de Harul Tău cel Sfânt...
curăţă-ma de toată neputinţa,
vindecă-mi ranile
şi luminează-mi
cugetul şi sufletul
ca să pun bun început
vieţii, înfăptuind
cele plăcute Ţie...
călăuzeşte-mi paşii
pe îngusta
şi anevoioasa cale
a mântuirii
pentru a mă face părtaşă
nepieritoarelor Tale avuţii...
întareşte-mă pentru
orice jertfă in numele
Dragostei...
dăruieşte-mi,
Doamne, să cunosc
bucuria suferinţei
din Iubire şi pentru Iubire!