Dust in the wind - Sandrina (cover)

Nightwish- We're walking in the air (Sandrina cover)

Doua piese de Enya, cover

Mesaj pentru toti cei ce-si zic liber-cugetatori, atei si eterodocsi in preajma Pastelui Ortodox

 Vreau sa va rog din suflet sa puneti capat incercarilor constiente sau mai putin constiinte de subapreciere si denigrare a credintei Ortodoxe. Macar astazi cand toata crestinatatea slaveste jertfa din Iubire nemarginita si Invierea Mantuitorului, aveti putin respect fata de credinciosi, ca si crestini si ca oameni... Nu exclud ca in spatele acestor materiale postate care chipurile ar "da pe fata" tot "adevarul" despre Iisus, se ascunde "buna intentie" de a ne "trezi la realitate"... doar ca realitatea voastra e la fel de subiectiva pe cat o credeti pe a noastra ca este... Cei care L-au cunoscut pe Iisus, nu ma refer la contemporanii Lui... caci oricine Il poate cunoaste pe Calea duhului, daca incearca macar putin sa coboare din inaltimea mintii sale si sa recunoasca ca este vai de capul lui- ca un fir de praf in fata Tainelor Dumnezeirii, cei care l-au trait pe Hristos - Fiul Lui Dumnezeu, si au gustat din dulceata harului Sau, nu vor mai fi niciodata la fel ca inainte...Poti sa te desfaci in 10 si sa aduci zeci de argumente care ar nega dumnezeirea Lui Iisus, ca e ca nuca de perete...insa aceste materiale pot fi smintitoare pentru cei care abia pasesc pe calea Credintei. Daca credinta noastra va pare o nebunie, atunci e cea mai frumoasa si dorita nebunie din cate exista... Daca mergeti la spitalul de psihiatrie ma indoiesc f mult ca veti gasi acolo oameni care sa aiba acea curatie, bucurie si seninatate pe chip cum o au crestinii adevarati...oameni care sa vorbeasca si comporte cu atata dragoste, luciditate, maturitate si intelepciune. Iar daca veti gasi acolo vreun asa om, cu siguranta a fost adus cu forta acolo de catre cei care nu-i inteleg pe credinciosi si nici nu incearca. Parca-mi vine sa amintesc aici si de cazul Mihai Eminescu...

Au fost sfinti care erau dintre intelectuali, dar au inteles ca desarta este incercarea omului de a-si inalta mintea caci in loc sa ajunga la libertate si pace, nelinistea pune tot mai mult stapanirea pe viata lui care devine un iad. Si s-au smerit dupa cum s-a smerit Iisus pana la chipul de rob....si au aflat viata si bucuria adevarata, pe care numai harul Lui Dumnezeu o poate da... Cercetati viata si activitatea medicului chirurg ortodox Luca Voino-Iasenețki canonizat ca sfant. El a fost primul care a introdus in medicina din Rusia in practica anestezia locala. Este autorul mai multor carti despre medicina si despre interactiunea dintre credinta si medicina.

Daca intr-adevar va doriti sa faceti ceva pentru noi, lasati-ne in credinta noastra, ca ne este foarte bine asa. Pentru cei care cred ca Hristos ca Fiul al Lui Dumnezeu ar fi trebuit sa-si faca aparitia ca un razboinic neinfricat care sa-i inlature de la putere pe dusmanii Lui Dumnezeu...Hristos a venit pe pamant ca un Dumnezeu iubitor nu ca un tiran, a venit sa predice Iubirea si sa ne-o arate prin jertfa Sa de pe cruce... A venit nu sa-i lichideze pe dusmanii Domnului ci ca acestia sa-i devina prieteni vazand, minunile, jertfa si invierea sa din morti...

Ma intreb de ce cei ce cred intr-un Dumnezeu atotputernic categorisesc aceste minuni ca fiind mituri ce ies din cadrul realitatii, desi ele se intampla chiar si astazi? Care realitate? Realitatea vazuta de ei... Sa nu uitam ca omul are nu numai ochi trupesti, ci si ochi sufletesti, si viata insasi este o Taina... un Miracol...

Formular...

-Numele si Prenumele?
- Muritor Nemuritor
-Anul de nastere?
-Cand m-a mangaiat Dumnezeu pe crestet
-Localitatea?
-Acolo unde simti adierea departata a paradisului in fata, si dogoarea de foc a infernului in spate…
-Profesiunea?
-Cautator de comori suprapamantene...
-Ocupatia?
-Caut miezul Iubirii…
 -Parintii?
-O mama si doi tati
-Numele?
- Mama, Tatal din Ceruri si tatal ce m-a nascut sufleteste.
-Ocupatia lor? 
-Sa ma iubeasca pe mine...
-Ai fost supusa vreodata judecatii?
-Da, de catre propria constiinta.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Ingerii…De cand am cazut noi oamenii din paradis am si uitat cum arata…
- Ce an ti-a ramas pictat in suflet?
-Cand nu-L cunoasteam pe Dumnezeu pe nume, dar ii simteam prezenta in fiece fir de iarba, picatura de ploaie, raza de soare si totul imi parea posibil...
-Ai fost dezamagita?
-Deseori. Cel mai mult in mine insami.
-Cine crezi ca e vinovat de schimbare asta, atit spirituala cit si ..?!
-Toti si Nimeni. Dar in primul rand Eu…Cine iubeste nu asteapta schimbari de la ceilalti ci de la sine. 

Inspirat de aici: https://daianapirgaru.wordpress.com/2012/02/24/formular/

Sandrina - Путь (Ольга Кормухина), кавер

La multi ani dna AnomiS :)

Sandrina- Planet of children (Krisia- Eurovision Junior 2014); cover

Manastirea Chistoleni, Sadaclia - o oaza iubire in pustiul acestei lumi

O manastire e o oaza de iubire in pustiul acestei lumi. Veniti la manastire sa aflati pacea si Iubirea Adevarata. Aici veti intelege si veti simti ca exista Iubire deplina neconditionata, lipsita de interese meschine, mercantile, oameni pentru care cea mai mare bucurie este sa iubeasca si sa se daruiasca clipa de clipa si pana la urma cui? unor straini pe care ii vad pt prima data, unor straini pacatosi plini de patimi si neputinte. Veti intelege ca exista Viata vesnica, Fericire vesnica, Iubire vesnica, pe care poti si trebuie sa o traiesti incepand de aici de pe pamant, ca sa o ai in vesnicie . Niciun om din lume nu o sa va poata oferi atata iubire, caldura, atentie ca obstea manastireasca impreuna cu parintele, pe care ii vedeam ca pe niste ingeri in trup. Dumnezeu e iubire, si acesti oameni sunt plini de Harul dumnezeiesc, Har care vindeca orice rana trupeasca si sufleteasca si pe care l-au dobindit prin multa nevointa, post, rugaciune, prin lepadarea de agitatia si placerile lumesti desarte, alegand mai presus de toate sa-l iubeasca pe Domnul si pe aproapele... Nici eu nu am crezut ca exista o astfel de Iubire. Rational nici acum nu o pot intelege. Doar sufletul o simte, o intelege , o traieste si se bucura, cutremurandu-se de ticalosenia sa si minunandu-se de taina ce i s-a descoperit.... Pentru cei care cred ca biserica e doar o institutie facuta de maini omenesti care te scurge de bani si pleci acasa si mai obidit si indurerat decat ai venit, veniti sa vedeti cu ochii vostri cum stau lucrurile. Mergeti pe la mai multe manastiri, stati cat voiti macar si cateva luni, jumatate de an, in conditii perfecte de trai, nimeni nu o sa va alunge, nimeni nu o sa va ceara un ban pentru sedere si mancare. Doar daca veti da ceva slujbe la biserica, veti pune cat va lasa inima. In fiecare zi veti fi intampinati cu acelasi zambet sincer ingeresc, cu aceeasi dragoste, care din pacate ne este atat de straina noua celor ce traim in lume si ne complacem in patimile noastre. Si macar de ne-am da seama...

Concert de caritate pentru Eugenia Buruiana 08.02.2015

'

Cu drag pentru tine, suflete...

As vrea sa astern doar ganduri de lumina, pentru tine suflete...

Am aflat ca Lumina este vesnica, la fel ca intunericul. Iar Lumina este Viata...
Am fost si eu in iadul vietii pamantesti, ca si tine poate, si stiu sigur ca de acolo numai Dumnezeu m-a putut scoate...Cine este Dumnezeu...? Nu cred sa-ti pot raspunde pe intelesul inimii tale...Poate nici nu crezi in El... Am sa-ti spun doar ca omul e grozav de mic si neputincios, mai ales in fata suferintei... Ce poate omul face cand da navala peste el un necaz, o boala crunta, cand se pomeneste in mijlocul furtunii? Sa se zbata ca o musca neputincioasa inchisa intr-un borcan? Sunt unii care scapand de un necaz, primejdie, pun asta pe seama norocului, sau a propriilor puteri...Ei se aseamana cu musca care a gasit iesire, fiindca cineva a luat capacul de la borcan...
Ce faptura bicisnica e omul pe pamant, si in acelasi timp ce minunata. Cate daruri minunate ascunde sufletului lui... Te- ai gandit vreodata la asta?

As vrea ca tu, suflete sa iubesti cat mai mult, sa iubesti pe toti deopotriva, sa daruiesti fara rezerva, sa imbratisezi, sa ai multa pace, sa rizi, sa fii fericit...Iar asta o vei putea face daca vei regasi in tine sufletul de copil...Un copil vede totul in nimic, iar un adult vede nimic in totul... Iti spun toate astea nu fiindca ma cred mai buna, mai iubitoare ca tine...Ci fiindca am aflat ca numai iubind pe toata lumea poti fi fericit...
Iar ca sa iubesti pe toti trebuie sa il cunosti intai pe Dumnezeu. N-o sa-ti spun cum si unde sa-l cauti. El singur te va gasi, lasa doar poarta inimii deschisa, dar inainte de asta fa curatenie in gandurile si sentimentele tale... Fiindca asa cum un oaspete drag nu poate intra in casa ta daca nu dai tu jos zavorul de la usa, asa si Dumnezeu care este insasi Viata, nu poate intra in sufletele zavorite si incarcate de lucruri nefolositoare, distrugatoare ce miros a moarte...

Să o ajutăm împreună pe Eugenia!

Să o  ajutăm împreună pe Eugenia!

       Eugenia Buruiana are 34 de ani. Din naştere ea suferă de boala fluturaşului, o boala incurabilă rară, care se manifestă prin apariția rănilor umede si a bulelor pe suprafața corpului și  a organelor interne. De la vîrsta de 13 ani Eugenia a devenit orfană. Din cauza bolii, în ultimii 7 ani Eugenia merge  doar în cărucior. Jumătate din corpul ei este acoperit cu răni adînci, umede și foarte dureroase, permanent deschise. Eugenia mai suferă și de alte boli: viciu cardiac, hepatită cronică, pielonefrită cronică, pancreatită și colicistită cronică. Din cauza lipsei de bani, ea nu reușește să urmeze nici un tratament complet. Doar pentru  cele mai strict necesare medicamente, costul lunar este de 3000 lei.  În prezent Eugenia este susținută material si moral în cea mai mare parte de prieteni, care însă au posibilități limitate. Fiecare zi aduce în sufletul Eugeniei noi griji apăsătoare.  În fiecare an, Eugenia are nevoie de o serie de pansamente speciale, care pot fi procurate în SUA, costul cărora este de aproximativ 1200 dolari. Rănile trebuie  să fie îngrijite permanent,  pentru a nu se infecta.

       În data de 8 februarie 2015, la Palatul Feroviarilor, va avea loc un concert în susținerea Eugeniei. Sprijinul  fiecăruia dintre noi contează!

     Pentru informaţii suplimentare si procurarea biletelor, rugăm sa ne contactati la numarul de tel:  069481159 sau 078062299.

     Dragostea poate face minuni!

     Un zîmbet de recunoștință  ne poate încălzi sufletul, un gest neînsemnat de ajutor, ne poate schimba  viața… Vă aşteptăm  cu drag!

 

Sandrina- Lasati-ma sa fiu asa cum sunt. Cover

Sandrina- Glossa. (Catharsis). Cover

Диана Гурцкая -Молитва (Sandrina cover)

Sandrina- De Craciun; Colind

Sandrina - Golos neba

Interviu cu mine...

Sandrina- Tara mea

Miros de casa noua...

Am facut reparatie capitala
Am muruit peretii
Am pus tapete noi lucitoare
Garnitura de mobila dupa ultima moda
Am aranjat fiecare lucrusor la locul lui...
Miroase a prospetime, a casa noua...
Acum putem trai si noi ca oamenii...
A ramas doar sa scoatem slinul si mucegaiul
De prin colturile sufletului...
Sa muruim peretii...
Nu stiu de ce de treaba asta ne apucam mult mai greu...
Desi nu e nevoie sa ne spetim ridicand mobila
Sa inhalam var si praf...
Parintele la biserica deseori ne spune sa ne grabim
Cu adunatul materialelor pentru casa cea din ceruri...
Multi dam din umeri...
Nu prea reusim sa ne imaginam cum arata acea casa...
De fapt, nici nu suntem siguri de exista cu adevarat...
Dar daca exista, la sigur arata altfel decat casa in care vietuim aici...
Probabil nu are un design interior ultramodern
Si nu gasesti in ea mobila stilata
Cred ca e mult mai stralucitoare
E invaluita de lumina ingereasca...
Dar din ce material o fi fiind construita?
Parintele la biserica ne vorbeste mereu despre Iubire
Si virtutile care se sprijina pe ea:
"Iar acum au ramas acestea trei:
Credinta, Nadejdea si Dragostea dintre care
Dragostea este cea mai mare"
Iubirea o fiind temelia casei
Stalpii casei - Faptele Iubirii:
Rabdarea, Milostenia, Rugaciunea, Postul...
Iar acoperisul- Smerenia...
Tot nu pot sa-mi imaginez cum ar arata asa o casa
Dar daca suntem chemati
Sa vietuim o vesnicie de fericire in ea
Atat de curand..
(Daca sfarsitul lumii e aproape, atunci sfarsitul nostru e chiar curand)
De ce amanam mereu cu strangerea materialelor?

Strigat mut...

Nu sunt mai sfanta decat voi
Nu am aripi de inger
Ma vezi adesea scormonind
Cenusa si pamantul
Dar lacrima mea se ineaca
In Valea grea de Plangeri.
Iar ochiul meu atunci cand ride
Incape-n el tot Cerul...

Nu musc din voi ca sa ma satur
Alta imi este hrana,
Nu jinduiesc perine moi
Urale si favoruri
Lipeste-ti inima de-a mea
S-asculti cum bate, mama
Si sa-ntelegi ce-adanc o curma
Si ce-o ridica-n ceruri...

Sunt ale noastre inimi
Ca niste prunci in pantec
Cu strigat mut ce striga
Simtind unealta mortii...
Si ce rost sa mai aiba tot
Noianul de cuvinte...
Cand viata-ncet se stinge,
Iar noi o credem viata..

Ce adanc esti, Cerule...

Ce limpede, adanc si nemarginit esti, Cerule...
Inca mai porti pecetea pasilor nostri...
Si toata fericirea ce ne-a daruit-o Cel de Sus
Sta acolo aproape neatinsa...
Doar pe alocuri poti vedea urme de degete, buze sau dinti...
Oameni nesabuiti ce suntem...
Nici nu ne-am gandit cum o sa traim aici fara Ea...
Si dusi de viltoarea ametitoare a vietii
Uitam ce comoara am lasat acolo...
Unii nici nu stiu...
Cand viata ne strange la perete, intindem mainile...
Uneori reusim sa smulgem cate o bucatica si...rasuflam usurati...
Intind si acum mana spre Cer...
Doar o bucatica, sa ajunga si pentru restul zilelor...
Ce naiva sunt...
Oare se poate termina ceea ce ne-a fost dat pe vecie?
Puterile noastre se termina...
Si pana le gasim din nou ca sa intindem mana...
Ne plang si pietrele de mila...

Ultima datorie...

Uneori ma gandesc cu admiratie la cei plecati in vesnicie...
Ii admir pentru ca si-au platit ultima datorie...
De care nimeni nu poate scapa...
Si parca as vrea si eu mai repede sa mi-o platesc,
Sa pun punct tuturor framantarilor, temerilor, obsesiilor mortii...
Dar imediat realizez ca nu sunt inca gata...
Nu sunt gata nici sa traiesc, cu atat mai mult sa mor...
Ce poate fi mai trist?
Ce soarta in vesnicie iti poate aduce o viata care are chipul mortii?
Ca sa inveti sa mori, trebuie mai intai sa inveti sa traiesti...
Am invatat sa simt un singur lucru...
Ca mai tare ca Moartea este Iubirea...
Intru Iubire nu poate fi Frica, Durere, Tulburare...
Iubirea e Viata, Pace, Bucurie, Armonie...
In iubire nu exista Moarte ci doar o trecere intr-o alta lume...
Lumea Iubirii ce nu are capat...
Si daca Iubirea e mai tare ca Moartea, se merita orice sacrificiu
Sa o dobandesti...

Draga Mosule...

Iti imaginezi, Mosule, chiar si in acest an m-am gandit la tine. N-am sa uit niciodata miracolul pe care mi-l aduceai in fiecare an in noaptea de Craciun...vreme de atatia ani. Nu spun cati, caci n-o sa ma creada nimeni...Pana si copiii radeau cand le spuneam ca-mi lasi an de an cadouri sub brad, zicand ca la sigur e trebusoara parintilor...Trebuie sa recunosc ca m-am indoit si eu de tine nu o data...Dar, ciudat lucru, ceea ce-mi aduceai, uneori nu era pe gustul celor din familie, care erau mereu ocupati cu ale lor, obositi, necajiti si chinuiti de viata grea... Ai imbatranit o data cu mine, mosule, picurand cate un strop fermecat de poveste in viata mea care era departe de a fi o poveste...Da, anume tu m-ai invatat cat de important este sa nu pierd copilul din mine, ci sa-l iubesc ca pe tot ce am mai scump, caci prin el traiesc...
De cand nu ai mai fost pe la mine, am uitat de povata ta tacuta, tainica si atat de inteleapta...Si viata mea s-a transformat intr-un cosmar had si insuportabil...Insa, mosule am reusit sa salvez la timp copilul din mine...Cred ca am reusit...De atunci am grija sa nu-i lipseasca nimic...Si totusi acel copil e inca slab si lipsit de puteri...
In acest an am vrut sa-ti cer ceva special. Sunt demult matura si dorintele mele nu mai tin de lucruri materiale...
Am nevoie de o minune, mosule...O minune care sa il vindece complet, care sa-mi schimbe viata din temelii, si sa pot exclama cu cea mai adanca certitudine ca nu il voi mai pierde niciodata, iar daca va fi sa se imbolnaveasca vreodata, voi sti cum sa-l reabilitez...Adu inca o minune in viata mea, si daca te lasa inima si niste dulciuri pentru copilul din mine...

Marilena Radu- Copilarie (Childhood)

Marilena Radu & Anisoara Cebotaru - Hai cu mine

Am cunoscut un Om

Sunteti toti niste papusi fara suflet, fara iubire, fara valori
Incapabili de o intelegere profunda a vietii!,
Mi-am spus cu sufletul chircit de durere
Si atunci am cunoscut un Om, un simplu Om...
Fara sa vreau am reusit sa-i privesc in ochii sufletului
Si papusile din jur au inceput a prinde viata...
Probabil Dumnezeu mi l-a scos in cale
Ca sa-mi arate ca El nu e Dumnezeul unor marionete
Ci al unor oameni vii creati dupa Chipul si Asemanarea Sa...
Oameni care la fel ca mine rivnesc un strop de Viata, de Iubire, Fericire...
Si poate prea usor se impotmolesc in murdariile acestei lumi...
Dar nici eu nu am fost si nu sunt mai tare ca ei...

Stiti ca traim intr-o poveste?

Stiti ca traim intr-o poveste?...
Oare nu suntem noi acei feti-frumosi din basme
Care au de strabatut un drum plin de incercari
Pentru a obtine mana Ilenei Cosanzene
Inarmati cu scutul iubirii si sabia dreptatii
Strabatem paduri cu fiare salbatice
Ape involburate...
Ne luptam cu balaurul cu 3 capete, uneori si mai multe...
Iar in final Cartea Cartilor- (Scriptura) ne spune ca Binele va invinge Raul...
Balaurul cel de demult va fi aruncat in iezerul de foc...
Si fetii cei frumosi si neinfricati se vor bucura
Alaturi de Ileana Cosanzeana
In Imparatia cea vesnica...
Traim o viata de poveste si nici nu stim...

Tacerile...

Doamne, umple tacerile dintre cuvinte cu iubirea Ta
Sa ma pot bucura si de ele...
Poate chiar mai mult ca de cuvinte...
Asa cum ma bucuram in pantecele mamei...
Sau intr-un vis frumos...
Sau intr-o imbratisare tacuta si adanca...
Daca cuvantul a zidit Lumea
Tacerea a admirat-o si s-a bucurat...

As vrea...

As vrea sa fiu o pasare si sa zbor fara de griji...
Imi spuneam cand parea ca suferinta se indragostise de mine...
Dar daca un glonte imi va lua brusc viata si libertatea...
Sau vreun animal rapitor?...
Nu, mai bine as fi un animal mare- da, leul- regele animalelor...
Nu, elefantul- ca traieste mai mult...
Sau chiar cel mai longeviv animal de pe glob- Scoica Quahog...
Dar stai ca-i comestibila...
Nimeni nu-mi garanteaza ca o sa traiesc atat...
Iar moartea ar putea fi dintre cele mai cumplite...
Iar dupa moarte ce va fi?
Doar omul e inzestrat cu suflet nemuritor...
Si-n general cum as putea trai fericita in pielea unui animal
Fara ratiune si suflet...
Doamne, de ce e atat de greu sa fii om, daca omul e o faptura
atat de minunata...
Si Domnul m-a purtat pe carari nebanuite, mi-a aratat Infernul
Incat as fi dat orice sa ma intorc in viata de mai inainte...
Dar nu era cu putinta si in incercarea mea disperata de a evada din infern
M-am pomenit in bratele Lui Dumnezeu, unde am gasit Raiul....
Acum stiu ca nu e mai mare binecuvantare de a fi om si a sluji Iubirii
Adica Lui Dumnezeu...

Cu o imbratisare mai aproape de Viata...

Oare in Ceruri oamenii isi pot vorbi, se pot imbratisa?
Ma intrebam, iar inima-mi batea in ritmul ceasornicului, singura si trista...
Acolo unde concentratia de iubire pe cm3 e maxima, posibil ca nu e nevoie de ele...
Stiu sigur, insa, ca pentru a ajunge in Imparatia Iubirii
Trebuie sa ne iubim mai mult in cuvinte si in fapte,
Sa ne imbratisam mai des aici...
Ca sa nu ne mai simtim cu o clipa mai aproape de Moarte...
Ci cu o imbratisare mai aproape de Viata...

Si ateii cred...

Si ateii cred in Dumnezeu
Dar intr-un Dumnezeu razbunator si insetat de sange
Care are nevoie de noi sa-i fim robi pentru vesnicie...
Cei care nu cred deloc rezista pana la prima boala crunta
Sau pana in clipa mortii...
Singur in fata durerii omul tremura ca trestia in vant...
Ce e durerea daca il poate ingenunchea si pe cel mai zdravan si neinfricat om?..
Mergi pe firul ei si Il vei gasi pe El...
Atunci vei afla cine esti cu adevarat...

Nu stiu ce faci cu mine...

Nu stiu ce vrei sa faci cu mine, Doamne...
Dar imi vine sa strig cu glasul lutului
Framantat de degetele olarului...
Sau al placintei care se parpaleste in cuptor...
Recunosc ca vreau sa ajung o lucrare aleasa...
Si mai vreau ca in clipa ceea sa-mi amintesc
Cu impacare si bucurie de "durerile nasterii".

Uneori imi pare...

Uneori imi pare ca port in mine toata durerea lumii...
Probabil fiecare gandeste asa despre sine...
Fiecare are o durere pentru care ar vrea sa urle ca un lup flamand...
Dar pana si lupul cand da de hrana se linisteste...
Tu esti hrana sufletelor noastre flamande, Hristoase...

Am incercat...

Am incercat sa Te cuprind cu mintea si n-am reusit...
O frica paralizanta m-a cuprins...
Atunci am incercat sa Te cuprind cu sufletul...
Imi parea prea mic...dar am incercat...
Mi-a reusit ceva mai bine...
Am simtit ca Esti...ca Esti nemarginit de tainic si adanc...
Ca Esti...ca nu poti sa nu Fii...
Si frica nu a plecat, dar s-a indulcit...
Pentru acea clipa mi-a fost de ajuns...

Varstele...

Simt in mine toate varstele
Cum se bat intre ele ca niste copii...
Se vede ca toate au ceva din copilarie...
Nu va bateti, copii, am nevoie de voi toti
Mai exact de seninatatea ta- Copilarie
De Puterea ta de viata si iubire- Tinerete
Si de intelepciunea ta - Batranete.

Stiu...

Stiu ca exista Bucurie...
Am vazut-o intr-un zambet de copil...
In cantecul unui suflet
Intr-un cuvant de iubire
Stiu ca este vesnicie...
Am vazut-o in privirea Ta din icoana
In zborul pasarii...
In susurul de izvor...
Am simtit-o in aerul incarcat de parfumul delicat
Al florilor de primavara...
In mangaierea mamei...
Stiu ca daca Tu n-ai fi pamantul ar fi un infiorator pustiu
Presurat cu cadavre in putrefactie...

Singura si cea mai vie...

Ridica-ma de pe fundul prapastiei inimii mele
E grozav de frig aici si miroase a moarte...
Uneori, starvurile care ma impresoara
Imi par mai vii ca mine...
M-am ratacit de Tine, dar Tu stii ca sunt aici...
Ridica-ma si ajuta-ma sa misc soarele de dupa nor...
Sa vars marile si oceanele care sa spele tot...
Sa raman doar eu in lumea mea
Singura si cea mai vie...

Sandrina- Помолимся за родителей (Sa ne rugam pentru parinti)

(O traducere a mea din rusa)

Am baut devreme din viata matura
Dar acum as vrea sa fug...in copilarie as vrea sa fug...
Vreau atat de mult sa te cuprind, mama
Si tatei sa-i povestesc ale mele taine...

Iertati-mi pacatul despartirii...
Timpul pe toate le-a amestecat si dus la vale...
Fie ca Iubirea si Gingasia sa va pazeasca casa
Ele sunt din a mea copilarie...

Refren:
Sa ne rugam pentru parinti, pentru toti cei vii si cei ce locuiesc in cer...
Si atunci cand se va face frig, le vom incalzi sufletele cu lumanari...
Sa ne rugam pentru parinti ingerilor nostri pazitor...
Sa ne rugam, si candva si copiii nostri se vor ruga pentru noi...

Eu demult am devenit mai intelept si mai matur...
Dar numai acum am inteles ceva, am inteles Adevarul
Sa dea Domnul sa plecati cu un minut
Inaintea copiilor vostri demult incaruntiti, inaintea noastra cei demult carunti..

Iertati-mi pacatul despartirii...
Timpul pe toate le-a amestecat si dus la vale...
Fie ca Iubirea si Gingasia sa va pazeasca casa...
Ele sunt din a mea copilarie...

Refren:
Sa ne rugam pentru parinti, pentru toti cei vii si cei ce locuiesc in cer...
Si atunci cand se va face frig, le vom incalzi sufletele cu lumanari...
Sa ne rugam pentru parinti ingerilor nostri pazitor...
Sa ne rugam, si candva si copiii nostri se vor ruga pentru noi...

Jurnalul vesel Eralash in romana! traducerea imi apartine. Savurati si voi!

Sandrina- Печаль река (кавер)

Durerea cea mai grea...

Nu-i suferinta mai grea-n lumea mare
Decat calvarul unui suflet ce nu stie
Ce-i va aduce clipa urmatoare
Si iadul-n el urla nebun ca o bestie.

Frica de sine, frica de durere
De-a pierde inimi, bucurii de tot
Frica de oameni, frica de iubire
De moarte si de viata la un loc.

O suferinta-ntinsa, un rastignit al noptii
Esti intre al vietii si al mortii brat de plumb
Iar de Iisus prin cruce a stins flacara mortii
Pe tine ea te-arunca-n flacari mai adanc

Si n-ai scapare de pecetea sortii
Tu- om cazut din leaganul Iubirii
Decat in tine, misca pietrele si muntii
Ca sa gasesti Izvorul Fericirii...

Daca mai crezi catva-n voia Iubirii
Ce-astepti sa te distruga, te va infiripa
De te crezi fericit, invingi stigmatul firii
De te crezi osandit, osanda vei purta..

Nu te-ntreba de ce-i asa a vietii lege
Raspuns nu vei gasi aicea pe pamant
Doar fericirea de o cauti- vei afla-o
Caci Domnul pentru ea te-a plamadit

Nu ma intreb...

Si iar ma rog febril, ma rog ca prima data
Nici nu stiu cata vreme-n urma a fost...
Si ruga-mi parca-i mai fierbinte, mai curata,
Si Doamne Tu, Tu o stii pe de rost...

Dar nu ma mai intreb de ce se-ntampla toate
De ce te strig adesea, dar nu renasc din scrum
Si intre noi de parca un hau cumplit se casca
Stiu, ca voi intelege -ntro zi dar nu acum...

Simt ziua ceea e aproape, da, aproape...
Cand ingropa-voi restul unui trecut netot
Si-n clipa sfanta, a renasterii din moarte
N-oi regreta c-am trait printre vii ca un mort...

Si daca mai iubesc, mai plang si ma mai doare
Si daca nu mai sunt eu acea care am fost
Si daca inima-mi in piept inca se zbate
Inseamna ca sunt vie si toate au un rost...

Si ruga mea spre Tine iarasi se inalta
Ca un potir in flacari, inainte ca sa plec
Te rog sa-mi pui in el un strop divin de viata
Care sa spele frica de moarte si de tot...

Sandrina- Prin straini (Cover)

Marilena Radu- Prin straini

Sandra, ingerul si masinuta de sticla

                                                          Capitolul 7
                                                       Tara fericirii
Era ora 3 de noapte...Sandra statea la geamul camerei ei cu ochii umflati de plans si cu inima strapunsa de o amara tristete...El nu venise...
- de ce....cu ce i-am gresit...poate l-am suparat cu ceva...poate inca va veni...
si lasa din nou lacrimile sa-i siroiasca riuri in suflet si pe obrajii rosii si fierbinti...
Ingerul nu-si facu aparitia nici in noaptea ceea nici in noaptea urmatoare...Sandra se topea vazand cu ochii... Nu mai avea pofta de mancare, nu vorbea cu nimeni si nu mai gasea bucurie in nimic...
- de ce imi faci asta...de ce nu te induri de suferinta mea... Doamne, de ce nu pot uita zambetul cela, vorba, privirea... Cum sa traiesc mai departe cu asta...
Zilele treceau cumplite si tacute... Sandra parea mai mult o umbra nu un om... Toata ziua o petrecea mai mult in pat hranindu-se cu lacrimi si ganduri care mai mult ii otraveau sufletul...

- Sandra...Sandra...
Fata deschise pe jumatate ochii tumefiati...Avea o privire tulbure ca a unui bolnav incurabil si tremura ca o frunza in bataia vantului...
- mi-e frig...rosti ea cu un sfert de glas incercand sa se miste putin..
- Arzi toata! sa mergem
Ingerul o lua in brate cu tot cu plapuma si iesi nevazut prin geamul deschis...
- Du-ma in Tara Fericirii...biigui ea implorator cu glasul unui muribund...
- am se te duc acolo de unde incepe Tara fericirii, raspunse el cu blandete si dragoste...
- stii, nu e nimic mai trist decat sa afli intr-un sfarsit ca viata e Bucurie dar sa-ti fie sufletul atat de bolnav incat sa nu te mai poti bucura de ea...tu n-o sa ma mai lasi, nu-i asa? spuse Sandra cu nadejde si implorare in glas...
Vazduhul proaspat i se prelingea in suflet ca un balsam datator de viata...Nu mai simtea spatiul, timpul, durerea si era totusi foarte slabita fizic, iar fruntea ii ardea inca...
-Ajungem...
Se oprira langa o banca...El o aseza cu grija si se aseza si el alaturi...
Sandra privi cu ochii semideschisi in jur..
- Manastirea Sf. Teodor Tiron ?
- da, ne aflam in scuarul manastirii...
- aici am fost botezata, iata aici in capela asta, spuse ea aratand cu degetul
- de ce m-ai adus aici?
- ...totul va fi bine, sa nu te indoiesti de asta
- nu am fost demult la o biserica...dar am vrut...stiu ca El are puterea sa vindece sufletul meu...multumesc ca m-ai adus...
- ma simt bine aici...Intotdeauna m-am simtit bine in Casa Domnului...Aerul asta e viu, caci e incarcat de dragoste... simt vesnicia aproape...vreau sa stam aici pana dimineata, te rog mult...
Sandra schita un zambet si in scurt timp adormi ghemuita pe banca.
O trezira dangatele de clopot...Ingerul nu mai era alaturi...
Cuprinsa de frica se uita de jur imprejurul ei... Il vazu stand la cativa metri de ea cu privirea-i blanda atintita spre cer..
- ah, acolo erai....ce faci acolo? zambi ea ridicandu-se de pe banca. Ma simt mult mai bine. Febra a trecut. Am asa o pofta de viata...
- sa-ti traiesti viata asa ca sa ne intalnim cu totii in lumea de dincolo...Eu voi fi mereu langa tine...Te voi veghea in fiece clipa. Ma vei simti aproape...Ai grija de tine si de sufletul tau...
Spunand acestea ingerul disparu...
Incepea Liturghia de duminica...

Sandra, ingerul si masinuta de sticla

                                                                     Capitolul 5
                                                    Arta Origami si sensul Creatiei

- scuza-ma ca te-am facut sa ma astepti atat. Nu stiam ce sa aleg pentru tine spuse Sandra sfios si ii intinse o cutioara cu decorati vesele pe ea...
- ce e acolo?
- deschide si vezi
Ingerul deschise cutia si arunca o privire lunga la continut, apoi la Sandra.
- E un porumbel cu o inimioara in cioc confectionat din hartie in tehnica Origami..Ma ocup de un an cu aceasta arta...
Ingerul continua sa o priveasca lung si cu nedumerire...
- Ia-le...il indemna ea apoi rise incet, copilareste- De data asta stiu ce fac... Creatia e de origine divina, deci are viata...e vie...
Ingerul inchise cutia si o ascunse cu grija fara ca Sandra sa observe bine locul.
- ma ocup si cu alte genuri de arta in care folosesc hartia ca materie prima...dar origami in special arta origami clasica ma atrage in mod deosebit...sa creezi o floare, un animal sau orice alt lucru sau fiinta dintr-o singura bucata de hartie fara a folosi foarfeca sau cleiul pare ceva aproape nepamantesc...da, nu pot sa nu fac asociere la felul in care Dumnezeu a creat natura, omul, tot dintr-o bucata,apoi a suflat suflare de viata peste el... tot asa si creatorul de origami ciopleste la lucrarea sa cu multa migala, dragoste si dedicare, daruindu-i o parte din sufletul sau viu ei...
Ingerul porni incetisor masina fara sa se intereseze de directia in care s-o ia...
- De mai demult mi-a aparut o intrebare - zise Sandra mai departe- la care noi muritorii de rand nu putem sti raspunsul si poate ca nici n-ar trebui sa ne intrebam... dar ma gandeam oare cum va fi cand Dumnezeu va crea un pamant si un cer nou... va transfigura pamantul....si cerul va fi pe pamant.....ce sa va intampla cu toate lucrurile materiale care exista pe pamant, de la cladiri pana la obiecte mici, obiecte de arta...muzee, biserici, obiecte de cult, icoane, picturi, sculpturi, carti, chiar si lucrari origami... stim din fizica ca nimic nu se pierde- totul se transforma... si ma intrebam cum va fi sa fie... poate ca toate obiectele bisericesti si de arta- acele obiecte create din iubire pentru a da Slava Creatorului... si poate ca si lucrarile mele origami se vor transfigura in lucruri dintr-un material nesupus stricaciunii... si vor prinde viata in miscare.. oare ar putea pieri fara urma? sa fi fost create ca sa piara? ...mai ales lucrurile sfinte, icoanele cu chipul Mantuitorului si al sfintilor? ...
- Iti inchipui sa zboare fluturii mei origami, sa se aseze pe nouri si sa soarba nectar din florile paradisiace- spuse ea entuziasmata- sau din florile origami devenite paradisiace, cu aroma si frumusete vesnica ? ...toate se vor afla acolo intr-o armonie perfecta ....ca intr-un vis preafrumos care nu poate fi descris in cuvinte, dar Imparatia Domnului...va fi realitate, va fi viata, iubire, bucurie eterna...
- ma gandesc ca si acele opere de arta facute bucati, inghitite de flacari sau de ape tot se vor transfigura in ceva...
- in bucati de suflet... spuse ingerul abia perceptibil...
- in bucati de suflet? da...care vor pluti o vecie pe Riul Iubirii...
Masina plutea cu viteza mica pe deasupra orasului imbracat in lumini...
- vreau sa traiesc....numai prin creatie mai simt ca traiesc, ma simt mai aproape de divinitate...nu vreau decat sa traiesc si sa am forta si inspiratia de a crea in continuare pentru Dumnezeu, pentru oameni, pentru mine... simt ca aceasta imi este menirea... Un artist e ca o luminare arzanda, se mistuie repede, dar in schimb raspindeste lumina si caldura... nu vreau sa fiu lumanarea neaprinsa care nu-si implineste rostul...
Sandra nici nu observa cand ajunsera in dreptul ferestrei. In camera ardea lumina...
- cred ca eu am uitat-o aprinsa, spuse ea coborind in graba...


                                                                Capitolul 6
                                                    Intamplarea din padure

- ce s-a intamplat, intreba ingrijorat ingerul privind-o pe Sandra apropiindu-se de masina cu pasi lenesi, nesiguri si cu ochii in pamant...
- nimic...raspunse ea absent...urmaream un film cand am auzit bataia ta in geam...
- am senzatia - continua fata luand loc in masina - ca am trait vietile tuturor personajelor din filme, ale oamenilor din jurul meu, ba mai mult- de pe intreg pamantul... numai viata mea nu...n-am avut curajul...
Scoase un oftat adanc:
- Padurea e un bun refugiu pentru o inima ranita... ma plimb adesea ziua prin paduricea din fata casei...imi face bine... dar cu tine m-as plimba si pe timp de noapte... trebuie sa fie fantastica padurea noaptea... sa facem mai intai un tur pe deasupra ei...
Masina se indrepta imediat inspre padure...
- e fantastica padurea vazuta de aici, exclama Sandra exaltata...apoi soptind: iti multumesc pentru aceasta plimbare... coboara putin si sa zburam de-a lungul ei...
- magnific! hai sa facem cateva cercuri... stai putin , auzi?
-? 
- acum s-a auzit mai tare....e un glas de femeie care pare sa aiba nevoie de ajutor....vine din partea ceea...hai mai repede...am spus mai repede, nu ma auzi...?? striga Sandra indignata...
Ingerul mari putin viteza... 
- Iata-i...opreste aici...Sunt cativa vlajgani care isi bat joc de o fata! Fa ceva, ce stai?
Tipetele disperate de ajutor deveneau din ce in ce mai sfisietoare
- asta imi sfasie inima...Ce-i cu tine, de ce nu te misti?? o vor omori...inca o mai poti salva, urla Sandra exasperata...
Ingerul lasa capul in jos ramanand nemiscat
- nu ai inima deloc? doar l-ai salvat pe omul cela care voia sa se arunce de pe acoperis, de ce n-o poti salva si pe ea? daca nu o poti ajuta de unul singur fa asa ca sa treaca pe aici o masina, sau masina politiei si sa o salveze si sa-i bage pe nenorocitii astia la duba cat nu au facut si alte victime. Doar poti face asta, nu? puteam fi eu in locul ei....daca eram eu tot ai fi stat asa ca o statuie? 
Tipetele se transformara in gemete scurte care deveneau din ce in ce mai slabe si mai rare...Sandra vazu siluetele celor 6 barbati disparind in negura noptii si izbucni in lacrimi...
- daca tot nu faci nimic sa plecam de aici...nu mai suport...
Masina se intoarse si porni din loc... 
Sandra mai planse putin apoi se linisti..
- iarta-ma spuse ea vinovata..pur si simplu ma doare grozav sa vad cum aceasta lume atat de frumoasa si perfecta, se automutileaza in halul asta... oamenii nu pentru suferinta asta crunta au fost creati, nu pentru Moarte...ci pentru Viata, pentru Fericire...Pacat ca n-au inteles asta...Stii care e cea mai grea suferinta... Frica...
...Mi-am amintit o piesa muzicala despre doua prietene pe nume Viata si Moartea, mai bine zis foste prietene...Viata a invitat-o pe Moarte la un restaurant in speranta ca vor reusi sa se impace... Moartea nu era suparata pe Viata, doar avea alte viziuni si ar fi fost bucuroasa sa se imprieteneasca din nou cu Ea... Au ciocnit cate un pahar de coniac, minunandu-se de cat de bun era, dar nu au reusit sa evite motivul certei de atunci...
Si-au amintit cum in noaptea aceea se ciondaneau in privinta unui copilas cu bucle aurii si nu reuseau sa-l imparta in timp ce mama lui plangea amarnic dupa geam...
Viata ii reprosa Mortii ca l-a luat atat de devreme cand ar fi putut sa mai traiasca.
Moartea i-a raspuns ca i-a fost descoperit de Dumnezeu ca copilul cela daca avea sa creasca ar fi ajuns un criminal, si impietrindu-si sufletul nu s-ar fi putut intoarce cu fata catre Domnul...
Viata a exclamat mirata ca nu a stiut asta, apoi a intrebat-o daca isi aminteste de acea batrana care o chema insistent, nemaisuportand chinurile iar ea tot nu venea...
Moartea i-a raspuns ca batrana cu pricina a aruncat un blestem asupra fiicei sale de pe urma caruia aceasta se chinuia mult. Trebuia ca fiica sa reuseasca sa revina din departare si batrana sa scoata blestemul cela de pe capul ei inainte sa plece la Domnul.
Viata a ramas iarasi mirata spunand ca nu a stiut nici de aceasta, dar nu s-a dat batuta si a insistat iar:
- dar acel barbat de 40 de ani tot a trait putin...
- da, putin- a raspuns Moartea dar a reusit sa faca multe si cam toate rele si nu s-ar mai fi cait niciodata pentru faptele sale...
Chiar in momentul cela Mortii i-a sunat telefonul mobil...Fata i-a devenit palida, vocea calma si sobra si ridicandu-se isi lua ramas bun de la Viata spunand ca are o plecare urgenta...
- Ma gandesc- zise Sandra dupa un scurt timp- ca vietile oamenilor sunt cu adevarat foarte diferite si totusi...fiecare trebuie sa aiba drumul sau spre fericire...nu poate fi altfel! Viata de aici e doar o incercare iar Dumnezeu se ingrijeste de fiece suflet ca sa poata dobindi raiul- adica Viata cea adevarata ...si ce conteaza cat traiesti 80 de ani, 20, 1 an sau o zi, oricum viata e o clipa dincolo de care urmeaza vesnicia...important e cat traiesti aici sa reusesti sa desprinzi din sufletul tau o scinteie de lumina care sa-ti aprinda lumina Eterna...un singur lucru imi mai ramane neclar...De ce Dumnezeu le da viata oamenilor despre care stie ca vor ajunge in iad pentru vecie...poate pentru ca ei sa-i ajute pe altii sa ajunga mai repede in rai...
Sandra scoase un oftat lung si o lacrima incepu sa-i joace in ochi...
- ajunge pentru azi...sa ne intoarcem...